Daniel Libeskind's 17 words of architectural inspiration

Traducător: Miruna Grigorescu Corector: Maria Tancu

I'll start with my favorite muse, Emily Dickinson,

Voi începe cu muza mea favorită, Emily Dickinson,

who said that wonder is not knowledge, neither is it ignorance.

care a spus că mirarea nu este cunoaştere şi nici ignoranţă.

It's something which is suspended

E ceva suspendat

between what we believe we can be,

între ce credem că putem fi

and a tradition we may have forgotten.

şi o tradiţie pe care se poate să o fi uitat.

And I think, when I listen to these incredible people here,

Şi eu cred, când îi ascult pe aceşti oameni incredibili de aici,

I've been so inspired -- so many incredible ideas, so many visions.

sunt atât de inspirat, atât de multe idei incredibile, atât de multe viziuni.

And yet, when I look at the environment outside,

Şi totuşi, când privim mediul de afară,

you see how resistant architecture is to change.

vedeţi cât de rezistentă la schimbare este arhitectura.

You see how resistant it is to those very ideas.

Vedeţi cât de rezistentă este chiar faţa de aceste idei.

We can think them out. We can create incredible things.

Le putem gândi. Putem crea lucruri incredibile.

And yet, at the end,

Şi totuşi, până la urmă,

it's so hard to change a wall.

este atât de greu să schimbi un zid.

We applaud the well-mannered box.

Aplaudăm cutia bine-crescută.

But to create a space that never existed is what interests me;

Dar crearea unui spaţiu care nu a mai existat este ceea ce mă interesează.

to create something that has never been,

Crearea a ceva care nu a mai fost.

a space that we have never entered except in our minds and our spirits.

Un spaţiu în care nu am mai intrat decât în gând şi în spirit.

And I think that's really what architecture is based on.

Şi cred că asta stă cu adevărat la baza arhitecturii.

Architecture is not based on concrete

Arhitectura nu se bazează pe beton

and steel and the elements of the soil.

şi oţel şi pe elementele solului.

It's based on wonder.

Se bazează pe mirare.

And that wonder is really what has created the greatest cities,

Iar această mirare este cu adevărat ceea ce a creat oraşele măreţe,

the greatest spaces that we have had.

cele mai importante spaţii pe care le avem.

And I think that is indeed what architecture is. It is a story.

Şi cred că asta este într-adevăr arhitectura. Este o poveste.

By the way, it is a story that is told through

Apropo, e o poveste ce se spune prin

its hard materials.

materialele sale solide.

But it is a story of effort and struggle

Dar e o poveste a efortului şi a luptei

against improbabilities.

împotriva improbabilităţilor.

If you think of the great buildings, of the cathedrals, of the temples,

Dacă va ganditi la cladiri marete, la catedrale, la temple,

of the pyramids, of pagodas,

la piramide, la pagode,

of cities in India and beyond,

la oraşele Indiei şi mai departe,

you think of how incredible this is that that was realized

va gândiţi la cât de incredibil este că au fost realizate

not by some abstract idea, but by people.

nu de o idee abstractă, ci de oameni.

So, anything that has been made can be unmade.

Aşa că, orice a fost făcut poate fi distrus.

Anything that has been made can be made better.

Orice a fost făcut poate fi îmbunătăţit.

There it is: the things that I really believe

Iată: lucrurile în care cred cu adevărat sunt

are of important architecture.

sunt ale arhitecturii importante.

These are the dimensions that I like to work with.

Acestea sunt dimensiunile cu care îmi place să lucrez.

It's something very personal.

E ceva foarte personal.

It's not, perhaps, the dimensions appreciated by art critics

Nu sunt, probabil, dimensiunile apreciate de criticii de artă

or architecture critics or city planners.

sau criticii de arhitectură sau planificatorii urbani.

But I think these are the necessary oxygen

Dar cred că sunt oxigenul necesar

for us to live in buildings, to live in cities,

de care avem nevoie pentru a locui in clădiri, a locui in oraşe,

to connect ourselves in a social space.

pentru a ne conecta la un spaţiu social.

And I therefore believe that optimism is what drives architecture forward.

Şi cred prin urmare că optimismul este cel care imprimă progresul arhitecturii.

It's the only profession where you have to believe in the future.

Este singura profesie în care trebuie să crezi în viitor.

You can be a general, a politician, an economist who is depressed,

Poţi fi general, politician, economist deprimat,

a musician in a minor key, a painter in dark colors.

un muzician în cheie minoră, un pictor în culori sumbre.

But architecture is that complete ecstasy that the future can be better.

Dar arhitectura este acel complet extaz al unui viitor ce poate fi mai bun.

