Ben Dunlap: The life-long learner

Traducător: anca pandrea Corector: Laszlo Kereszturi

"Jó napot, pacák" Which, as somebody here must surely know,

"Yo napot, pacak!" Ceea ce înseamnă, aşa cum unii dintre voi sigur ştiu,

means "What's up, guys?" in Magyar,

"Ce faceţi?" în maghiară,

that peculiar non-Indo-European language spoken by Hungarians

acea limbă ciudată non-indo-europeană vorbită de maghiari,

for which, given the fact that cognitive diversity is

a cărui viitor, ţinând cont de faptul că diversitatea cognitivă

at least as threatened as biodiversity on this planet,

este cel puţin la fel de ameninţată ca biodiversitatea acestei planete,

few would have imagined much of a future even a century or two ago.

nu părea foarte promiţător în urmă cu un secol sau două.

But there it is: "Jó napot, pacák"

Dar iată "Yo napot, pacak!"

I said somebody here must surely know, because

Am spus că cineva de aici sigur trebuie să fi înţeles pentru că,

despite the fact that there aren't that many Hungarians to begin with,

deşi nu sunt mulţi maghiari

and the further fact that, so far as I know, there's not a drop

şi, după câte ştiu, nu este nicio picătură

of Hungarian blood in my veins, at every critical juncture of my life

de sânge maghiar în venele mele, în fiecare moment important al vieţii mele

there has been a Hungarian friend or mentor there beside me.

a fost un prieten sau un mentor maghiar alături de mine.

I even have dreams that take place in landscapes

Am avut şi vise ce se petreceau în peisajele

I recognize as the landscapes of Hungarian films,

pe care le recunoaşteam din filmele maghiare,

especially the early movies of Miklos Jancso.

mai ales filmele de început ale lui Miklos Jancso.

So, how do I explain this mysterious affinity?

Deci cum explic această afinitate misterioasă?

Maybe it's because my native state of South Carolina,

Poate datorită faptului că statul meu natal, Carolina de Sud,

which is not much smaller than present-day Hungary,

care nu este cu mult mai mic decât teritoriul actual al Ungariei,

once imagined a future for itself as an independent country.

şi-a închipuit cândva un viitor ca ţară independentă.

And as a consequence of that presumption,

Şi ca urmare a acestei presupoziţii,

my hometown was burned to the ground by an invading army,

oraşul meu natal a fost ars din temelii de o armată invadatoare,

an experience that has befallen many a Hungarian town and village

istorie similară cu a multor oraşe şi sate maghiare

throughout its long and troubled history.

în istoria sa lungă şi tulburată.

Or maybe it's because when I was a teenager back in the '50s,

Sau poate pentru că în vremea adolescenţei, în anii '50,

my uncle Henry -- having denounced the Ku Klux Klan

unchiul meu Henry, a denunţat Ku Klux Klan,

and been bombed for his trouble and had crosses burned in his yard,

bombardat pentru această decizie şi cu cruci arzând în curte,

living under death threat -- took his wife and children to Massachusetts for safety

trăind sub ameninţarea morţii, s-a mutat cu copiii şi soţia în Massachusetts, în căutarea siguranţei,

and went back to South Carolina to face down the Klan alone.

apoi a revenit în Carolina de Sud pentru a înfrunta Clanul de unul singur.

That was a very Hungarian thing to do,

O decizie specifică maghiarilor, aşa cum

as anyone will attest who remembers 1956.

oricine îşi aminteşte de 1956 poate confirma.

And of course, from time to time Hungarians

Şi bineînţeles, din când în când, maghiarii

have invented their own equivalent of the Klan.

au inventat propriul echivalent al Clanului.

Well, it seems to me that this Hungarian presence in my life

Se pare că prezenţa maghiară în viaţa mea

is difficult to account for, but ultimately I ascribe it to an admiration

este greu de explicat, dar în cele din urmă o atribui unei admiraţii

for people with a complex moral awareness,

faţă de oamenii cu conştiinţă morală puternică,

with a heritage of guilt and defeat matched by defiance and bravado.

o moştenire de vină şi înfrângere, egalată de sfidare şi bravadă.

It's not a typical mindset for most Americans,

Nu este un mod de gândire specific americanilor.

but it is perforce typical of virtually all Hungarians.

Dar neapărat, este tipică aproape oricărui maghiar.

So, "Jó napot, pacák!"

Deci, "Yo napot, pacak!"

I went back to South Carolina after some 15 years amid the alien corn

Am revenit în Carolina de Sud după aproximativ 15 ani, în plantaţiile de porumb străine mie,

at the tail end of the 1960s,

la sfârşitul anilor 1960,

with the reckless condescension of that era

cu condescendenţa nesăbuită a vremurilor,

thinking I would save my people.

crezând că îmi pot salva poporul.

