Jacqueline Woodson: What reading slowly taught me about writing | TED

Traducător: Mihaida Meila Corector: Bianca-Ioanidia Mirea

A long time ago, there lived a Giant,

A fost odată, demult, un Uriaș,

a Selfish Giant, whose stunning garden was the most beautiful in all the land.

un Uriaș egoist, a cărui grădină minunată era cea mai frumoasă din tot ținutul.

One evening, this Giant came home

Într-o seară, Uriașul a venit acasă

and found all these children playing in his garden,

și a găsit niște copii jucându-se în grădina lui,

and he became enraged.

și s-a înfuriat.

"My own garden is my own garden!"

„Grădina mea este grădina mea!”

the Giant said.

a spus Uriașul.

And he built this high wall around it.

Și a construit în jurul ei un zid înalt.

The author Oscar Wilde wrote the story of "The Selfish Giant" in 1888.

Autorul Oscar Wilde a scris povestea „Uriașul cel egoist” în 1888.

Almost a hundred years later, that Giant moved into my Brooklyn childhood

Aproape o sută de ani mai târziu, Uriașul s-a mutat în copilăria mea, în Brooklyn

and never left.

și n-a mai plecat.

I was raised in a religious family,

Am fost crescută într-o familie religioasă,

and I grew up reading both the Bible and the Quran.

și am crescut citind atât Biblia cât și Coranul.

The hours of reading, both religious and recreational,

Orele petrecute citind, atât religie cât și lecturi de recreere,

far outnumbered the hours of television-watching.

au depășit cu mult orele de vizionat programe la televizor.

Now, on any given day, you could find my siblings and I

În orice zi, ne puteai găsi pe frații mei și pe mine

curled up in some part of our apartment reading,

citind ghemuiți într-un colț al apartamentului,

sometimes unhappily,

uneori nefericiți,

because on summer days in New York City, the fire hydrant blasted,

fiindcă vara în New York City, hidrantul explodează,

and to our immense jealousy, we could hear our friends down there

și spre marea noastră invidie, îi puteam auzi pe prietenii noștri

playing in the gushing water,

jucându-se cu apa care țâșnea,

their absolute joy making its way up through our open windows.

bucuria lor imensă făcându-se simțită prin ferestrele noastre deschise.

But I learned that the deeper I went into my books,

Dar am învățat că, pe măsură ce mă afund în lectură,

the more time I took with each sentence,

cu cât aloc mai mult timp fiecărei propoziții,

the less I heard the noise of the outside world.

cu atât aud mai puțin zgomotul din lumea exterioară.

And so, unlike my siblings, who were racing through books,

Astfel, spre deosebire de frații mei, care citeau în viteză,

I read slowly --

eu citeam lent,

very, very slowly.

foarte, foarte lent.

I was that child with her finger running beneath the words,

Eram acel copil care urmărea cuvintele cu degetul,

until I was untaught to do this; told big kids don't use their fingers.

până când am fost dezvățată să fac asta; copiii mari nu citesc cu degetul.

In third grade, we were made to sit with our hands folded on our desk,

În clasa a treia, eram puși să stăm cu mâinile împreunate pe bancă,

unclasping them only to turn the pages, then returning them to that position.

să le desfacem doar pentru a da pagina, apoi să revenim în aceeași poziție.

Our teacher wasn't being cruel.

Învățătoarea noastră nu era crudă.

It was the 1970s,

Erau anii '70,

and her goal was to get us reading not just on grade level

iar scopul era să ne facă să citim nu doar la nivelul nostru,

but far above it.

ci mult mai avansat.

And we were always being pushed to read faster.

Și mereu eram puși să citim mai repede.

But in the quiet of my apartment, outside of my teacher's gaze,

Dar în liniștea apartamentului meu, departe de privirea învățătoarei,

I let my finger run beneath those words.

urmăream cuvintele cu degetul.

And that Selfish Giant again told me his story,

Și acel Uriaș egoist mi-a spus din nou povestea lui,

how he had felt betrayed by the kids sneaking into his garden,

cum se simțise trădat de copiii care i se strecurau în grădină,

how he had built this high wall,

cum construise zidul înalt,

and it did keep the children out,

care îi ținea pe copii afară,

but a grey winter fell over his garden

dar o iarnă cenușie a căzut peste grădina lui

and just stayed and stayed.

și a rămas acolo...