And it is that belief that I think drives society.

Şi cred că această credinţă impulsionează societatea.

And today we have a kind of evangelical pessimism all around us.

Iar astăzi avem un fel de pesimism evanghelic peste tot în jurul nostru.

And yet it is in times like this

Şi totuşi în astfel de vremuri

that I think architecture can thrive with big ideas,

cred că arhitectura poate prospera cu idei măreţe.

ideas that are not small. Think of the great cities.

Idei care nu sunt mici. Gândiţi-vă la marile oraşe.

Think of the Empire State Building, the Rockefeller Center.

Gândiţi-vă la Empire State Building, la Centrul Rockefeller,

They were built in times that were

Au fost construite în vremuri care erau

not really the best of times in a certain way.

nu chiar foarte bune dintr-un anume punct de vedere.

And yet that energy and power of architecture

Şi totuşi energia şi puterea arhitecturii

has driven an entire social and political space that these buildings occupy.

a condus un întreg spaţiu politic şi social pe care îl ocupă aceste clădiri.

So again, I am a believer in the expressive.

Aşa că din nou, cred în expresivitate.

I have never been a fan of the neutral.

Nu am fost niciodată un susţinător al neutrului.

I don't like neutrality in life, in anything.

Nu-mi place de loc neutralitatea în viaţă, în nimic.

I think expression.

Eu gândesc numai la expresie.

And it's like espresso coffee, you know, you take the essence of the coffee.

Şi e la fel cu cafeaua espresso. Ştiţi, iei esenţa din cafea.

That's what expression is.

Asta este expresia.

It's been missing in much of the architecture,

A lipsit din mare parte a arhitecturii

because we think architecture is the realm of the neutered,

pentru că noi credem că arhitectura este domeniul castratilor,

the realm of the kind of a state that has no opinion,

tărâmul unei stari care nu are opinie,

that has no value.

care nu are valoare.

And yet, I believe it is the expression --

Şi totuşi, eu cred că expresia este aceea,

expression of the city, expression of our own space --

expresia oraşului, expresia propriului nostru spaţiu,

that gives meaning to architecture.

cea care dă înţeles arhitecturii.

And, of course, expressive spaces are not mute.

Şi, desigur, spaţiile expresive nu sunt mute.

Expressive spaces are not spaces

Spaţiile expresive nu sunt spaţii

that simply confirm what we already know.

care confirmă pur şi simplu ceea ce deja ştim.

Expressive spaces may disturb us.

Spaţiile expresive ne pot tulbura.

And I think that's also part of life.

Şi cred că asta este o parte din viaţă, de asemenea.

Life is not just an anesthetic to make us smile,

Viaţa nu este doar un anestezic care să ne facă zâmbitori.

but to reach out across the abyss of history,

Dar pentru a ajunge peste abisul istoriei,

to places we have never been,

în locuri în care n-am mai fost niciodata,

and would have perhaps been, had we not been so lucky.

şi în care am fi fost, dacă nu am fi fost aşa de norocoşi.

So again, radical versus conservative.

Prin urmare din nou, radical versus conservator.

Radical, what does it mean? It's something which is rooted,

Radical, ce înseamnă? E ceva ce are rădăcini.

and something which is rooted deep in a tradition.

E ceva ce are rădăcini adânci într-o tradiţie.

And I think that is what architecture is, it's radical.

Şi cred că aşa e arhitectura, radicală.

It's not just a conservation in formaldehyde

Nu este doar o conservare în formaldehidă

of dead forms.

a unor forme moarte.

It is actually a living connection

Este de fapt o legătură vie

to the cosmic event that we are part of,

cu evenimentul cosmic din care facem parte,

and a story that is certainly ongoing.

şi cu o poveste care e cu siguranţă perpetuă.

It's not something that has a good ending or a bad ending.

Nu e ceva cu final fericit sau cu final nefericit.

It's actually a story in which our acts themselves

Este de fapt o poveste în care chiar acţiunile noastre

are pushing the story in a particular way.

conduc povestea într-o anume direcţie.

So again I am a believer in the radical architecture.

Aşadar, eu cred în arhitectura radicală.

You know the Soviet architecture of that building

Ştiţi, arhitectura sovietică a acelei clădiri

is the conservation.

este conservare.

It's like the old Las Vegas used to be.

Aşa cum era şi vechiul Las Vegas.

It's about conserving emotions, conserving the traditions

Reprezintă conservarea emoţiilor, conservarea tradiţiilor

that have obstructed the mind in moving forward

care au împiedicat progresul minţii

and of course what is radical is to confront them.

şi desigur ceea ce este radical este confruntarea acestora.

