From enslavement to rebel gladiator: The life of Spartacus - Fiona Radford

Traducător: Roxana Dăscălașu Corector: Simona Pop

As the warrior slept,

În timp ce războinicul dormea,

a snake coiled around his face.

un șarpe s-a încolăcit în jurul chipului său.

Instead of a threat, his wife saw an omen–

Dar soția sa nu a văzut în asta o amenințare, ci un semn

a fearsome power that would lead her husband to either glory or doom.

al unui curaj neînfricat ce îl va duce pe soțul ei spre glorie sau spre năpastă.

For now, however, he was only a slave –

Pentru moment, era doar un sclav,

one of millions taken from the territories

unul din milioanele ce au fost luate de romani

conquered by Rome to work the mines,

din zonele natale și duse la muncă în mină,

till the fields,

pe câmpuri,

or fight for the crowd’s entertainment.

sau să lupte pentru amuzamentul mulțumilor.

A nomadic Thracian from what is now Bulgaria,

Un trac, din regiunea unde se află acum Bulgaria,

he had served in the Roman Army but was imprisoned for desertion.

servise în armata romană, dar a fost condamnat drept dezertor.

His name was Spartacus.

Numele lui era Spartacus.

Spartacus had been brought to Capua by Batiatus, a lanista,

El fusese adus la Capua de Batiatus, un lanista,

or trainer of gladiators.

adică cel ce antrena gladiatorii.

And life at the ludus, or gladiator school, was unforgiving.

iar viața sa de la ludus, locul unde se pregăteau gladiatorii, a fost cruntă.

New recruits were forced to swear an oath

Noii recruți erau obligați să depună un jurământ

“to be burned, to be bound, to be beaten, and to be killed by the sword,”

“să fie arși, legați, bătuți și omorăți de tăișul sabiei,”

and to obey their master’s will without question.

și să se supună necondiționat vrerii stăpânului lor.

But even harsh discipline couldn’t break Spartacus’s spirit.

Dar nici măcar disciplina severă nu i-a putut distruge spiritul.

In 73 BCE, Spartacus led 73 other slaves

În 73 î.Hr., Spartacus a îndemnat la revoltă 73 de sclavi,

to seize knives and skewers from the kitchen and fight their way out,

luând cu ei cuțite de bucătărie, luptând pentru libertatea lor,

hijacking a wagon of gladiator equipment along the way.

și jefuind, pe drum, o căruță cu echipamente pentru gladiatori.

They were done fighting for others–

S-au săturat să lupte pentru alții,

now, they fought for their freedom.

acum, era momentul să se lupte pentru propria libertate.

When the news reached Rome,

Când veștile au ajuns la Roma,

the Senate was too busy with wars in Spain and the Pontic Empire

Senatul era prea implicat în războaiele cu Spania și Imperiul Pontic

to worry about some unruly slaves.

pentru a le păsa de niște bieți sclavi nesupuși.

Unconcerned, praetor Claudius Glaber took an army of three thousand men

Indiferent, pretorul Claudius Glaber s-a dus cu o armată de 300 de oameni

to the rebel’s refuge at Mount Vesuvius,

la refugiul rebelilor din Muntele Vezuviu,

and blocked off the only passage up the mountain.

blocând singura cărare către munte.

All that remained was to wait and starve them out–

Tot ce le-a mai rămas de făcut era să aștepte moartea rebelilor,

or so he thought.

sau așa credea el.

In the dead of night,

în adâncul nopții,

the rebels lowered themselves down the cliffside on ropes made from vines,

rebelii au coborât stânca cu frânghii din viță de vie,

and flanked Glaber’s unguarded camp.

și au înconjurat tabăra lui Glaber, luând-o prin surprindere.

Thus began the legend of Rome’s defiant gladiator.

Astfel a început legenda gladiatorului ce a sfidat Roma.

As news of the rebellion spread,

Veștile rebeliunii s-au răspândit,

its ranks swelled with escaped slaves,

aducând cu ea sclavi fugari,

soldați dezertori și țărani înfometați.

deserting soldiers, and hungry peasants.

Many were untrained,

Mulți erau nepregătiți,

but Spartacus’s clever tactics transformed them

dar tacticile lui Spartacus i-a transformat

into an effective guerrilla force.

într-o adevărată armată de gherilă.

A second Roman expedition led by praetor Varinius,

O a doua expediție romană condusă de pretorul Varinius,

was ambushed while the officer bathed.

a fost prinsă într-o ambuscadă, pe când ofițerii făceau baie.