Never mind the fact that they were slow to acknowledge they needed saving.

Să nu luăm în considerare faptul că au acceptat greu că au nevoie să fie salvaţi.

I labored in that vineyard for a quarter century before

Am lucrat în acea podgorie timp de un sfert de secol,

making my way to a little kingdom of the just in upstate South Carolina,

înainte de a-mi croi drumul către un mic regat din partea de nord a Carolinei de Sud,

a Methodist-affiliated institution of higher learning called Wofford College.

o instituţie de învăţământ superior afiliată metodiştilor, denumită Colegiul Wofford.

I knew nothing about Wofford

Nu ştiam nimic despre Wofford,

and even less about Methodism,

şi cu atât mai puţin despre metodism,

but I was reassured on the first day that I taught at Wofford College

dar m-a liniştit să întâlnesc, în prima zi de predare la Colegiul Wofford,

to find, among the auditors in my classroom,

printre participanţii la cursul meu,

a 90-year-old Hungarian, surrounded by a bevy of middle-aged European women

un maghiar de 90 de ani, înconjurat de un grup de femei europene de vârsta a doua

who seemed to function as an entourage of Rhinemaidens.

care păreau să fie organizate asemeni unui grup de fecioare ale Rinului.

His name was Sandor Teszler.

Numele lui era Sandor Teszler.

He was a puckish widower whose wife and children were dead

Era un văduv ghiduş, soţia şi copiii fiind decedaţi,

and whose grandchildren lived far away.

iar nepoţii trăind departe.

In appearance, he resembled Mahatma Gandhi,

Ca aspect, semăna cu Mahatma Gandhi,

minus the loincloth, plus orthopedic boots.

fără eşarfa de pânză, cu ghete ortopedice.

He had been born in 1903 in the provinces

S-a născut în 1903 într-una dintre provinciile

of the old Austro-Hungarian Empire,

vechiului Imperiu Austro-Ungar,

in what later would become Yugoslavia.

care mai târziu va deveni Iugoslavia.

He was ostracized as a child, not because he was a Jew --

A fost ostracizat în copilărie, nu pentru că era evreu,

his parents weren't very religious anyhow --

părinţii săi nu erau oricum prea religioşi,

but because he had been born with two club feet,

ci pentru că s-a născut cu ambele picioare deformate,

a condition which, in those days, required institutionalization

situaţie care în acele vremuri necesita instituţionalizare

and a succession of painful operations between the ages of one and 11.

şi o succesiune de operaţii dureroase realizate între vârsta de un an şi 11 ani.

He went to the commercial business high school as a young man

Tânăr fiind, a urmat cursurile liceului comercial

in Budapest, and there he was as smart as he was modest

din Budapesta. Şi a fost pe atât de inteligent pe cât era de modest

and he enjoyed a considerable success. And after graduation

şi s-a bucurat de succes considerabil, iar după absolvire,

when he went into textile engineering, the success continued.

când a intrat în industria textilelor, succesul a continuat.

He built one plant after another.

A construit fabrică după fabrică.

He married and had two sons. He had friends in high places who

S-a căsătorit şi a avut doi fii. A avut prieteni sus-puşi care

assured him that he was of great value to the economy.

l-au asigurat de valoarea sa pentru economie.

Once, as he had left instructions to have done,

Odată, lăsând instrucţiuni pentru ce trebuie făcut,

he was summoned in the middle of the night by the night watchman at one of his plants.

a fost chemat în miezul nopţii de către paznicul uneia dintre fabrici.

The night watchman had caught an employee who was stealing socks --

Paznicul de noapte prinsese un angajat care fura şosete...

it was a hosiery mill, and he simply backed a truck up to the loading dock

era o fabrică de şosete şi el trăsese camionul la platforma de încărcare

and was shoveling in mountains of socks.

şi încărca munţi de şosete.

Mr. Teszler went down to the plant and confronted the thief and said,

Dl. Teszler a confruntat hoţul spunându-i

"But why do you steal from me? If you need money you have only to ask."

"De ce furi de la mine? Dacă ai nevoie de bani trebuie doar să ceri."

The night watchman, seeing how things were going and waxing indignant,

Paznicul de noapte, văzând cum merg lucrurile şi din ce în ce mai indignat,

said, "Well, we're going to call the police, aren't we?"

a spus "Deci chemăm poliţia, nu?"

But Mr. Teszler answered, "No, that will not be necessary.