And I think our architecture is a confrontation

Şi cred că arhitectura noastră este o confruntare

with our own senses.

cu propriile noastre simţuri.

Therefore I believe it should not be cool.

Prin urmare cred că nu ar trebui să fie "cool".(n.t. mişto)

There is a lot of appreciation for the kind of cool architecture.

Arhitectura "cool" e foarte apreciată.

I've always been an opponent of it. I think emotion is needed.

Întotdeauna m-am opus acesteia. Cred că e nevoie de emoţie.

Life without emotion would really not be life.

Viaţa fără emoţie nu ar fi cu adevărat viaţă.

Even the mind is emotional.

Chiar şi mintea este emoţională.

There is no reason which does not take a position

Nu există raţionament care să nu ia poziţie

in the ethical sphere, in the philosophical mystery of what we are.

în sfera etică, în misterul filozofic a ceea ce suntem.

So I think emotion is a dimension

Aşa că eu cred că emoţia este o dimensiune

that is important to introduce into city space, into city life.

pe care e important să o introducem în spaţiul oraşului, în viaţa urbană.

And of course, we are all about the struggle of emotions.

Şi bineînţeles, noi reprezentăm o luptă a emoţiilor.

And I think that is what makes the world a wondrous place.

Şi cred că asta este ceea ce face lumea un loc al mirării.

And of course, the confrontation of the cool, the unemotional with emotion,

Bineînţeles, confruntarea dintre "cool", a celor lipsite de emoţiei şi cu cele pline de emoţie

is a conversation that I think

este o conversaţie pe care cred că

cities themselves have fostered.

oraşele însele au încurajat-o.

I think that is the progress of cities.

Cred că este progresul oraşelor.

It's not only the forms of cities,

Nu este doar forma oraşelor,

but the fact that they incarnate emotions,

ci faptul că ele concretizează emoţii,

not just of those who build them,

nu numai ale celor care le construiesc,

but of those who live there as well.

dar şi ale celor care locuiesc acolo.

Inexplicable versus understood. You know, too often we want to understand everything.

Inexplicabil versus înţeles. Ştiţi, prea des vrem să înţelegem totul.

But architecture is not the language of words.

Dar arhitectura nu este un limbaj al cuvintelor.

It's a language. But it is not a language that can be reduced

Este un limbaj. Dar nu un limbaj ce poate fi redus

to a series of programmatic notes that we can verbally write.

la o serie de note programatice pe care le putem scrie în cuvinte.

Too many buildings that you see outside that are so banal

Prea multe clădiri pe care le vedeţi că sunt atât de banale

tell you a story, but the story is very short,

vă spun o poveste, însă povestea este foarte scurtă.

which says, "We have no story to tell you."

Şi spune "Nu avem nici o poveste de spus".

(Laughter)

(Râsete)

So the important thing actually,

Aşa că lucrul important de fapt,

is to introduce the actual architectural dimensions,

este acela de a introduce dimensiunea arhitecturală,

which might be totally inexplicable in words,

ce poate fi complet inexplicabilă în cuvinte.

because they operate in proportions,

Pentru că operează cu proporţii,

in materials, in light.

materiale, lumină.

They connect themselves into various sources,

Ele se conectează la surse diverse,

into a kind of complex vector matrix

într-un tip de matrice vectorială complexă

that isn't really frontal

care nu este cu adevărat frontală,

but is really embedded in the lives,

dar care e cu adevărat inclusă în vieţile,

and in the history of a city, and of a people.

în istoria unui oraş şi a unui popor.

So again, the notion that a building should just be explicit

Aşadar, ideea că o clădire ar trebui să fie explicită

I think is a false notion,

cred că este o noţiune falsă,

which has reduced architecture into banality.

care a redus arhitectura la banalitate.

Hand versus the computer.

Mâna versus computer.

Of course, what would we be without computers?

Bineînţeles, ce am fi fără computere?

Our whole practice depends on computing.

Întreaga noastră operare depinde de computere.

But the computer should not just be the glove of the hand;

Dar computerul nu ar trebui să fie doar mănuşa mâinii,

the hand should really be the driver of the computing power.

mâna ar trebui să conducă cu adevărat puterea calculatorului.

Because I believe that the hand

Pentru că eu cred că mâna,

in all its primitive, in all its physiological obscurity,

în toată obscuritatea sa fiziologică, primitivă,

has a source, though the source is unknown,

are o sursă - deşi necunoscută,

though we don't have to be mystical about it.

deşi nu trebuie să devenim mistici în această privinţă,

We realize that the hand has been given us

realizăm că mâna ne-a fost oferită

by forces that are beyond our own autonomy.

de forţe ce sunt dincolo de propria noastră autonomie.

