How much will you change in the future? More than you think - Bence Nanay

Traducător: Oana Ruxandra Constantin Corector: Bianca-Ioanidia Mirea

When trains began to shuttle people across the coutryside,

Când trenurile au început să transporte oamenii de-a lungul țării,

many insisted they would never replace horses.

mulți au insistat că acestea nu vor înlocui niciodată caii.

Less than a century later, people repeated that same prediction about cars,

Mai puțin de un secol mai târziu, oamenii spus la fel și despre mașini,

telephones,

telefoane,

radio,

television,

radio,

televizor

and computers.

și calculatoare.

Each had their own host of detractors.

Fiecare avea grupul ei de detractori.

Even some experts insisted they wouldn’t catch on.

Chiar unii experți au insistat că acestea nu vor deveni populare.

Of course, we can’t predict exactly what the future will look like

Desigur, nu putem prezice cu exactitate cum va arăta viitorul

or what new inventions will populate it.

sau ce noi invenții vor apărea.

But time and time again,

Dar în repetate rânduri,

we’ve also failed to predict that the technologies of the present

am eșuat în a prezice că tehnologiile prezentului

will change the future.

vor schimba viitorul.

And recent research has revealed a similar pattern in our individual lives:

Cercetări recente au arătat un tipar similar în viețile noastre:

we’re unable to predict change in ourselves.

suntem incapabili să anticipăm schimbarea din noi înșine.

Three psychologists documented our inability to predict personal change

Trei psihologi au documentat inabilitatea noastră

de a anticipa schimbarea personală

in a 2013 paper called, “The End of History Illusion.”

într-o lucrare din 2013 intitulată „Sfârșitul iluziei istoriei”.

Named after political scientist Francis Fukuyama’s prediction

Numită după predicția cercetătorului în științe politice, Francis Fukuyama,

that liberal democracy was the final form of government,

potrivit căreia democrația liberală este forma finală de guvernământ,

or as he called it, “the end of history,”

sau așa cum a numit-o el, „sfârșitul istoriei”,

their work highlights the way we see ourselves as finished products

munca lor evidențiază modul în care ne percepem pe noi ca produse finite

at any given moment.

la orice moment în timp.

The researchers recruited over 7,000 participants ages 18 to 68.

Cercetătorii au recrutat peste 7.000 de participanți

cu vârste între 18 și 68 de ani.

They asked half of these participants to report their current personality traits,

Le-au cerut la jumătate din participanți

să indice trăsăturile actuale de personalitate,

values,

valori

and preferences,

și preferințe,

along with what each of those metrics had been ten years before.

împreună cu valorile aferente din urmă cu zece ani.

The other half described those features in their present selves,

Cealaltă jumătate a descris trăsăturile din prezent,

and predicted what they would be ten years in the future.

și au prezis cum vor fi acestea peste 10 ani.

Based on these answers,

Pe baza acestor răspunsuri,

the researchers then calculated the degree of change

cercetătorii au calculat apoi rata de schimbare

each participant reported or predicted.

pe care fiecare participant a menționat-o sau pe care a prezis-o.

For every age group in the sample,

Pentru fiecare grup de vârstă din eșantion,

they compared the predicted changes to the reported changes.

au comparat schimbările anticipate cu schimbările raportate.

So they compared the degree to which 18-year-olds thought they would change

Au comparat gradul în care cei de 18 ani credeau că se vor schimba

to the degree to which 28-year-olds reported they had changed.

cu gradul în care cei de 28 de ani raportau că s-au schimbat.

Overwhelmingly, at all ages,

În mod copleșitor, pentru fiecare vârstă,

people’s future estimates of change came up short

estimările oamenilor cu privire la schimbările din viitor au fost minime

compared to the changes their older counterparts recalled.

în comparație cu schimbările pe care omologii lor mai în vârstă le-au resimțit.

20-year-olds expected to still like the same foods at 30,

Cei de 20 de ani se așteptau să le placă aceleași alimente și la 30 de ani,

but 30-year-olds no longer had the same tastes.

dar cei de 30 de ani nu mai aveau aceleași gusturi.

30-year-olds predicted they’d still have the same best friend at 40,

Cei de 30 de ani au anticipat că vor avea același cel mai bun prieten la 40 de ani,

but 40-year-olds had lost touch with theirs.

dar cei de 40 de ani pierduseră contactul cu prietenii lor.

And 40-year-olds predicted they’d maintain the same core values

Iar cei de 40 de ani au prezis că își vor menține aceleași valori de bază

that 50-year-olds had reconsidered.

pe care cei de 50 de ani le-au reconsiderat.

While older people changed less than younger people on the whole,

În timp ce persoanele mai în vârstă s-au schimbat mai puțin decât cei tineri,

they underestimated their capacity for change just as much.

ei și-au subestimat capacitatea de schimbare la fel de mult.

Wherever we are in life, the end of history illusion persists:

Indiferent unde ne aflăm în viață, iluzia sfârșitului istoriei persistă:

we tend to think that the bulk of our personal change is behind us.

tindem să credem că marea parte a schimbărilor personale este în trecut.

One consequence of this thinking

O consecință a acestui mod de gândire

is that we’re inclined to overinvest in future choices

este că suntem înclinați să investim prea mult în alegerile viitoare

based on present preferences.

bazându-ne pe preferințele din prezent.

On average, people are willing to pay about 60% more

În medie, oamenii sunt dispuși să plătească aproximativ cu 60% mai mult

to see their current favorite musician ten years in the future

ca să își vadă actualul cântăreț preferat peste 10 ani,

than they’d currently pay to see their favorite musician from ten years ago.

decât ar plăti în prezent să își vadă cântărețul preferat din urmă cu 10 ani.

While the stakes involved in concert-going are low,

Chiar dacă mizele implicate în a merge la un concert sunt scăzute,

we’re susceptible to similar miscalculations

suntem susceptibili la erori similare

in more serious commitments,

în angajamente mult mai serioase,

like homes,

precum casa noastră,

partners,

partenerii

and jobs.

și locurile de muncă.

At the same time, there’s no real way to predict

În același timp, nu există un mod real de a prezice

what our preferences will be in the future.

cum vor fi preferințele noastre în viitor.

Without the end of history Illusion,

Fără iluzia sfârșitului istoriei,

it would be difficult to make any long-term plans.

ar fi dificil să facem orice plan pe termen lung.

So the end of history illusion applies to our individual lives,

Deci, iluzia sfârșitului istoriei se aplică vieților noastre individuale,

but what about the wider world?

dar cum rămâne cu lumea întreagă?

Could we be assuming that how things are now is how they will continue to be?

Am putea să presupunem că felul în care sunt lucrurile acum,

este felul în care vor continua să fie?

If so, fortunately, there are countless records

Dacă da, din fericire, există numeroase dovezi

to remind us that the world does change, sometimes for the better.

care să ne amintească faptul că lumea într-adevăr se schimbă,

uneori în bine.

Our own historical moment isn’t the end of history,

Momentul nostru istoric nu este sfârșitul istoriei,

and that can be just as much a source of comfort as a cause for concern.

iar asta poate fi atât o sursă de confort, cât și o cauză de îngrijorare.