Dar Dl. Teszler a răspuns "Nu, nu este nevoie.

He will not steal from us again."

Nu va mai fura niciodată de la noi."

Well, maybe he was too trusting, because he stayed where he was

Poate a fost prea încrezător, pentru că a rămas unde era

long after the Nazi Anschluss in Austria

mult după alipirea Austriei la Germania nazistă,

and even after the arrests and deportations began in Budapest.

şi chiar după începerea deportărilor şi arestărilor în Budapesta.

He took the simple precaution of having cyanide capsules placed in lockets

Şi-a luat simpla precauţie de a avea capsule cu cianură în medalioane

that could be worn about the necks of himself and his family.

ce puteau fi purtate la gât de el şi familia sa.

And then one day, it happened: he and his family were arrested

Şi, într-o zi, s-a întâmplat: el şi familia lui au fost arestaţi

and they were taken to a death house on the Danube.

şi duşi într-un lagăr al morţii pe Dunăre.

In those early days of the Final Solution, it was handcrafted brutality;

În acele zile de început ale Soluţiei finale, brutalitatea era manuală,

people were beaten to death and their bodies tossed into the river.

oamenii erau bătuţi până la moarte şi corpurile le erau aruncate în râu.

But none who entered that death house had ever come out alive.

dar nimeni nu a ieşit vreodată în viaţă dintre cei intraţi în lagărul morţii.

And in a twist you would not believe in a Steven Spielberg film --

Şi printr-o ironie de care nici măcar un film de-ale lui Steven Spielberg nu ne-ar convinge

the Gauleiter who was overseeing this brutal beating was the very same thief

tiranul care supraveghea brutala bătaie era chiar hoţul

who had stolen socks from Mr. Teszler's hosiery mill.

care a furat din fabrica de şosete a domnului Teszler.

It was a brutal beating. And midway through that brutality,

A fost o bătaie brutală. Şi cam pe la jumătatea ostilităţilor,

one of Mr. Teszler's sons, Andrew, looked up and said,

unul dintre fiii domnului Teszler, Andrew, a privit în sus şi a întrebat

"Is it time to take the capsule now, Papa?"

"Este momentul să luăm capsula acum, tată?"

And the Gauleiter, who afterwards vanishes from this story,

Şi tiranul, care apoi dispare din poveste,

leaned down and whispered into Mr. Teszler's ear,

s-a aplecat şi i-a şoptit domnului Teszler la ureche

"No, do not take the capsule. Help is on the way."

"Nu luaţi capsula. Ajutoarele sunt pe drum."

And then resumed the beating.

Apoi a reluat bătaia.

But help was on the way, and shortly afterwards

Dar ajutoarele erau pe drum şi la scurt timp după

a car arrived from the Swiss Embassy.

a sosit o maşină de la Ambasada Elveţiei.

They were spirited to safety. They were reclassified as Yugoslav citizens

Au fost duşi într-un loc sigur. Au fost înregistraţi ca cetăţeni iugoslavi

and they managed to stay one step ahead of their pursuers

şi au reuşit să fie mereu cu un pas înaintea urmăritorilor

for the duration of the War, surviving burnings and bombings

în timpul războiului, reuşind să supravieţuiască incendiilor şi bombardamentelor,

and, at the end of the War, arrest by the Soviets.

iar la sfârşitul războiului, arestărilor realizate de sovietici.

Probably, Mr. Teszler had gotten some money into Swiss bank accounts

Probabil Dl. Teszler avea ceva bani în băncile din Elveţia

because he managed to take his family first to Great Britain,

pentru că a reuşit să îşi ducă familia în Marea Britanie,

then to Long Island and then to the center of the textile industry in the American South.

apoi în Long Island, apoi în centrul industriei textile din America de Sud.

Which, as chance would have it, was Spartanburg, South Carolina,

Care, să vedeţi coincidenţă, era Spartanburg, Carolina de Sud:

the location of Wofford College.

locaţia Colegiului Wofford.

And there, Mr. Teszler began all over again and once again achieved immense success,

Şi aici Dl. Teszler a luat-o de la capăt, din nou bucurându-se de succese deosebite,

especially after he invented the process

mai ales după ce a inventat un proces

for manufacturing a new fabric called double-knit.

pentru producţia unui nou material textil denumit tricotaj cu faţă dublă.

And then in the late 1950s, in the aftermath of Brown v. Board of Education,

Apoi, spre sfârşitul anilor 1950, după procesul Brown contra Comisiei pentru Educaţie.

when the Klan was resurgent all over the South,

când Clanul a reînviat în întregul Sud,

Mr. Teszler said, "I have heard this talk before."

