The philosophy of cynicism - William D. Desmond

Traducător: Irina Horodinca Corector: Bianca-Ioanidia Mirea

In the 4th century BCE,

În secolul IV î.e.n,

a banker’s son threw the city of Sinope into scandal by counterfeiting coins.

fiul unui bancher a provocat un scandal în orașul Sinope, falsificând monede.

When the dust finally settled, the young man, Diogenes of Sinope,

Când apele s-au liniștit într-un final, tânărul, Diogene din Sinope,

had been stripped of his citizenship, his money, and all his possessions.

își pierduse cetățenia, banii și toate posesiunile materiale.

At least, that’s how the story goes.

Cel puțin, așa se crede.

While many of the details of Diogenes’ life are shadowy,

Chiar dacă multe dintre detaliile despre viața lui Diogene nu sunt cunoscute,

the philosophical ideas born out of his disgrace survive today.

ideile lui filosofice, izvorâte din dizgrație, supraviețuiesc până azi.

In exile, Diogenes decided that by rejecting the opinions of others

În exil, Diogene a decis că respingând părerile celorlalți

and societal measures of success, he could be truly free.

și normele care defineau succesul în societate, putea fi cu adevărat liber.

He would live self-sufficiently, close to nature, without materialism,

Era autosuficient, trăia aproape de natură, respingând materialismul,

vanity, or conformity.

vanitatea și conformismul.

In practice, this meant he spent years wandering around Greek cities

În realitate, a petrecut ani întregi rătăcind prin orașe grecești,

with nothing but a cloak, staff, and knapsack—

neavând decât o pelerină, un toiag și un rucsac,

outdoors year-round, forgoing technology, baths, and cooked food.

rămânând în aer liber tot timpul anului, fără tehnologie, băi și mâncare gătită.

He didn’t go about this new existence quietly,

Nu și-a trăit totuși viața în liniște,

but is said to have teased passers-by and mocked the powerful,

ci se spune că tachina trecătorii și îi batjocorea pe cei puternici,

eating, urinating and even masturbating in public.

mâncând, urinând și chiar masturbându-se în public.

The citizens called him a kyôn— a barking dog.

Cetățenii îl numeau „kyôn”, un câine care latră.

Though meant as an insult,

Chiar dacă aceasta era o insultă,

dogs were actually a good symbol for his philosophy—

câinii erau de fapt un simbol potrivit pentru filosofia lui:

they’re happy creatures,

sunt creaturi fericite,

free from abstractions like wealth or reputation.

neîncorsetate de abstracții precum bogăția sau reputația.

Diogenes and his growing number of followers

Diogene și discipolii lui în număr tot mai mare

became known as “dog philosophers,” or kynikoi,

au devenit cunoscuți sub numele de „filosofii câini” sau „kynikoi”,

a designation that eventually became the word “Cynic.”

o denumire care a evoluat ulterior în termenul „cinic”.

These early Cynics were a carefree bunch,

Acești cinici timpurii erau lipsiți de griji,

drawn to the freedom of a wandering lifestyle.

atrași de libertatea unui stil de viață nomad.

As Diogenes’ reputation grew, others tried to challenge his commitment.

Privind cum notorietatea lui Diogene creștea, unii i-au contestat devotamentul.

Alexander the Great offered him anything he desired.

Alexandru cel Mare i-a oferit orice își dorea.

But instead of asking for material goods,

Dar în loc să ceară bunuri materiale,

Diogenes only asked Alexander to get out of his sunshine.

Diogene i-a cerut să nu îi mai facă umbră.

After Diogenes’ death,

După moartea lui Diogene,

adherents to his philosophy continued to call themselves Cynics

cei care aderaseră la filosofia sa au continuat să își spună cinici

for about 900 years, until 500 CE.

pentru aproximativ 900 de ani, până în anul 500 e.n.

Some Greek philosophers, like the Stoics,

Unii filosofi greci, precum stoicii,

thought everyone should follow Diogenes’ example.

credeau că toată lumea ar trebui să urmeze exemplul lui Diogene.

They also attempted to tone down his philosophy

Aceștia au încercat de asemenea să îi tempereze filosofia

to be more acceptable to conventional society—

pentru a o face acceptabilă în societate,

which, of course,

ceea ce, bineînțeles, era în contradicție cu abordarea lui Diogene.

was fundamentally at odds with his approach.