And I think when I draw drawings

Şi cred că atunci când desenez ceva

which may imitate the computer, but are not computer drawings --

ce poate imita computerul, dar nu este un desen făcut de computer,

drawings that can come from sources

desenele pot veni din surse

that are completely not known, not normal, not seen,

care sunt complet necunoscute, nu sunt normale, nu sunt vizibile.

yet the hand -- and that's what I really, to all of you who are working --

Totuşi mâna - şi de aceea, tuturor celor ce lucraţi -

how can we make the computer respond to our hand

cum putem face calculatorul să răspundă mâinii

rather than the hand responding to the computer.

mai degrabă decât mâna să raspundă calculatorului.

I think that's part of what the complexity of architecture is.

Cred că în asta constă complexitatea arhitecturii.

Because certainly we have gotten used to the propaganda

Pentru că bineînţeles ne-am obişnuit cu propaganda

that the simple is the good. But I don't believe it.

că simplu este bun. Dar eu nu cred asta.

Listening to all of you, the complexity of thought,

Ascultându-vă pe toţi, complexitatea gândirii,

the complexity of layers of meaning is overwhelming.

complexitatea nivelurilor de semnificaţie este covârşitoare.

And I think we shouldn't shy away in architecture,

Şi cred că nu ar trebui să fim timizi în arhitectură.

You know, brain surgery, atomic theory,

Ştiţi, neuro-chirurgia, teoria atomică,

genetics, economics

genetica, economia,

are complex complex fields.

sunt domenii complexe.

There is no reason that architecture should shy away

Nu există nici un motiv pentru care arhitectura s-ar ruşina

and present this illusory world of the simple.

şi ar prezenta această lume iluzorie a simplităţii.

It is complex. Space is complex.

Este complexa. Spaţiul este complex.

Space is something that folds out of itself into completely new worlds.

Spaţiul este ceva care se traduce în lumi complet noi.

And as wondrous as it is,

Pe cât de minunat este,

it cannot be reduced to a kind of simplification

nu poate fi redus la simplitatea

that we have often come to be admired.

pe care de multe ori o admirăm.

And yet, our lives are complex.

Şi cu toate acestea, vieţile noastre sunt complexe.

Our emotions are complex.

Emoţiile noastre sunt complexe.

Our intellectual desires are complex.

Aspiraţiile noastre intelectuale sunt complexe.

So I do believe that architecture as I see it

Aşa că eu cred că arhitectura aşa cum o văd eu

needs to mirror that complexity in every single space that we have,

are nevoie să oglindească această complexitate în fiecare spaţiu cu care avem de-a face,

in every intimacy that we possess.

în fiecare intimitate pe care o posedăm.

Of course that means that architecture is political.

Desigur, asta înseamnă că arhitectura este politică.

The political is not an enemy of architecture.

Politicul nu este un duşman al arhitecturii.

The politeama is the city. It's all of us together.

Politica este oraşul. Suntem cu toţii împreună.

And I've always believed that the act of architecture,

Şi întotdeauna am crezut că arhitectura,

even a private house, when somebody else will see it, is a political act,

chiar şi în cazul unei locuinţe private, atunci când o vede altcineva, este un act politic.

because it will be visible to others.

Pentru că este vizibilă pentru ceilalţi.

And we live in a world which is connecting us more and more.

Şi noi trăim într-o lume care ne conectează din ce în ce mai mult.

So again, the evasion of that sphere,

Aşa că, eliberarea din acea sferă

which has been so endemic to that sort of pure architecture,

ce s-a dovedit endemică acelui tip de arhitectură pură,

the autonomous architecture that is just an abstract object

arhitectură autonomă ce e doar un obiect abstract,

has never appealed to me.

nu m-a interesat niciodată.

And I do believe that this interaction

Şi cred că această interacţiune

with the history, with history that is often very difficult,

cu istoria, cu istoria ce e de multe ori foarte dificilă,

to grapple with it, to create

adaptarea, crearea unei poziţii

a position that is beyond our normal expectations and to create a critique.

care depăşeşte aşteptările noastre obişnuite şi crează o critică.

Because architecture is also the asking of questions.

Pentru că arhitectura este de asemenea punerea întrebărilor.

It's not only the giving of answers.

Nu este numai a da răspunsuri.

It's also, just like life, the asking of questions.

Este de asemenea, ca şi viaţa, a pune întrebări.

Therefore it is important that it be real.

Prin urmare e important să fie reală.

You know we can simulate almost anything.

Ştiţi că putem simula aproape orice.