Dl. Teszler a spus "Am mai auzit povestea asta."

And he called his top assistant to him and asked,

Şi-a chemat mâna sa dreaptă şi l-a întrebat

"Where would you say, in this region, racism is most virulent?"

"Unde crezi că rasismul este cel mai puternic în această regiune?"

"Well, I don't rightly know, Mr. Teszler. I reckon that would be Kings Mountain."

"Ei bine, nu prea ştiu, domnule Teszler. Cred că este vorba de regiunea Munţilor Kings."

"Good. Buy us some land in Kings Mountain

"Bun. Cumpără-ne nişte terenuri în Munţii Kings

and announce we are going to build a major plant there."

şi anunţă apoi că vom construi acolo o mare fabrică."

The man did as he was told, and shortly afterwards,

Omul a făcut aşa cum i s-a spus şi la scurt timp după

Mr. Teszler received a visit from the white mayor of Kings Mountain.

Dl. Teszler a primit o vizită de la primarul alb al regiunii Munţii Kings.

Now, you should know that at that time,

Ce trebuie să ştiţi despre acea perioadă

the textile industry in the South was notoriously segregated.

este că industria textilă din Sud era extrem de segregată.

The white mayor visited Mr. Teszler and said,

Primarul alb l-a vizitat pe Dl. Teszler şi i-a spus

"Mr. Teszler, I trust you’re going to be hiring a lot of white workers."

"Dl. Teszler, am încredere că veţi angaja mulţi muncitori albi."

Mr. Teszler told him, "You bring me the best workers that you can find,

Dl. Teszler i-a spus "Adu-mi cei mai buni muncitori pe care îi poţi găsi

and if they are good enough, I will hire them."

şi dacă sunt suficient de buni îi voi angaja."

He also received a visit from the leader of the black community,

A primit o vizită şi de la conducătorul comunităţii de negri,

a minister, who said, "Mr. Teszler, I sure hope you're going to

un preot, care i-a spus "Dl. Teszler, sper că vei

hire some black workers for this new plant of yours."

angaja nişte muncitori negri pentru această nouă fabrică a ta."

He got the same answer: "You bring the best workers that you can find,

A primit acelaşi răspuns: "Adu-mi cei mai buni muncitori pe care îi poţi găsi

and if they are good enough, I will hire them."

şi dacă sunt suficient de buni îi voi angaja."

As it happens, the black minister did his job better than the white mayor,

Întâmplarea face că preotul negru şi-a făcut treaba mai bine decât primarul alb,

but that's neither here or there.

dar asta nu a atârnat nici într-o direcţie, nici în cealaltă.

Mr. Teszler hired 16 men: eight white, eight black.

Dl. Teszler a angajat 16 oameni, opt albi, opt negri.

They were to be his seed group, his future foremen.

Ei urmau să fie grupul de diseminare, viitori maiştri.

He had installed the heavy equipment for his new process

A instalat echipamentul industrial pentru noul proces

in an abandoned store in the vicinity of Kings Mountain,

într-un depozit abandonat din vecinătatea Munţilor Kings

and for two months these 16 men would live and work together,

şi timp de două luni cei 16 oameni urmau să trăiască şi să muncească împreună

mastering the new process.

pentru a învăţa noul proces.

He gathered them together after an initial tour of that facility

I-a adunat pentru un tur iniţial al fabricii

and he asked if there were any questions.

şi i-a întrebat dacă au întrebări.

There was hemming and hawing and shuffling of feet,

S-a ezitat, s-a şovăit, s-a auzit zgomot de paşi

and then one of the white workers stepped forward and said,

apoi unul dintre muncitorii albi a făcut un pas înainte şi a spus

"Well, yeah. We’ve looked at this place and there's only one place to sleep,

"Ei bine, ne-am uitat la acest loc... este un singur spaţiu unde se poate dormi,

there's only one place to eat, there's only one bathroom,

un singur spaţiu în care se poate mânca, o singură baie,

there's only one water fountain. Is this plant going to be integrated or what?"

o singură fântână. În fabrică vom fi toţi la comun, sau cum?"

Mr. Teszler said, "You are being paid twice the wages of any other textile workers in this region

Dl. Teszler a spus "Sunteţi plătiţi de două ori mai bine decât orice angajat din industria textilă din această regiune,

and this is how we do business. Do you have any other questions?"

şi aceasta este modalitatea în care facem afaceri. Mai sunt şi alte întrebări?"

"No, I reckon I don't."

"Nu, nu cred că mai sunt."

