Why should you read Sylvia Plath? - Iseult Gillespie

Traducător: Veronica Muntean Corector: Iosif Szenasi

“From the tip of every branch,

„Din vârful fiecărei ramuri,

like a fat purple fig,

ca o smochină grasă și movulie,

a wonderful future beckoned and winked…

îmi zâmbea și-mi făcea cu ochiul un viitor minunat...

but choosing one meant losing all the rest,

dar dacă alegeam una, însemna să le pierd pe toate celelalte,

and, as I sat there, unable to decide,

și cum stăteam acolo, nefiind în stare să mă hotărăsc,

the figs began to wrinkle and go black,

smochinele începeau să se zbârcească și se înnegreau,

and, one by one, they plopped to the ground at my feet.”

și, una câte una, cădeau la pământ, buf, lângă picioarele mele."

In this passage from Sylvia Plath’s "The Bell Jar,"

În acest fragment din „Clopotul de sticlă" de Sylvia Plath,

a young woman imagines an uncertain future–

o tânără femeie își imaginează un viitor incert

and speaks to the universal fear

și vorbește despre frica universală

of becoming paralyzed

de a deveni paralizată de ideea de a face alegerea greșită.

by the prospect of making the wrong choice.

Although she considered other careers,

Deși ea se gândise la alte meserii,

Plath chose the artist’s way.

Plath a ales calea de artist.

Poetry was her calling.

Poezia era vocația ei.

Under her shrewd eye and pen,

Sub privirea sa ageră și stiloul său,

everyday objects became haunting images:

obiectele cotidiene deveneau imagini bântuitoare:

a “new statue in a drafty museum,”

„o nouă statuie într-un muzeu răcoros",

a shadow in a mirror, a slab of soap.

o umbră în oglindă, o bucată de săpun.

Fiercely intelligent, penetrating and witty,

Extrem de inteligentă, profundă și isteață,

Plath was also diagnosed with clinical depression.

Plath a fost diagnosticată și cu depresie clinică.

She used poetry to explore her own states of mind

Ea a utilizat poezia pentru a-și explora propriile stări de spirit

in the most intimate terms,

în cel mai profund mod posibil,

and her breathtaking perspectives on emotion,

iar opiniile ei uimitoare despre emoție, natură și artă

nature and art continue to captivate and resonate.

continuă să captiveze și să prindă la public.

In her first collection of poems,

În prima sa colecție de poeme, „Colosul",

"The Colossus,"

she wrote of a feeling of nothingness:

ea scrisese despre sentimentul de gol:

"white: it is a complexion of the mind.”

„albul: e aspectul minții".

At the same time,

În același timp,

she found solace in nature,

ea a găsit consolare în natură,

from “a blue mist” “dragging the lake,”

de la „ceața albastră" „ce învăluie lacul",

to white flowers that “tower and topple,”

la florile albe ce „se înalță și se prăbușesc",

to blue mussels “clumped like bulbs.”

la midiile albastre „adunate în bulbi".

După volumul „Colosul", a publicat „Clopotul de sticlă",

After "The Colossus" she published "The Bell Jar,"

her only novel,

singurul ei roman,

which fictionalizes the time she spent working for Mademoiselle magazine

în care dramatizează timpul petrecut lucrând pentru revista Mademoiselle

in New York during college.

în orașul New York în timpul facultății.

The novel follows its heroine, Esther,

Romanul povestește despre Esther,

as she slides into a severe depressive episode,

eroina ce se cufundă într-o stare de profundă depresie,

but also includes wickedly funny and shrewd depictions

cuprinzând și descrieri extrem de amuzante și subtile

of snobby fashion parties and dates with dull men.

ale petrecerilor snoabe de elită

și ale întâlnirilor cu bărbați plictisitori.

Shortly after the publication of "The Bell Jar,"

La scurt timp după publicarea romanului „Clopotul de sticlă",

Plath died by suicide at age 30.

Plath s-a sinucis la vârsta de 30 de ani.

Two years later, the collection of poems she wrote in a burst of creative energy

Doi ani mai târziu, colecția de poeme

pe care le-a scris dintr-o explozie de energie creativă

during the months before her death

în lunile ce au precedat moartea sa

was published under the title "Ariel."

a fost publicată sub titlul „Ariel".