But the one thing that can be ever simulated

Dar un lucru care nu poate fi simulat

is the human heart, the human soul.

este inima umană, sufletul.

And architecture is so closely intertwined with it

Iar arhitectura este atât de strâns întreţesută cu acesta

because we are born somewhere and we die somewhere.

pentru că suntem născuţi undeva şi murim undeva.

So the reality of architecture is visceral. It's not intellectual.

Aşa că realitatea arhitecturii este viscerală. Nu este intelectuală.

It's not something that comes to us from books and theories.

Nu este ceva care ne parvine prin intermediul cărţilor şi al teoriilor.

It's the real that we touch -- the door, the window,

Este realitatea, pe care o atingem, uşa, fereastra,

the threshold, the bed --

pragul, patul.

such prosaic objects. And yet,

Aceste obiecte prozaice. Şi totuşi,

I try, in every building, to take that virtual world,

încerc, în fiecare clădire, să iau acea lume virtuală,

which is so enigmatic and so rich,

care e atât de enigmatică şi de bogată,

and create something in the real world.

şi să creez ceva în lumea reală.

Create a space for an office,

Să creez un spaţiu pentru un birou,

a space of sustainability

un spaţi al sustenabilităţii

that really works between that virtuality

care funcţionează cu adevărat între virtual

and yet can be realized as something real.

şi totuşi poate fi realizat în realitate.

Unexpected versus habitual.

Neaşteptat versus obişnuit.

What is a habit? It's just a shackle for ourselves.

Ce un obicei? E doar ceva ce ne leagă, ne constrânge.

It's a self-induced poison.

Este o otravă auto-administrată.

So the unexpected is always unexpected.

Iar neaşteptatul e mereu neaşteptat.

You know, it's true, the cathedrals, as unexpected,

Ştiţi, e adevărat, catedralele, ca neaşteptat,

will always be unexpected.

vor fi mereu neaşteptate.

You know Frank Gehry's buildings, they will continue to be unexpected in the future.

Ştiţi clădirile lui Frank Gehry, ele vor fi neaşteptate şi in viitor.

So not the habitual architecture that instills in us

Aşa că nu arhitectura obişnuită este cea care ne inspiră

the false sort of stability,

acel tip fals de stabilitate,

but an architecture that is full of tension,

ci o arhitectură care e plină de tensiune,

an architecture that goes beyond itself

o arhitectură ce trece dincolo de sine

to reach a human soul and a human heart,

pentru a atinge sufletul şi inima umană,

and that breaks out of the shackles of habits.

şi care rupe constrângerile obiceiurilor.

And of course habits are enforced by architecture.

Şi desigur că obiceiurile sunt subliniate de arhitectură.

When we see the same kind of architecture

Atunci când vedem acelaşi tip de arhitectură

we become immured in that world of those angles,

devenim versaţi în lumea acelor unghiuri,

of those lights, of those materials.

a acelor lumini, a acelor materiale.

We think the world really looks like our buildings.

Credem că lumea arată cu adevărat asemeni clădirilor noastre.

And yet our buildings are pretty much limited by the techniques and wonders

Şi totuşi clădirile noastre sunt destul de limitate de tehnici şi de minunile

that have been part of them.

care le compun.

So again, the unexpected which is also the raw.

Aşa că din nou, neaşteptatul care este şi brut.

And I often think of the raw and the refined.

Şi deseori mă gândesc la brut şi rafinat.

What is raw? The raw, I would say

Ce e brut? Brută, aş zice,

is the naked experience, untouched by luxury,

este experienţa pură, neatinsă de lux,

untouched by expensive materials,

neatinsă de materiale scumpe,

untouched by the kind of refinement

neatinsă de tipul de rafinament

that we associate with high culture.

pe care îl asociem culturii înalte.

So the rawness, I think, in space,

Aşa că un spaţiu brut, cred, in spatiu,

the fact that sustainability can actually, in the future

ca faptul că durabilitatea poate, în viitor

translate into a raw space,

să fie tradusă într-un spaţiu brut,

a space that isn't decorated,

un spaţiu ce nu e decorat,

a space that is not mannered in any source,

un spaţiu ce nu e manierist în nici un fel,

but a space that might be cool in terms of its temperature,

dar un spaţiu ce poate fi răcoros ca temperatură,

might be refractive to our desires.

poate să refracte dorintele noastre.

A space that doesn't always follow us

Un spaţiu care nu ne urmează întotdeauna

like a dog that has been trained to follow us,

ca un câine dresat să ne urmeze,

but moves ahead into directions of demonstrating

dar se deplasează înainte în sensul demonstrării

other possibilities, other experiences,

altor posibilităţi, altor experienţe,

that have never been part of the vocabulary of architecture.

care nu au fost niciodată parte din vocabularul arhitecturii.