And two months later when the main plant opened

Două luni mai târziu, când s-a deschis fabrica,

and hundreds of new workers, white and black,

şi sute de muncitori, albi şi negri,

poured in to see the facility for the first time,

au venit să vadă fabrica pentru prima dată,

they were met by the 16 foremen, white and black, standing shoulder to shoulder.

au fost întâmpinaţi de 16 maiştri, albi şi negri, stând umăr lângă umăr.

They toured the facility and were asked if there were any questions, and

Au făcut turul fabricii şi au fost întrebaţi dacă au nelămuriri. Inevitabil,

inevitably the same question arose:

a apărut aceeaşi întrebare:

"Is this plant integrated or what?"

"În fabrica asta vom lucra la comun, sau cum?"

And one of the white foremen stepped forward and said,

Unul dintre maiştri albi a făcut un pas înainte şi a zis

"You are being paid twice the wages of any other workers

"Sunteţi plătiţi de două ori mai bine decât orice alt muncitor

in this industry in this region and this is how we do business.

din industrie din regiune şi aşa facem noi afaceri.

Do you have any other questions?"

Mai aveţi alte întrebări?"

And there were none. In one fell swoop,

Şi nu au mai avut alte întrebări. Dintr-o singură lovitură,

Mr. Teszler had integrated the textile industry in that part of the South.

Dl. Teszler a integrat industria textilă din acea parte a Sudului.

It was an achievement worthy of Mahatma Gandhi,

A fost un succes de talia lui Mahatma Gandhi,

conducted with the shrewdness of a lawyer and the idealism of a saint.

realizat cu abilitatea unui avocat şi idealismul unui sfânt.

In his eighties, Mr. Teszler, having retired from the textile industry,

După împlinirea a 80 de ani, Dl. Teszler, retras din industria textilă,

adopted Wofford College,

a adoptat Colegiul Wofford,

auditing courses every semester,

participând la cursuri în fiecare semestru.

and because he had a tendency to kiss anything that moved,

Şi, pentru că avea tendinţa de a săruta tot ce mişcă,

becoming affectionately known as "Opi" -- which is Magyar for grandfather --

a devenit cunoscut în mod afectiv sub apelativul de Opi, bunic în maghiară,

by all and sundry. Before I got there, the library of the college

de toţi fără excepţie. La momentul când am ajuns acolo, biblioteca din Colegiu

had been named for Mr. Teszler, and after I arrived in 1993,

a fost denumită după Dl. Teszler, iar după ce am ajuns eu în 1993,

the faculty decided to honor itself by naming Mr. Teszler Professor of the College --

facultatea şi-a acordat onoarea de a-l numi pe Dl. Teszler Profesor al Colegiului.

partly because at that point he had already taken

În parte pentru că până la acel moment

all of the courses in the catalog, but mainly because

parcursese toate cursurile din programă, dar în principal pentru că

he was so conspicuously wiser than any one of us.

era în mod izbitor mai înţelept decât oricare dintre noi.

To me, it was immensely reassuring that the presiding spirit

Pentru mine, a fost incredibil de reconfortant că spiritul

of this little Methodist college in upstate South Carolina

acestui mic colegiu metodist din nordului statului Carolina de Sud

was a Holocaust survivor from Central Europe.

a fost un supravieţuitor al Holocaustului din Europa Centrală.

Wise he was, indeed, but he also had a wonderful sense of humor.

Era cu adevărat înţelept, dar avea şi un extraordinar simţ al umorului.

And once for an interdisciplinary class,

Şi la un moment dat, într-un curs interdisciplinar,

I was screening the opening segment of Ingmar Bergman's "The Seventh Seal."

prezentam secvenţele de început ale filmului lui Ingmar Bergman, A şaptea pecete.

As the medieval knight Antonius Block returns from the wild goose chase

În timp ce cavalerul medieval Antonius Blok se întorcea din căutările lui fără sorţi de izbândă

of the Crusades and arrives on the rocky shore of Sweden,

din Cruciade şi ajungea pe malurile stâncoase ale Suediei

only to find the specter of death waiting for him,

unde îl aştepta umbra morţii,

Mr. Teszler sat in the dark with his fellow students. And

Dl. Teszler stătea în întuneric alături de colegii săi. Şi

as death opened his cloak to embrace the knight

chiar când moartea şi-a deschis braţele pentru a întâmpina cavalerul

in a ghastly embrace, I heard Mr. Teszler's tremulous voice:

într-o îmbrăţişare îngrozitoare, am auzit vocea tremurătoare a domnului Teszler:

"Uh oh," he said, "This doesn't look so good." (Laughter)

"Vai, vai", a spus el, "situaţia nu arată prea bine."

But it was music that was his greatest passion, especially opera.