With each rereading, I learned something new

De fiecare dată când reciteam învățam ceva nou

about the hard stones of the roads that the kids were forced to play on

despre pietrele de pe drum cu care trebuiau să se joace copiii

when they got expelled from the garden,

când erau dați afară din grădină,

about the gentleness of a small boy that appeared one day,

despre gentilețea unui băiețel care a apărut într-o zi,

and even about the Giant himself.

și chiar despre Uriaș.

Maybe his words weren't rageful after all.

Poate că nu erau chiar așa furioase cuvintele lui.

Maybe they were a plea for empathy,

Poate că erau o pledoarie pentru empatie,

for understanding.

pentru înțelegere.

"My own garden is my own garden."

„Grădina mea este grădina mea.”

Years later, I would learn of a writer named John Gardner

După mulți ani, am aflat de un scriitor numit John Gardner

who referred to this as the "fictive dream,"

care numea asta „vis fictiv”

or the "dream of fiction,"

sau „vis de ficțiune”,

and I would realize that this was where I was inside that book,

și am realizat că așa mă simțeam în acea carte,

spending time with the characters and the world that the author had created

petrecând timpul cu personajele și cu lumea creată de autor

and invited me into.

în care eram invitată.

As a child, I knew that stories were meant to be savored,

Copil fiind, știam că poveștile erau menite să fie savurate,

that stories wanted to be slow,

poveștile voiau să fie lente,

and that some author had spent months, maybe years, writing them.

și că unii autori petreceau luni, poate ani de zile, scriindu-le.

And my job as the reader --

Iar treaba mea ca cititor,

especially as the reader who wanted to one day become a writer --

mai ales ca cititor care dorea ca într-o zi să devină scriitor,

was to respect that narrative.

era să respect acea poveste.

Long before there was cable or the internet or even the telephone,

Mult înainte de cablu sau internet sau chiar de telefon,

there were people sharing ideas and information and memory through story.

erau oameni care împărtășeau idei și informații și amintiri prin povești.

It's one of our earliest forms of connective technology.

Este una din cele mai timpurii forme de conectare tehnologică.

It was the story of something better down the Nile

Era povestea a ceva mai bun de-a lungul Nilului

that sent the Egyptians moving along it,

care-i făcea pe egipteni să-l însoțească,

the story of a better way to preserve the dead

povestea unui mod mai bun de păstrare a morților

that brought King Tut's remains into the 21st century.

care a adus rămășițele lui Tutankamon în secolul XXI.

And more than two million years ago,

Acum mai mult de două milioane de ani,

when the first humans began making tools from stone,

când primii oameni făceau unelte de piatră,

someone must have said, "What if?"

cineva trebuie să fi spus: „Cum ar fi dacă...?”

And someone else remembered the story.

Și altcineva și-a amintit povestea.

And whether they told it through words or gestures or drawings,

Fie că au spus-o prin cuvinte, gesturi sau desene,

it was passed down; remembered:

a trecut mai departe, în amintire:

hit a hammer and hear its story.

fii atent și ascultă povestea.

The world is getting noisier.

Lumea e tot mai gălăgioasă.

We've gone from boomboxes

Am trecut de la boxe portabile

to Walkmen to portable CD players

la Walkman, la CD playere,

to iPods

la iPod,

to any song we want, whenever we want it.

la orice cântec dorim, oricând vrem.

We've gone from the four television channels of my childhood

Am trecut de la patru canale de televiziune din copilăria mea

to the seeming infinity of cable and streaming.

la o infinitate de programe transmise prin cablu.

As technology moves us faster and faster through time and space,

Cu tehnologia care ne trimite tot mai repede în timp și spațiu,

it seems to feel like story is getting pushed out of the way,

pare că vremea poveștilor este dată la o parte,

I mean, literally pushed out of the narrative.

adică chiar e scoasă din poveste.

But even as our engagement with stories change,

Dar chiar dacă atașamentul nostru față de povești se schimbă,

or the trappings around it morph from book to audio to Instagram to Snapchat,

sau capcanele care transformă cartea în audio sau Instagram sau Snapchat,

we must remember our finger beneath the words.

trebuie să ne amintim urmărirea cuvintelor cu degetul.