And of course that juxtaposition is of great interest to me

Şi bineînţeles juxtapunerea mă interesează foarte mult

because it creates a kind of a spark of new energy.

pentru că creează un fel de scânteie de nouă energie.

And so I do like something which is pointed, not blunt,

Şi astfel îmi place ceva ce e ascutit, nu tocit,

something which is focused on reality,

ceva ce e concentrat pe realitate,

something that has the power, through its leverage,

ceva ce are puterea, prin forţa greutatii sale,

to transform even a very small space.

să transforme chiar şi un spaţiu foarte mic.

So architecture maybe is not so big, like science,

Aşa că arhitectura nu e poate aşa de mare, cum e ştiinţa,

but through its focal point

dar prin punctul său focal

it can leverage in an Archimedian way

poate răstruna ca Arhimede

what we think the world is really about.

ceea ce credem despre lume.

And often it takes just a building

Şi de multe ori e suficientă doar o clădire

to change our experience of what could be done, what has been done,

care să ne schimbe experienţa a ceea ce ar putea fi făcut, a ceea ce a fost făcut,

how the world has remained both in between stability and instability.

cum lumea a rămas între stabilitate şi instabilitate.

And of course buildings have their shapes.

Şi desigur clădirile au formă.

Those shapes are difficult to change.

Aceste forme sunt dificil de schimbat.

And yet, I do believe that in every social space,

Şi cu toate acestea, cred că în fiecare spaţiu social,

in every public space,

în fiecare spaţiu public,

there is a desire to communicate more

este o dorinţă de a comunica mai mult

than just that blunt thought, that blunt technique,

decât doar acel gând tocit, acea tehnică tocită.

but something that pinpoints, and can point in various directions

Dar ceva ce orientează, şi care poate orienta în direcţii diverse,

forward, backward, sideways and around.

înainte, înapoi, în lateral şi de jur împrejur.

So that is indeed what is memory.

Aşa că asta este cu adevărat [neclar] memoria.

So I believe that my main interest is to memory.

Eu cred că interesul meu se îndreaptă în special spre memorie.

Without memory we would be amnesiacs.

Fără memorie am fi amnezici.

We would not know which way we were going,

Nu am şti încotro ne îndreptăm,

and why we are going where we're going.

şi de ce mergem unde mergem.

So I've been never interested in the forgettable reuse,

Aşa că nu am fost niciodată interesat în refolosirea lipsită de memorie,

rehashing of the same things over and over again,

reluarea aceluiaşi lucru în repetate rânduri.

which, of course, get accolades of critics.

Ceea ce, desigur, primeşte laudele criticilor.

Critics like the performance to be repeated again and again the same way.

Criticilor le place repetarea performanţelor de multe ori, în acelaşi fel.

But I rather play something

Dar mai degrabă aş interpreta ceva

completely unheard of,

complet ne-mai-auzit,

and even with flaws,

chiar cu defecte,

than repeat the same thing over and over which has been hollowed

decât să repet acelaşi lucru de multe ori, golit

by its meaninglessness.

prin lipsa de semnificaţie.

So again, memory is the city, memory is the world.

Aşa că memoria este oraşul, memoria este lumea.

Without the memory there would be no story to tell.

Fără memorie nu ar fi nici o poveste de spus.

There would be nowhere to turn.

Nu ai avea unde să te întorci.

The memorable, I think, is really our world, what we think the world is.

Memorabilă, cred, este cu adevărat lumea noastră, ceea ce credem că e lumea.

And it's not only our memory,

Şi nu e numai memoria noastră,

but those who remember us,

dar şi cei care ne ţin minte.

which means that architecture is not mute.

Ceea ce înseamnă că arhitectura nu este mută.

It's an art of communication.

Este o artă a comunicării.

It tells a story. The story can reach into obscure desires.

Spune o poveste. Povestea poate atinge aspiraţii obscure.

It can reach into sources that are not explicitly available.

Poate ajunge la surse care nu sunt explicit disponibile.

It can reach into millennia

Poate ajunge la milenii

that have been buried,

ce au fost îngropate,

and return them in a just and unexpected equity.

şi le poate recupera sub forma unei valori juste şi neaşteptate.

So again, I think the notion that

Aşa că eu cred că ideea

the best architecture is silent has never appealed to me.

că arhitectura cea mai bună este tăcută nu m-a interesat niciodată.

Silence maybe is good for a cemetery but not for a city.

Tăcerea e poate bună pentru un cimitir, dar nu pentru un oraş.

Cities should be full of vibrations, full of sound, full of music.