Dar muzica a fost adevărata lui pasiune, mai ales opera,

And on the first occasion that I visited his house, he gave me

iar la prima vizită la el acasă mi-a acordat onoarea de a mă lăsa

honor of deciding what piece of music we would listen to.

să decid ce anume vom asculta.

And I delighted him by rejecting "Cavalleria Rusticana"

Şi l-a încântat faptul că am refuzat "Cavaleria rusticană"

in favor of Bela Bartok's "Bluebeard's Castle."

în favoarea operei "Castelul lui Barbă Albastră", de Bela Bartok.

I love Bartok's music, as did Mr. Teszler,

Îmi place muzica lui Bartok, asemeni domnului Teszler,

and he had virtually every recording of Bartok's music ever issued.

care avea fiecare înregistrare a lui Bartok realizată vreodată.

And it was at his house that I heard for the first time

Acasă la acesta am ascultat pentru prima dată

Bartok's Third Piano Concerto and learned from

Cel de-al treilea concert pentru pian al lui Bartok şi am aflat

Mr. Teszler that it had been composed in nearby Asheville, North Carolina

de la Dl. Teszler că a fost compus în apropiere de Asheville, Carolina de Nord,

in the last year of the composer's life.

în ultimul an din viaţa compozitorului.

He was dying of leukemia and he knew it,

Suferea de leucemie, era pe moarte şi ştia asta,

and he dedicated this concerto to his wife,

aşa că a dedicat acest concert soţiei lui,

Dita, who was herself a concert pianist.

Dita, care era pianistă.

And into the slow, second movement, marked "adagio religioso,"

Şi în cea de-a doua parte, mai calmă, denumită "adagio religioso",

he incorporated the sounds of birdsong that he heard

a inclus ciripitul păsărilor pe care îl auzea

outside his window in what he knew would be his last spring;

la fereastra sa, în ceea ce ştia că va fi ultima lui primăvară.

he was imagining a future for her in which he would play no part.

Îşi imagina pentru ea un viitor în care el nu va avea niciun rol.

And clearly this composition is his final statement to her --

Şi în mod clar această lucrare este ultima lui declaraţie pentru ea...

it was first performed after his death --

a fost interpretată prima oară după moartea sa...

and through her to the world.

şi prin ea, pentru lume.

And just as clearly, it is saying, "It's okay. It was all so beautiful.

Şi transmite în mod atât de clar "Este în regulă. Totul este minunat.

Whenever you hear this, I will be there."

Oricând vei asculta asta, eu voi fi acolo."

It was only after Mr. Teszler's death that I learned

De-abia după moartea domnului Teszler am aflat

that the marker on the grave of Bela Bartok in Hartsdale, New York

că inscripţia de pe piatra funerară a lui Bela Bartok din Hartsdale, New York

was paid for by Sandor Teszler. "Jó napot, Bela!"

a fost plătită de Sandor Teszler. "Yo napot, Bela!"

Not long before Mr. Teszler’s own death at the age of 97,

Cu puţin înaintea de moartea domnului Teszler la vârsta de 97 de ani,

he heard me hold forth on human iniquity.

m-a auzit vorbind public despre nedreptatea umană.

I delivered a lecture in which I described history

Susţineam un discurs în care descriam istoria

as, on the whole, a tidal wave of human suffering and brutality,

ca pe un val de suferinţă şi brutalitate umană

and Mr. Teszler came up to me afterwards with gentle reproach and said,

după care dl. Teszler a venit la mine şi mi-a reproşat cu blândeţe

"You know, Doctor, human beings are fundamentally good."

"Ştii, doctore, oamenii sunt buni în esenţă."

And I made a vow to myself, then and there,

Şi mi-am promis, atunci şi acolo,

that if this man who had such cause to think otherwise

că dacă un astfel de om, care avea atâtea motive să creadă altfel,

had reached that conclusion,

a ajuns la această concluzie,

I would not presume to differ until he released me from my vow.

nu voi considera altfel până ce el nu mă va elibera de această promisiune.

And now he's dead, so I'm stuck with my vow.

El a murit şi eu am rămas cu această promisiune.

"Jó napot, Sandor!"

"Yo napot, Sandor!"

I thought my skein of Hungarian mentors had come to an end,

Credeam că istoricul meu cu mentori maghiari a luat sfârşit,

but almost immediately I met Francis Robicsek, a Hungarian doctor --

dar aproape imediat l-am cunoscut pe Francis Robicsek, un doctor maghiar,

actually a heart surgeon in Charlotte, North Carolina, then in his late seventies --

în prezent chirurg cardiac în Charlotte, Carolina de Nord, atunci în jurul vârstei de 70 de ani,

who had been a pioneer in open-heart surgery,

pionier al chirurgiei pe cord deschis,

and, tinkering away in his garage behind his house,

care, meşterind în garajul din spatele casei,

had invented many of the devices that are standard parts of those procedures.

a inventat multe dintre dispozitivele care au devenit parte standard a acestor proceduri.