Widely considered her masterpiece,

Considerată peste tot drept o capodoperă,

Ariel exemplifies the honesty and imagination

Ariel exemplifică onestitatea și imaginația

Plath harnessed to capture her pain.

pe care Plath le-a valorificat pentru a-i reda durerea.

In one of "Ariel's" most forceful poems,

În unul din cele mai puternice poeme din volumul „Ariel", „Lady Lazarus"

"Lady Lazarus," she explores her attempts to take her own life through Lazarus,

ea explorează încercările de a-și lua viața prin Lazarus

the biblical figure who rose from the dead.

personajul biblic ce a înviat din morți.

She writes, “and I a smiling woman/ I am only thirty/

Ea scrie: „Şi eu o femeie surâzătoare./ Am doar treizeci de ani./

And like the cat I have nine times to die.”

Şi precum pisica nouă vieți am de murit".

But the poem is also a testament to survival:

Însă poemul e și un testament al supraviețuirii:

“I rise with my red hair/ And I eat men like air.”

„Cu părul meu roșu la cer eu mă ridic/ Şi ca pe aer bărbați înghit".

This unflinching language has made Plath an important touchstone

Acest limbaj ferm a făcut-o pe Plath un standard important

for countless other readers and writers

pentru numeroși cititori și scriitori

who sought to break the silence

care-și doreau să rupă liniștea

surrounding issues of trauma, frustration, and sexuality.

referitor la probleme de traumă, frustrare și sexualitate.

"Ariel" is also filled with moving meditations on heartbreak and creativity.

„Ariel" e plin și de meditații emoționante despre dureri sufletești și creativitate.

The title poem begins “Stasis in darkness/

Poemul cu acest titlu începe: „Stază în beznă./

Then the substanceless blue/ Pour of tor and distances.”

Apoi albastrul inefabil/ Care se revarsă de pe deal și din zare".

This sets the scene for a naked ride on horseback in the early morning—

Aceasta pregătește terenul

pentru o plimbare dezbrăcată pe cal dimineața devreme;

one of Plath’s most memorable expressions of the elation of creative freedom.

una din cele mai memorabile expresii

ale exaltării libertății creative ale lui Plath.

But it is also full of foreboding imagery,

Dar e plină și de imagini de presentimente,

such as “a child's cry” that “melts in the wall”

precum „țipătul pruncului" ce „se topește în zid"

and a “red/eye, the cauldron of morning.”

și un „ochi roșu, cazanul dimineții".

This darkness is echoed throughout the collection,

Acest întuneric persistă în toată colecția,

which includes controversial references to the holocaust and the Kamikazes.

ce include referințe controversate la Holocaust și la kamikaze.

Even the relics of seemingly happier times are described as crucifying the author:

Chiar și relicvele timpurilor aparent mai bune

sunt descrise ca o crucificare a autorului:

“My husband and child smiling out of the family photo;

„Bărbatul și copilul îmi surâd dintr-o fotografie de familie;

Their smiles catch onto my skin, little smiling hooks.”

Zâmbetele lor îmi intră în carne ca niște surâzătoare croșete".

Her domestic dissatisfaction and her husband’s mistreatment of her

Nemulțumirile sale casnice și abuzul soțului ei

are constant themes in her later poetry.

sunt temele predominante ale poeziei sale târzii.

After her death, he inherited her estate,

După moartea poetei, el a moștenit proprietatea ei

and has been accused of excluding some of her work from publication.

și a fost acuzat de nepublicarea unor lucrări ale acesteia.

Despite these possible omissions and her untimely death,

În ciuda acestor posibile omiteri și a morții sale premature,

what survives is one of the most extraordinary bodies of work

ceea ce rămâne e una din cele mai extraordinare capodopere

by a twentieth century poet.

ale unui poet al secolului XX.

While her work can be shocking in its rage and trauma,

În timp ce opera sa poate fi șocantă pentru furia și traumele sale,

Plath casts her readers as witnesses–

Plath le atribuie cititorilor săi rolul de martori,

not only to the truth of her psychological life,

nu doar ai adevărului despre viața ei psihologică,

but to her astounding ability to express what often remains inexpressible.

dar și a abilității sale de a exprima

ceea ce deseori rămâne de neexprimat.