Oraşele ar trebui să fie pline de vibraţii, pline de sunet, de muzică.

And that indeed is the architectural mission

Şi este într-adevăr misiunea arhitecturii

that I believe is important,

care cred că e importantă,

is to create spaces that are vibrant,

să creeze spaţii vibrante,

that are pluralistic,

care sunt pluralistice,

that can transform the most prosaic activities,

care pot transforma cele mai prozaice activităţi,

and raise them to a completely different expectation.

şi le pot ridica la un nivel complet diferit de aşteptare.

Create a shopping center, a swimming place

Creează un centru comercial. o piscină,

that is more like a museum than like entertainment.

care sunt mai mult ca un muzeu decât ca un loc de recreere.

And these are our dreams.

Şi astea sunt visele noastre.

And of course risk. I think architecture should be risky.

Şi desigur riscul. Cred că arhitectura ar trebui să fie riscantă.

You know it costs a lot of money and so on, but yes,

Ştiţi că costă o mulţime de bani şi aşa mai departe, dar da,

it should not play it safe.

nu ar trebui să facă alegeri prudente.

It should not play it safe, because if it plays it safe

Nu ar trebui să fie prudentă pentru că dacă e prudentă

it's not moving us in a direction that we want to be.

nu ne mişcă în direcţia în care dorim.

And I think, of course,

Şi cred, bineînţeles,

risk is what underlies the world.

că riscul se află la baza lumii.

World without risk would not be worth living.

Într-o lume fără risc nu ar merita să trăieşti.

So yes, I do believe that the risk we take in every building.

Aşa că da, cred că riscul pe care ni-l asumăm în fiecare clădire.

Risks to create spaces that have never been cantilevered to that extent.

Riscul de a crea spaţii care nu au ieşit atât de mult în consolă niciodată.

Risks of spaces that have never been

Riscul unor spaţii care nu au fost niciodată

so dizzying,

atât de ameţitoare

as they should be, for a pioneering city.

pe cât ar fi trebuit să fie, pentru un oraş inovator.

Risks that really move architecture

Riscul care mişcă arhitectura cu adevărat

even with all its flaws, into a space which is much better

chiar cu toate defectele sale, într-un spaţiu mult mai bun

that the ever again repeated

decât mult repetata

hollowness of a ready-made thing.

întregire a unui lucru "de gata".

And of course that is finally what I believe architecture to be.

Şi desigur, asta cred în final că ar trebui să fie arhitectura.

It's about space. It's not about fashion.

Este spaţiu. Nu este modă.

It's not about decoration.

Nu este decoraţiune.

It's about creating with minimal means

Este crearea cu mijloace minime

something which can not be repeated,

ceva ce nu poate fi repetat,

cannot be simulated in any other sphere.

nu poate fi simulat în nicio altă sferă.

And there of course is the space that we need to breathe,

Şi este desigur spaţiul de care avem nevoie pentru a respira,

is the space we need to dream.

este spaţiul de care avem nevoie pentru a visa.

These are the spaces that are

Iar acestea sunt spaţiile care

not just luxurious spaces for some of us,

nu sunt doar luxoase pentru unii dintre noi,

but are important for everybody in this world.

dar sunt importante pentru toţi oamenii din lume.

So again, it's not about the changing fashions, changing theories.

Aşa că, nu vorbim depre schimbarea modelor, schimbarea teoriilor.

It's about carving out a space for trees.

Vorbim despre a modela un spaţiu pentru copaci.

It's carving out a space where nature can enter

A modela un spaţiu în care natura poate intra

the domestic world of a city.

lumea domestică a unui oraş.

A space where something which has never seen a light of day

Un spaţiu în care ceva ce n-a văzut niciodată lumina zilei

can enter into the inner workings of a density.

poate intra în substraturile unei densităţi.

And I think that is really the nature of architecture.

Şi cred că asta este cu adevărat natura arhitecturii.

Now I am a believer in democracy.

Eu cred în democraţie.

I don't like beautiful buildings

Nu-mi plac clădirile frumoase

built for totalitarian regimes.

construite pentru regimuri totalitare.

Where people cannot speak, cannot vote, cannot do anything.

În care oamenii nu pot vorbi, nu pot vota, nu pot face nimic.

We too often admire those buildings. We think they are beautiful.

Prea des admirăm acele clădiri. Credem că sunt frumoase.

And yet when I think of the poverty of society

Şi totuşi când mă gândesc la sărăcia societăţii

which doesn't give freedom to its people,

care nu oferă libertate oamenilor săi,

I don't admire those buildings.

nu admir aceste clădiri.

So democracy, as difficult as it is, I believe in it.