He's also a prodigious art collector, beginning as an intern in Budapest

Este de asemenea un prestigios colecţionar de artă, pasiune care a început de când era stagiar la Budapesta

by collecting 16th- and 17th-century Dutch art and Hungarian painting,

cu artă olandeză din secolele 16 şi 17 şi picturi maghiare,

and when he came to this country moving on to Spanish colonial art,

iar când s-a mutat aici, a trecut la artă colonială spaniolă,

Russian icons and finally Mayan ceramics.

icoane ruseşti şi, în sfârşit, ceramică maya.

He's the author of seven books, six of them on Mayan ceramics.

Este autorul a şapte cărţi, şase dintre ele despre ceramică maya.

It was he who broke the Mayan codex, enabling scholars to relate

El este cel care a descifrat codul maya, care a permis învăţaţilor

the pictographs on Mayan ceramics to the hieroglyphs of the Mayan script.

să facă legătura dintre pictogramele de pe ceramică maya cu hieroglifele scrierii maya.

On the occasion of my first visit, we toured his house

Cu ocazia primei vizite, am făcut turul casei

and we saw hundreds of works of museum quality,

şi am văzut sute de exponate demne de un muzeu,

and then we paused in front of a closed door and Dr. Robicsek said,

apoi ne-a oprit în faţa unei uşi închise şi dl. Robicsek a spus

with obvious pride, "Now for the piece De resistance."

cu mândire vizibilă "Şi acum piesa de rezistenţă".

And he opened the door and we walked into a

Apoi a deschis uşa şi am intrat într-o încăpere

windowless 20-by-20-foot room with shelves from floor to ceiling, and

fără ferestre, de 6 metri pe 6, cu rafturi de sus până jos

crammed on every shelf his collection of Mayan ceramics.

şi, înghesuite pe fiecare raft, piese din colecţia de ceramică maya.

Now, I know absolutely nothing about Mayan ceramics,

Nu ştiu absolut nimic despre ceramica maya

but I wanted to be as ingratiating as possible so I said,

dar am vrut să fiu cât se poate de plăcut. Aşa că am spus

"But Dr. Robicsek, this is absolutely dazzling."

"Dr. Robicsek, este absolut uimitor."

"Yes," he said. "That is what the Louvre said.

"Da, a răspuns. Asta au spus şi cei de la Luvru.

They would not leave me alone until I let them have a piece,

Nu au renunţat până nu le-am cedat o piesă,

but it was not a good one." (Laughter)

dar nu a fost cea mai bună."

Well, it occurred to me that I should invite Dr. Robicsek

Mi-a trecut prin minte să îl invit pe Dr. Robicsek

to lecture at Wofford College on -- what else?

să ţină un discurs la Colegiul Wofford, despre ce altceva decât

-- Leonardo da Vinci. And further, I should invite him to meet

despre Leonardo da Vinci. Şi să îl invit să îl cunoască

my oldest trustee, who had majored in French history at Yale

pe cel mai vechi dintre prietenii mei, care avea un masterat de istorie a Franţei la Yale

some 70-odd years before and, at 89, still ruled the world's

cu aproape 70 de ani în urmă şi care, la 89 de ani, conducea cu mână de fier

largest privately owned textile empire with an iron hand.

cel mai mare imperiu privat din industria textilă.

His name is Roger Milliken. And Mr. Milliken agreed,

Numele lui este Roger Milliken. Şi dl. Milliken a fost de acord,

and Dr. Robicsek agreed. And Dr. Robicsek visited

şi Dr. Robicsek a fost de acord. Iar Dr. Robicsek ne-a vizitat,

and delivered the lecture and it was a dazzling success.

a ţinut discursul şi a fost un succes extraordinar.

And afterwards we convened at the President's House with Dr. Robicsek

Apoi ne-am dus cu Dr. Robicsek la casa preşedintelui

on one hand, Mr. Milliken on the other.

unde ne-am întâlnit cu Dl. Milliken.

And it was only at that moment, as we were sitting down to dinner,

Şi de-abia în acel moment, servind cina,

that I recognized the enormity of the risk I had created,

am înţeles măsura riscului pe care mi l-am asumat.