Remember that story, regardless of the format,

Amintiți-vă că acea poveste, indiferent în ce format,

has always taken us to places we never thought we'd go,

ne-a dus întotdeauna în locuri unde nu credeam că vom ajunge,

introduced us to people we never thought we'd meet

ne-a prezentat oameni pe care nu credeam că-i vom cunoaște

and shown us worlds that we might have missed.

și ne-a arătat lumi la care nu am fi avut acces.

So as technology keeps moving faster and faster,

În timp ce tehnologia se mișcă tot mai repede,

I am good with something slower.

eu sunt mulțumită cu ceva tot mai lent.

My finger beneath the words has led me to a life of writing books

Urmărind cuvintele cu degetul am ajuns să scriu cărți

for people of all ages,

pentru oameni de toate vârstele,

books meant to be read slowly,

cărți care trebuie citite lent,

to be savored.

care trebuie savurate.

My love for looking deeply and closely at the world,

Dragostea mea de a privi lumea în profunzime și cu atenție,

for putting my whole self into it, and by doing so,

de a mă transpune pe mine însămi în ea, și făcând asta,

seeing the many, many possibilities of a narrative,

de a vedea multiplele posibilități ale poveștii,

turned out to be a gift,

s-a dovedit a fi un dar,

because taking my sweet time

fiindcă timpul pe îndelete

taught me everything I needed to know about writing.

m-a învățat ceva ce trebuia să știu despre scris.

And writing taught me everything I needed to know about creating worlds

Iar scrisul m-a învățat tot ce trebuia să știu despre a crea lumi

where people could be seen and heard,

unde oamenii pot fi văzuți și auziți,

where their experiences could be legitimized,

unde experiențele lor pot fi acceptate,

and where my story, read or heard by another person,

și unde povestea mea, citită sau auzită de altă persoană,

inspired something in them that became a connection between us,

le-a inspirat ceva ce a devenit o conexiune între noi,

a conversation.

o conversație.

And isn't that what this is all about --

Și nu despre asta este totul -

finding a way, at the end of the day, to not feel alone in this world,

să găsim o cale, la sfârșitul zilei, să nu ne simțim singuri în această lume,

and a way to feel like we've changed it before we leave?

și o cale de a simți că am schimbat-o înainte de a o părăsi?

Stone to hammer, man to mummy,

De la piatră la ciocan, de la om la mumie,

idea to story -- and all of it, remembered.

de la idee la poveste, și totul rămas în amintite.

Sometimes we read to understand the future.

Uneori citim să înțelegem viitorul.

Sometimes we read to understand the past.

Alteori citim să înțelegem trecutul.

We read to get lost, to forget the hard times we're living in,

Citim să dispărem, să uităm de vremurile grele în care trăim,

and we read to remember those who came before us,

și citim să ne amintim de cei ce au fost înaintea noastră,

who lived through something harder.

și care au trăit vremuri mai grele.

I write for those same reasons.

Eu scriu din aceleași motive.

Before coming to Brooklyn, my family lived in Greenville, South Carolina,

Înainte de a veni la Brooklyn, familia mea trăia în Greenville, Carolina de Sud,

in a segregated neighborhood called Nicholtown.

într-un cartier segregat numit Nicholtown.

All of us there were the descendants of a people

Toți de acolo eram descendenții unui popor

who had not been allowed to learn to read or write.

căruia nu-i fusese permis să învețe să scrie sau să citească.

Imagine that:

Închipuiți-vă:

the danger of understanding how letters form words,

pericolul de a înțelege cum literele formează cuvinte,

the danger of words themselves,

pericolul cuvintelor în sine,

the danger of a literate people and their stories.

al unui popor cu știință de carte și poveștile lui.

But against this backdrop of being threatened with death

Dar împotriva acestui pericol de a fi amenințat cu moartea

for holding onto a narrative,

pentru că păstram povestea,

our stories didn't die,

poveștile noastre n-au murit,

because there is yet another story beneath that one.

fiindcă mai este încă o poveste sub aceasta.

And this is how it has always worked.

Și așa a fost dintotdeauna.

For as long as we've been communicating,

Cât timp am comunicat,

there's been the layering to the narrative,

au existat straturi ale poveștii,

the stories beneath the stories and the ones beneath those.

povești sub povești și altele sub ele.

This is how story has and will continue to survive.

Acesta este modul în care povestea continuă să supraviețuiască.