Aşa că democraţia, cât de dificilă este, cred în ea.

And of course, at Ground Zero what else?

Şi desigur, la "Ground Zero" ce altceva?

It's such a complex project.

Este un proiect aşa de complex.

It's emotional. There is so many interests.

Este emoţional. Sunt atât de multe interese.

It's political. There is so many parties to this project.

Este politic. Sunt atâtea părţi implicate.

There is so many interests. There's money. There's political power.

Sunt atâtea interese. Sunt bani. Este putere politică.

There are emotions of the victims.

Sunt emoţiile victimelor.

And yet, in all its messiness, in all its difficulties,

Şi totuşi, în toată această aglomeraţie, cu toate dificultăţile,

I would not have liked somebody to say,

nu mi-ar fi plăcut să spună cineva

"This is the tabula rasa, mister architect -- do whatever you want."

"Asta este tabula rasa, domnule arhitect. Fă ce doreşti."

I think nothing good will come out of that.

Cred că nimic bun nu ar fi ieşit din asta.

I think architecture is about consensus.

Cred că arhitectura se referă la consens.

And it is about the dirty word "compromise." Compromise is not bad.

Şi se referă la cuvântul murdar "compromis". Compromisul nu este rău.

Compromise, if it's artistic,

Compromisul, dacă este artistic,

if it is able to cope with its strategies --

dacă e capabil să se acomodeze strategiilor sale -

and there is my first sketch and the last rendering --

şi asta e prima mea schiţă şi în stânga o simulare -

it's not that far away.

nu e prea departe.

And yet, compromise, consensus,

Şi totuşi, compromisul, consensul,

that is what I believe in.

în asta cred.

And Ground Zero, despite all its difficulties, it's moving forward.

Iar proiectul Ground Zero, în ciuda dificultăţilor, progresează.

It's difficult. 2011, 2013. Freedom Tower, the memorial.

E dificil. 2011, 2013. Freedom Tower (turnul libertăţii), memorialul.

And that is where I end.

Şi aici voi încheia.

I was inspired when I came here as an immigrant

Am fost inspirat atunci când am venit aici ca imigrant

on a ship like millions of others,

pe un vapor, ca alte milioane,

looking at America from that point of view.

văzând America din acel punct de vedere.

This is America. This is liberty.

Aceasta este America. Aceasta este libertatea.

This is what we dream about. Its individuality,

Despre asta visăm. Individualitatea sa,

demonstrated in the skyline. It's resilience.

demonstrată de siluetă. Rezistenţa, perseverenţa sa.

And finally, it's the freedom that America represents,

Şi în final, este libertatea pe care o reprezintă America,

not just to me, as an immigrant, but to everyone in the world. Thank you.

nu numai pentru mine, ca imigrant, ci pentru toţi oamenii din lume. Va mulţumesc.

(Applause)

(Aplauze)

Chris Anderson: I've got a question.

Chris Anderson: Am o întrebare.

So have you come to peace

Te-ai acomodat cu ideea

with the process that happened at Ground Zero

procesului ce a avut loc la Ground Zero

and the loss of the original, incredible design that you came up with?

şi cu pierderea designului original, incredibil, pe care l-ai conceput?

Daniel Libeskind: Look. We have to cure ourselves

Daniel Libeskind: Uite. Trebuie să ne vindecăm

of the notion that we are authoritarian,

de ideea că suntem suverani,

that we can determine everything that happens.

că putem determina tot ce se întâmplă.

We have to rely on others, and shape the process in the best way possible.

Trebuie să ne bazăm pe alţii şi să modelăm procesul în cel mai bun mod posibil.

I came from the Bronx. I was taught not to be a loser,

Vin din Bronx. Am fost învăţat să nu fiu un ratat,

not to be somebody who just gives up in a fight.

să nu renunţ pur şi simplu la o luptă.

You have to fight for what you believe. You don't always win

Trebuie să lupţi pentru ceea ce crezi. Nu câştigi întotdeauna

everything you want to win. But you can steer the process.

tot ce ţi-ai dori. Dar poţi conduce, influenţa procesul.

And I believe that what will be built at Ground Zero

Şi cred că ceea ce va fi construit la Ground Zero

will be meaningful, will be inspiring,

va fi plin de semnificaţie, va inspira,

will tell other generations of the sacrifices,

va spune altor generaţii despre sacrificiile,

of the meaning of this event.

despre înţelesurile acestui eveniment.

Not just for New York, but for the world.

Nu numai pentru New York, pentru lumea întreagă.

Chris Anderson: Thank you so much, Daniel Libeskind.

Chris Anderson: Mulţumesc mult.

(Applause)

(Aplauze)