A-i aduce pe aceşti doi titani, aceşti doi maeştri ai universului

because to bring these two titans, these two masters of the universe

together -- it was like introducing Mothra to Godzilla over the skyline of Tokyo.

la aceeaşi masă era ca şi cum i-ai aduce împreună pe Mothra şi Godzilla deasupra oraşului Tokio.

If they didn't like each other, we could all get trampled to death.

Dacă nu s-ar fi plăcut, situaţia ar fi putut fi dezastruoasă.

But they did, they did like each other.

Dar nu a fost aşa. Cei doi s-au plăcut.

They got along famously until the very end of the meal,

S-au înţeles extraordinar, până la sfârşitul cinei,

and then they got into a furious argument.

când au început o dezbatere furioasă.

And what they were arguing about was this:

Şi subiectul despre care discutau era acesta:

whether the second Harry Potter movie was as good as the first. (Laughter)

dacă cel de-al doilea film Harry Potter era la fel de bun ca şi primul.

Mr. Milliken said it was not. Dr. Robicsek disagreed.

Dl. Milliken spunea că nu. Dr. Robicsek nu era de acord.

I was still trying to take in the notion that these titans,

Încă încercam să înţeleg cum cei doi titani,

these masters of the universe, in their spare time watch Harry Potter movies,

aceşti maeştrii ai universului, urmăresc în timpul liber filmele cu Harry Potter,

când Dl. Milliken a considerat că va câştiga dezbaterea spunând

when Mr. Milliken thought he would win the argument by saying,

"You just think it's so good because you didn't read the book."

"Crezi că este aşa de bun pentru că nu ai citit cartea."

And Dr. Robicsek reeled back in his chair, but quickly gathered his wits,

Şi Dl. Robicsek s-a aşezat mai bine în scaun, dar şi-a revenit repede,

leaned forward and said, "Well, that is true, but I'll bet you went

s-a aplecat peste masă şi a zis: "E adevărat, dar pun pariu

to the movie with a grandchild." "Well, yes, I did," conceded Mr. Milliken.

că ai fost la film cu un nepot." Dl. Miliken a confirmat "Da, aşa a fost."

"Aha!" said Dr. Robicsek. "I went to the movie all by myself." (Laughter) (Applause)

"Aha!" a spus Dr. Robicsek. "Eu am fost la film singur."

And I realized, in this moment of revelation,

Şi am realizat, în acel moment de revelaţie,

that what these two men were revealing was the secret

că cei doi îmi arătau care era secretul succesului lor

of their extraordinary success, each in his own right.

extraordinar, fiecare cum ştia mai bine.

And it lay precisely in that insatiable curiosity,

Şi secretul era această curiozitate de nepotolit,

that irrepressible desire to know, no matter what the subject,

această dorinţă nestăpânită de a şti, indiferent care era subiectul,

no matter what the cost,

indiferent de costuri,

even at a time when the keepers of the Doomsday Clock

chiar şi într-un moment în care păstrătorii sfârşitului lumii

are willing to bet even money that the human race won't be around

ar paria orice că rasa umană nu va rezista suficient

to imagine anything in the year 2100, a scant 93 years from now.

pentru a imagina orice în anul 2100, la depărtare de numai 93 de ani.

"Live each day as if it is your last," said Mahatma Gandhi.

"Trăieşte fiecare zi ca şi cum ar fi ultima", spunea Mahatma Gandhi.

"Learn as if you'll live forever."

"Învaţă ca şi cum ai trăi veşnic."

This is what I'm passionate about. It is precisely this.

Aceasta este pasiunea mea. Exact aceasta.

It is this inextinguishable, undaunted appetite for learning and experience,

Această poftă de neoprit, de nestăpânit pentru învăţare şi experimentare,

no matter how risible, no matter how esoteric,

oricât de caraghioasă, de ezoterică,

no matter how seditious it might seem.

oricât de răzvrătită ar putea părea.

This defines the imagined futures of our fellow Hungarians --

Aceasta defineşte viitorul imaginat al prietenilor maghiari,

Robicsek, Teszler and Bartok -- as it does my own.

Robicsek, Teszler, Bartok şi viitorul meu.

As it does, I suspect, that of everybody here.

Aşa cum îl defineşte, bănuiesc, pe al tuturor celor de aici.

To which I need only add, "Ez a mi munkank; es nem is keves."

Şi nu trebuie decât să adaug "Ez a mi munkank; es nem is keves."

This is our task; we know it will be hard.

Aceasta este sarcina noastră. Ştim că va fi grea.

"Ez a mi munkank; es nem is keves. Jó napot, pacák!" (Applause)

"Ez a mi munkank; es nem is keves." Yo napot, pacak!