How could so many people support Hitler? - Joseph Lacey

Traducător: Claudia Pravat

In Jerusalem, on April 11th, 1961,

În Ierusalim, la 11 aprilie 1961,

Adolf Eichmann stood trial for crimes against humanity.

Adolf Eichmann a fost judecat pentru crime împotriva umanității.

Eichmann had been a Nazi official tasked with organizing the transport

Eichmann fusese un oficial nazist însărcinat cu organizarea transportului

of over 1.5 million European Jews to ghettos and concentration camps.

a peste 1,5 milioane de evrei din Europa în ghetouri și lagăre de concentrare.

He was popularly described as an evil mastermind

A fost descris ca un creier malefic

who orchestrated atrocities from a cushy German office,

care a orchestrat atrocitățile dintr-un birou din Germania,

and many were eager to see the so-called “desk murderer” tried for his crimes.

mulți dorind să-l vadă condamnat pe „ucigașul de birou”

pentru crimele sale.

But the squeamish man who took the stand seemed more like a dull bureaucrat

Dar omul timid din sala de judecată părea mai degrabă un birocrat anost

than a sadistic killer.

decât un ucigaș sadic.

The disparity between Eichmann’s nature and his actions

Diferența dintre natura lui Eichmann și acțiunile sale

was unsettling for many viewers,

a fost tulburătoare pentru mulți din cei prezenți,

but for philosopher Hannah Arendt,

dar pentru filosoful Hannah Arendt,

this contradiction inspired a disturbing revelation.

această contradicție a inspirat o revelație tulburătoare.

Arendt was a German Jew who fled her homeland in 1933

Arendt a fost o evreică germană care a fugit din patria sa în 1933,

after being briefly imprisoned by the German secret police.

după ce a fost întemnițată de poliția secretă germană.

As a refugee in France and then the United States,

Ca refugiată în Franța și apoi în SUA,

she dedicated herself to understanding how the Nazi regime came to power,

a vrut să înțeleagă cum a ajuns la putere regimul nazist

and more specifically, how it inspired so many atrocities.

și, mai precis, cum a generat atât de multe atrocități.

O opinie comună la acea vreme era că cel de-al Treilea Reich

A common opinion at the time was that the Third Reich was a historical oddity;

era o ciudățenie a istoriei;

a perfect storm of uniquely evil leaders

o grupare perfectă de lideri răi,

supported by German citizens looking for revenge

susținuți de cetățenii germani care doreau răzbunare

after their defeat in World War I.

după înfrângerea lor în Primul Război Mondial.

But Arendt believed the true conditions behind this unprecedented rise

Arendt credea că adevăratele condiții din spatele acestei ascensiuni

of totalitarianism weren’t specific to Germany.

fără precedent a totalitarismului nu erau specifice Germaniei.

Throughout the 1950s, Arendt developed a theory of the human condition

În anii ’50, Arendt a dezvoltat o teorie a condiției umane

that divided life into three facets:

care împărțea viața în trei fațete:

labor— in which we satisfy our material needs and desires;

munca, locul în care ne satisfacem nevoile și dorințele materiale;

work— in which we build the world’s physical and cultural infrastructure;

serviciul, unde construim infrastructura fizică și culturală a lumii;

and action— in which we publicly articulate our values

și acțiune, unde ne articulăm public valorile

to collectively shape the world around us.

pentru a modela colectiv lumea din jurul nostru.

It was this last facet, the life of action,

Această ultimă fațetă, acțiunea,

that Arendt believed was under attack,

Arendt credea că e în primejdie,

both in Germany and many other industrialized societies.

în Germania dar și în multe alte societăți industrializate.

She saw modernity as an age ruled by labor,

Ea vedea modernitatea ca o epocă condusă de muncă,

where individuals mainly appear in the social world

în care indivizii apar în principal în lumea socială

to produce and consume goods and services

pentru a produce și consuma bunuri și servicii,

rather than share ideas and shape communities.

nu doar pentru a împărtăși idei și a modela comunități.

Arendt believed this had fostered societies and ideologies

Arendt credea că acest lucru a favorizat societăți și ideologii

where individuals were seen only for their economic value,

în care indivizii erau văzuți doar pentru valoarea lor economică,

rather than their moral and political capacities.

mai mult decât pentru capacitățile lor morale și politice.

She believed this isolated people from their neighbors and their sense of self.

Ea credea că acești oameni sunt izolați de vecinii lor

și de respectul de sine.