To elude the remaining Roman forces,

Pentru a se feri de soldații romani,

the rebels used their enemy’s corpses as decoy guards,

rebelii au folosit corpurile inamicilor drept momeală,

stealing Varinius’s own horse to aid their escape.

furând și calul lui Varinius.

Thanks to his inspiring victories and policy of distributing spoils equally,

Datorită victoriilor sale și a obiceiului de a împărți egal prada,

Spartacus continued attracting followers,

Spartacus a adunat și mai mulți adepți,

and gained control of villages

și a câștigat control asupra satelor

where new weapons could be forged.

unde puteau făuri arme.

The Romans soon realized they were no longer facing ragtag fugitives,

Romanii au realizat, curând, că ei nu erau doar niște fugari zdrențăroși,

and in the spring of 72 BCE,

iar în primăvara anului 72 î.Hr.,

the Senate retaliated with the full force of two legions.

Senatul a trimis două legiuni întregi pentru a-i suprima.

The rebels left victorious,

Rebelii au fost victorioși,

but many lives were lost in the battle,

dar multe vieți s-au pierdut în luptă,

including Spartacus’ lieutenant Crixus.

inclusiv lct. lui Spartacus, Crixus.

To honor him, Spartacus held funeral games,

În onoarea sa, Spartacus a ținut jocuri funerare,

forcing his Roman prisoners to play the role his fellow rebels had once endured.

forțând prizonierii romani să joace rolul pe care îl înduraseră cu toții.

By the end of 72 BCE,

La finalul anului 72 î.Hr.,

Spartacus’ army was a massive force of roughly 120,000 members.

armata lui Spartacus era imensă, având aproape 120 000 de rebeli,

But those numbers proved difficult to manage.

dar numărul mare s-a dovedit a fi greu de stăpânit.

With the path to the Alps clear,

Având drumul liber către Alpi,

Spartacus wanted to march beyond Rome’s borders,

Spartacus a vrut să înainteze dincolo de granițele Romei,

where his followers would be free.

unde tovarășii săi ar putea fi liberi.

But his vast army had grown brash.

Dar armata sa a început să se împotrivească,

Many wanted to continue pillaging,

mulți dorind să prăduiască în continuare,

while others dreamed of marching on Rome itself.

pe când alții visau să înainteze spre însăși Roma.

In the end, the rebel army turned south–

În final, rebelii s-au îndreptat către sud,

forgoing what would be their last chance at freedom.

renunțând la, posibil, ultima lor șansă la libertate.

Meanwhile, Marcus Licinius Crassus had assumed control of the war.

Între timp, Marcus Licinius Crassus a preluat frâiele războiului.

As Rome’s wealthiest citizen,

Fiind cel mai înstărit cetățean al Romei,

he pursued Spartacus with eight new legions,

a pornit pe urmele lui Spartacus urmat de 9 legiuni,

eventually trapping the rebels in the toe of Italy.

în final, prinzându-i într-o cursă în Calabria, unde după mai multe încercări

After failed attempts to build rafts,

eșuate de a construi plute,

and a stinging betrayal by local pirates,

și o trădare dureroasă din partea piraților locali,

the rebels made a desperate run to break through Crassus’s lines–

rebelii au făcut o încercare disperată de a trece de soldații lui Crassus,

but it was no use.

dar fără niciun rezultat.

Roman reinforcements were returning from the Pontic wars,

Întăririle se întoarceau de la războaiele pontice,

and the rebels’ ranks and spirits were broken.

iar rebelii au rupt rândurile, și speranțele au fost spulberate.

In 71 BCE, they made their last stand.

În 71 î.Hr., au făcut o ultimă încercare, Spartacus aproape reușise

Spartacus nearly managed to reach Crassus before being cut down by centurions.

să pună mâna pe Crassus înainte de a fi doborât de centurioni.

His army was destroyed,

Armata sa a fost spulberată,

and 6000 captives were crucified along the Appian Way–

și 6000 de captivi au fost crucificați de-a lungul Drumului Appian,

a haunting demonstration of Roman authority.

o demonstrație înfricoșătoare a autorității romane.

Crassus won the war,

Crassus a ieșit învingător,

but it is not his legacy which echoes through the centuries.

dar nu memoria sa dăinuie de-a lungul secolelor.

Thousands of years later,

Mii de ani mai târziu,

the name of the slave who made the world’s mightiest empire tremble

numele sclavului ce a făcut mărețul imperiu al lumii să tremure

has become synonymous with freedom–

a devenit sinonim cu libertatea

and the courage to fight for it.

și curajul de a lupta pentru ea.