Others viewed the Cynics less charitably.

Alții i-au privit pe cinici cu mai puțină indulgență.

In the Roman province of Syria in the 2nd century CE,

În provincia romană Siria, în secolul II e.n.,

the satirist Lucian described the Cynics of his own time as unprincipled,

satiristul Lucian îi descria pe cinicii timpului ca fiind lipsiți de principii,

materialistic, self-promoting hypocrites,

materialiști și ipocriți care se promovau doar pe ei înșiși,

who only preached what Diogenes had once actually practiced.

care doar predicau ce Diogene chiar practicase demult.

Reading Lucian’s texts centuries later,

Lecturând textele lui Lucian după secole,

Renaissance and Reformation writers called their rivals cynics as an insult—

scriitorii Renașterii și Reformei își numeau rivalii „cinici” drept insultă,

meaning people who criticized others without having anything worthwhile to say.

cu sensul de oameni care criticau fără a avea nimic valoros de spus.

This usage eventually laid the groundwork for the modern meaning

Această utilizare a termenului constituie fundamentul sensului actual

of the word “cynic:"

al cuvântului „cinic”:

a person who thinks everyone else is acting out of pure self-interest,

o persoană care consideră că toți ceilalți acționează doar pentru interesul propriu,

even if they claim a higher motive.

chiar dacă pretind că au motivații nobile.

Still, the philosophy of cynicism had admirers,

Cu toate acestea, filosofia cinismului avea adepți,

especially among those who wished to question

în special pe cei care doreau să pună la îndoială starea societății.

the state of society.

The 18th-century French philosopher Jean-Jacques Rousseau

Jean-Jacques Rousseau, filosoful din secolul XVIII

was called the “new Diogenes”

a fost supranumit „noul Diogene” atunci când a afirmat că artele, știința

when he argued that the arts, sciences, and technology,

și tehnologia corup oamenii.

corrupt people.

In 1882, Friedrich Nietzsche reimagined a story

În 1882, Friedrich Nietzsche și-a imaginat un scenariu

in which Diogenes went into the Athenian marketplace

în care Diogene apărea în piața din Atena cu un felinar,

with a lantern,

searching in vain for a single honest person.

căutând în van o singură persoană onestă.

In Nietszche’s version,

În versiunea imaginată de Nietzsche, un anume nebun se grăbește într-o piață

a so-called madman rushes into a town square

to proclaim that “God is dead.”

pentru a proclama că „Dumnezeu a murit.”

This was Nietzsche’s way of calling for a “revaluation of values,”

Aceasta a fost modalitatea lui Nietzsche de a cere o „reevaluare a valorilor”

and rejecting the dominant Christian and Platonic idea

și de a respinge ideile creștine și platonice dominante

of universal, spiritual insights beyond the physical world.

privind existența unor perspective spirituale dincolo de lumea materială.

Nietzsche admired Diogenes for sticking stubbornly

Nietzsche îl admira pe Diogene care se încăpățâna să trăiască „aici și acum”.

to the here-and-now.

More recently,

Mai recent, hipioții din anii '60, au fost comparați cu Diogene,

the hippies of the 1960s have been compared with Diogenes

as counter-cultural rebels.

fiind considerați rebeli contra culturii.

Diogenes’ ideas have been adopted

Ideile lui Diogene au fost adoptate și reinterpretate iar și iar.

and reimagined over and over again.

The original cynics might not have approved

Cinicii originali probabil nu ar fi fost neapărat de acord cu noile abordări:

of these fresh takes:

they believed that their values of rejecting custom

ei credeau că respingerea tradițiilor

and living closely with nature were the only true values.

și stilul de viață apropiat de natură erau singurele valori reale.

Whether or not you agree with that, or with any of the later incarnations,

Fie că sunteți sau nu de acord cu asta ori cu iterațiile ulterioare,

all have one thing in common: they questioned the status quo.

toate au un lucru în comun: a pune la îndoială acel „status quo”.

And that’s an example we can still follow:

Iar acesta este un exemplu pe care încă îl putem urma:

not to blindly follow conventional or majority views,

să nu urmăm orbește calea convențională sau valorile majorității,

but to think hard about what is truly valuable.

ci să analizam profund ce anume este cu adevărat valoros.