As I began to connect the dots that connected the way I learned to write

Când am început să fac legătura dintre modul cum am învățat să scriu,

and the way I learned to read

modul cum am învățat să citesc

to an almost silenced people,

și un popor aproape redus la tăcere,

I realized that my story was bigger and older and deeper

am realizat că povestea mea era mai mare, mai veche și mai profundă

than I would ever be.

decât aș putea fi eu vreodată.

And because of that, it will continue.

Și din această cauză, ea va continua.

Among these almost-silenced people

Printre acești oameni aproape tăcuți

there were the ones who never learned to read.

erau unii care nu învățaseră niciodată să citească.

Their descendants, now generations out of enslavement,

Descendenții lor, acum generații ieșite din sclavie,

if well-off enough,

dacă erau mai înstăriți

had gone on to college, grad school, beyond.

merseseră la liceu, la facultate, și chiar mai sus.

Some, like my grandmother and my siblings, seemed to be born reading,

Unii, ca bunica și frații mei, păreau că s-au născut citind,

as though history stepped out of their way.

ca și când istoria se ferise din drumul lor.

Some, like my mother, hitched onto the Great Migration wagon --

Alții, ca mama mea, au sărit în vagonul Marii Migrații,

which was not actually a wagon --

care nu era tocmai un vagon,

and kissed the South goodbye.

luându-și adio de la Sud.

But here is the story within that story:

Dar iată povestea din poveste:

those who left and those who stayed

cei care au plecat și cei care au rămas

carried with them the history of a narrative,

ducând cu ei istoria unei povești,

knew deeply that writing it down wasn't the only way they could hold on to it,

erau conștienți de faptul că scrisul nu e singurul mod de a o păstra,

knew they could sit on their porches or their stoops at the end of a long day

știau că pot sta pe verandă încovoiați după o zi lungă

and spin a slow tale for their children.

depănând molcom o poveste pentru copiii lor.

They knew they could sing their stories through the thick heat of picking cotton

Ei știau că își pot cânta poveștile în arșiță, la cules de bumbac

and harvesting tobacco,

și cultivând tutun,

knew they could preach their stories and sew them into quilts,

știau că-și pot predica poveștile și că le pot coase în pături colorate,

turn the most painful ones into something laughable,

transformându-le pe cele mai dureroase în ceva amuzant,

and through that laughter, exhale the history a country

iar printre acele râsete, depănau povestea unei țări

that tried again and again and again

care a încercat iar și iar

to steal their bodies,

să le fure trupurile,

their spirit

spiritul

and their story.

și povestea.

So as a child, I learned to imagine an invisible finger

Copil fiind, am învățat să-mi imaginez un deget invizibil

taking me from word to word,

care mă purta de la un cuvânt la altul,

from sentence to sentence,

de la o propoziție la alta,

from ignorance to understanding.

de la ignoranță la cunoaștere.

So as technology continues to speed ahead,

Când tehnologia continuă s-o ia la fugă,

I continue to read slowly,

eu continui să citesc lent,

knowing that I am respecting the author's work

știind că respect munca autorului

and the story's lasting power.

și puterea durabilă a poveștii.

And I read slowly to drown out the noise

Citesc lent să acopăr zgomotul

and remember those who came before me,

și să-mi amintesc de cei dinaintea mea,

who were probably the first people who finally learned to control fire

care au fost probabil primii oameni care au învățat să controleze focul

and circled their new power

și au încercuit noua putere

of flame and light and heat.

a focului, luminii și căldurii.

And I read slowly to remember the Selfish Giant,

Citesc lent pentru a-mi aminti de Uriașul egoist,

how he finally tore that wall down

cum a dărâmat acel zid

and let the children run free through his garden.

și i-a lăsat pe copii să alerge prin grădina lui.

And I read slowly to pay homage to my ancestors,

Citesc lent pentru a-i omagia pe strămoși,

who were not allowed to read at all.

cărora nu le era deloc permis să citească.

They, too, must have circled fires,

Și ei trebuie să fi avut cercuri de foc,

speaking softly of their dreams,

vorbind în șoaptă despre visurile lor,

their hopes, their futures.

despre speranțele lor, despre viitor.

Each time we read, write or tell a story,

De fiecare dată când citim, scriem sau spunem o poveste,

we step inside their circle,

pășim în cercul lor,

and it remains unbroken.

iar el rămâne intact.

And the power of story lives on.

Și puterea poveștii continuă să trăiască.

Thank you.

Vă mulțumesc!

(Applause)

(Aplauze)