And in her 1951 book, “The Origins of Totalitarianism,”

În cartea ei din 1951, „Originile totalitarismului”,

Arendt argued these conditions provided fertile ground for totalitarian regimes,

Arendt spunea că aceste condiții oferă teren fertil regimurilor totalitare,

which use fear and violence to increase isolation

care folosesc frica și violența pentru a spori izolarea

and make it dangerous to publicly engage as freethinking political agents.

și a face periculoasă angajarea publică ca agenți politici liber-gânditori.

In this lonely state, participating in the regime

În această stare, participarea la regim

becomes the only way to recover a sense of identity and community.

devine singura modalitate de a recâștiga sentimentul de identitate și comunitate.

Arendt believed it was this kind of environment

Arendt credea că în acest tip de mediu

where Eichmann committed his crimes.

a comis crimele Eichmann.

Most people expected the Jewish German philosopher

Majoritatea oamenilor se așteptau ca filosoful evreu german

to judge the ex-Nazi harshly.

să-l judece aspru pe fostul nazist.

But while she condemned his monstrous actions,

Deși a condamnat acțiunile sale monstruoase,

Arendt saw no evidence that Eichmann himself was uniquely evil.

Arendt n-a găsit nicio dovadă că Eichmann era de fapt un om rău.

She saw him as a distinctly ordinary man who considered diligent obedience

Ea îl vedea ca pe un om obișnuit, care considera

că ascultarea e cea mai înaltă formă de datorie civică.

the highest form of civic duty.

And for Arendt, it was exactly this ordinariness that was most terrifying.

Pentru Arendt, tocmai această obișnuință a fost cea mai terifiantă.

Her point wasn't just that anyone could do what Eichmann did,

Ideea ei nu era că oricine ar putea face ceea ce a făcut Eichmann,

but that his story suggested ordinary people

ci că povestea sa sugera că oamenii obișnuiți

could willingly accept their societal role—

și-ar putea accepta de bună voie rolul social,

even when it contributed to genocide.

chiar și atunci când duce la genocid.

Arendt called this phenomenon “the banality of evil,”

Arendt a numit acest fenomen „banalizarea răului”

and warned that it can emerge whenever society inhibits our ability to think;

și a atras atenția că poate apărea ori de câte ori societatea ne inhibă

capacitatea de a gândi

or more specifically, to question our beliefs and actions

sau, mai precis, de a pune la îndoială

in a self-reflective internal dialogue.

credințele și acțiunile noastre într-un dialog cu noi înșine.

Arendt believed this kind of thinking is the only way to confront moral problems,

Arendt credea că acest tip de gândire e singura modalitate

de a face față problemelor morale

and that our responsibility to self-reflect is especially important

și că responsabilitatea noastră de auto-reflecție e foarte importantă

when independent thought is threatened.

atunci când ne e amenințată gândirea independentă.

She acknowledged that critical thinking in oppressive spaces

Ea a recunoscut că gândirea critică în spațiile opresive

is a defiant act that requires personal courage.

e un act sfidător care necesită curaj.

But it must be done regardless,

Dar trebuie făcut indiferent de situație,

which is why Arendt still held Eichmann accountable.

motiv pentru care Arendt l-a găsit vinovat pe Eichmann.

This thread runs throughout Arendt's work,

Această gândire e prezentă în toată opera lui Arendt,

where she continually insisted that thinking was our greatest weapon

unde ea subliniază mereu că gândirea e cea mai mare armă a noastră

against the threats of modernity.

împotriva amenințărilor modernității.

Namely, a relentless drive for economic and technological development

E un impuls neobosit de dezvoltare economică și tehnologică,

which would increase social alienation and inhibit human freedom.

care sporește înstrăinarea socială și inhibă libertatea umană.

To foster this essential value,

Pentru a promova această valoare esențială,

Arendt believed we need to create formal and informal forums

Arendt a crezut că trebuie să creăm forumuri oficiale și neoficiale,

that allowed for open conversations about shaping our collective future.

care să permită conversații deschise despre viitorul nostru colectiv.

These might include townhall meetings, self-governing workplaces,

Acestea ar putea include întâlniri la primărie, locuri de muncă autonome

or student unions.

sau sindicate studențești.

But whatever shape they take,

Dar indiferent de forma pe care o iau,

what’s most important to Arendt is that they value open dialogue

important pentru Arendt e că apreciază dialogul deschis

and critical self-reflection.

și reflecția critică de sine.