A brief history of religion in art - TED-Ed

O scurtă istorie a religiei în artă - TED-Ed

Traducător: Ana Joldes Corector: Ovidiu Panaite

It's only been the last few hundreds years or so

Doar în ultimele sute de ani civilizaţia vestică expune arta în muzee,

that Western civilization has been putting art in museums,

at least museums resembling

cel puţin în muze care arată ca instituţiile publice de azi.

the public institutions we know today.

Înainte de asta, pentru majoritatea, arta servea altor scopuri.

Before this, for most, art served other purposes.

What we call fine art today

Ce numim azi arte frumoase

was, in fact, primarily how people experienced

a fost inițial modul în care oamenii experimentau estetica în religie.

an aesthetic dimension of religion.

Paintings, sculpture, textiles and illuminations

Picturile, sculpturile, textilele şi decorarea manuscriselor

were the media of their time,

au fost mass-media vremii lor,

supplying vivid imagery

furnizând imagini vii ce însoţeau poveştile vremilor.

to accompany the stories of the day.

In this sense, Western art

Arta vestică avea acelaşi rol utilitar ca şi al altor culturi din lume,

shared a utilitarian purpose

with other cultures around the world,

some of whose languages incidentally have no word for art.

care nici măcar nu aveau un cuvânt pentru artă.

So how do we define what we call art?

Deci cum definim ce numim noi artă?

Generally speaking, what we're talking about here

În general sunt opere care transmit vizual înţelesuri dincolo de limbaj,

is work that visually communicates

meaning beyond language,

either through representation

prin reprezentarea sau prin aranjarea elementelor vizuale în spaţiu.

or the arrangement of visual elements in space.

Evidence of this power of iconography,

Dovezi ale puterii iconografiei – transmiterea ideilor prin imagini –

or ability of images to convey meaning,

can be found in abundance

abundă în formele de artă din istoria religiilor majore ale lumii.

if we look at art from

the histories of our major world religions.

Almost all have, at one time or another in their history,

Aproape toate au trecut, la un moment dat, printr-o perioadă aniconică.

gone through some sort of aniconic phase.

Aniconism prohibits any visual depiction of the divine.

Aniconismul interzice reprezentări vizuale ale divinului,

This is done in order to avoid idolatry,

pentru a evita idolatria sau confuzia între icoană şi divinitatea însăşi,

or confusion between the representation of divinity and divinity itself.

Keeping it real, so to speak,

păstrând astfel autenticitatea în relaţia dintre individ şi divin.

in the relationship between the individual and the divine.

However, this can be a challenge to maintain,

Totuşi, asta e greu de respectat, deoarece nevoia imperioasă

given that the urge to visually represent and interpret

de reprezentare şi reinterpretare a lumii înconjurătoare

the world around us

is a compulsion difficult to suppress.

e un impuls greu de stăpânit.

For example, even today,

Deşi azi, reprezentarea lui Allah sau a profetului Mahomed e interzisă,

where the depiction of Allah or the Prophet Muhammad is prohibited,

an abstract celebration of the divine

regăsim celebrarea abstractă a divinului

can still be found in arabesque patterns of Islamic textile design,

în design-ul arabescurilor islamice – cu înflorituri măiestre de pensulă –

with masterful flourishes of brushwork

and Arabic calligraphy,

şi în caligrafia arabă,

where the words of the prophet

unde cuvintele profetului au dublul rol de literatură şi artă vizuală.

assume a dual role as both literature and visual art.

Likewise, in art from the early periods

La fel, în arta din perioada timpurie a creştinismului şi budismului,

of Christianity and Buddhism,

the divine presence of the Christ and the Buddha

prezenţa divină a lui Cristos şi Buddha nu apare în formă umană,

do not appear in human form

but are represented by symbols.

ci e reprezentată prin simboluri.

In each case,

În fiecare caz, reprezentarea iconografică e utilizată ca o formă de adorație.

iconographic reference is employed

as a form of reverence.

Anthropomorphic representation,

Reprezentările antropomorfice, – reprezentarea în formă umană –

or depiction in human form,

eventually became widespread in these religions

s-a răspândit până la urmă în aceste religii, doar secole mai târziu,

only centuries later,

under the influence of the cultural traditions surrounding them.

sub influenţa tradiţiilor culturale din jurul lor.

Historically speaking,

Istoric vorbind, aprecierea artelor vizuale

the public appreciation of visual art

in terms other than traditional, religious or social function

– dincolo de funcţia tradiţională, religioasă sau socială –

is a relatively new concept.

e un concept relativ nou.

Today, we fetishize the fetish, so to speak.

Astăzi, fetişizăm fetişul, cum s-ar spune.

We go to museums to see art from the ages,

Vizităm muzee să vedem artă străveche,

but our experience of it there

dar o admirăm ruptă de contextul pentru care a fost creată original.

is drastically removed from the context

in which it was originally intended to be seen.

It might be said that the modern viewer

S-ar putea spune că privitorul modern

lacks the richness of engagement

e privat de bogăţia sensurilor ei ca artă contemporană,

that she has with contemporary art,

which has been created relevant to her time

ea fiind relevantă pentru timpul său, exprimându-se în limba sa culturală.

and speaks her cultural language.

It might also be said that the history of what we call art

Se poate spune și că evoluţia artei e o conversaţie continuă,

is a conversation that continues on,

as our contemporary present passes into what will be

prezentul nostru contemporan devenind trecutul clasic al generaţiilor viitoare.

some future generation's classical past.

It's a conversation that reflects

E o conversaţie ce reflectă ideologiile, miturile, sistemul de credinţe şi tabuuri

the ideologies, mythologies, belief systems and taboos

şi multe alte aspecte ale lumii în care a fost creată.

and so much more of the world in which it was made.

But this is not to say that work from another age

Nu înseamnă că o lucrare din altă vreme, creată atunci cu un anumit scop,

made to serve a particular function in that time

is dead or has nothing to offer the modern viewer.

e moartă sau că nu mai are nimic de oferit privitorului modern.

Even though in a museum setting

Chiar dacă într-un muzeu, operele de artă din alte locuri şi timpuri

works of art from different places and times

are presented alongside each other,

sunt aşezate unele lângă altele, izolate de mediul lor original,

isolated from their original settings,

their juxtaposition has benefits.

juxtapunerea lor are beneficii.

Exhibits are organized by curators,

Expoziţiile sunt organizate de curatori,

or people who've made a career

oameni cu măiestrie în recontextualizarea sau combinarea artefactelor culturale

out of their ability to recontextualize or remix

cultural artifacts in a collective presentation.

într-o prezentare colectivă.

As viewers, we're then able to consider the art

Putem apoi privi arta prin prisma unei teme comune,

in terms of a common theme that might not be apparent

in a particular work

puțin evidentă într-o singură lucrare până când nu stă lângă o alta,

until you see it alongside another,

and new meanings can be derived and reflected upon.

când noile înţelesuri ce derivă din alăturare ne îndeamnă să reflectăm.

Pătrunşi de acest sentiment, putem vedea fiecare operă de artă

If we're so inclined,

we might even start to see every work of art

as a complementary part of some undefined, unified whole

ca pe o parte a unui întreg nedefinit al experienţelor umane trecute,

of past human experience,

a trail that leads right to our doorstep

o cărare spre noi, care continuă cu noi, pe care oricine poate păşi.

and continues on with us,

open to anyone who wants to explore it.