Marc Pachter: The art of the interview

Traducător: Denise RQ Corector: Laszlo Kereszturi

The National Portrait Gallery is the place dedicated

Galeria Naţională a Portretului este o instituţie dedicată

to presenting great American lives,

prezentării vieţilor americanilor de seamă,

amazing people.

nişte oameni extraordinari.

And that's what it's about.

Şi e vorba despre asta:

We use portraiture as a way to deliver those lives, but that's it.

portretul este folosit ca un mijloc de prezentare a acestor vieţi, asta e tot.

And so I'm not going to talk about the painted portrait today.

Şi nu am să vă vorbesc astăzi despre portretul în acuarelă.

I'm going to talk about a program I started there,

Am să vorbesc în legătură cu un program pe care l-am iniţiat acolo

which, from my point of view, is the proudest thing I did.

şi care, din punctul meu de vedere, este unul dintre lucrurile cu care mă mândresc cel mai mult.

I started to worry about the fact

Începuse să mă preocupe faptul că

that a lot of people don't get their portraits painted anymore,

o mulţime de oameni renunţă să-şi mai comande portretul

and they're amazing people,

şi sunt oameni uimitori,

and we want to deliver them to future generations.

iar noi vrem să-i arătăm generaţiilor viitoare.

So, how do we do that?

Atunci, cum procedăm?

And so I came up with the idea of the living self-portrait series.

Şi mi-a venit idea seriilor de autoportrete vii.

And the living self-portrait series was the idea of basically

Iar idea de bază a seriilor de autoportrete vii era

my being a brush in the hand

faptul că eu deveneam o pensulă, un instrument, în mâna

of amazing people who would come and I would interview.

acestor oameni uluitori care ar veni ca eu să le iau un interviu.

And so what I'm going to do is, not so much give you

Şi ceea ce am să fac, nu este să vă menţionez

the great hits of that program,

punctele cele mai atractive ale acestui program,

as to give you this whole notion

ci să vă ofer o înţelegere a lui cât mai completă,

of how you encounter people in that kind of situation,

începând cu modul în care se caută oamenii pentru acest gen de situaţie,

what you try to find out about them,

ce încercăm să aflăm despre ei,

and when people deliver and when they don't and why.

şi terminând cu momentul în care oamenii îţi răspund sau nu, şi de ce.

Now, I had two preconditions.

Ei bine, am avut două condiţii iniţiale.

One was that they be American.

Una e ca aceşti oameni să fie americani.

That's just because, in the nature of the National Portrait Gallery,

Asta e din cauză că, prin definiţie, Galeria Naţională a Portretului

it's created to look at American lives.

a fost creat ca să exemplifice vieţi americane.

That was easy, but then I made the decision,

Asta e o condiţie uşoară, dar după aceea am decis,

maybe arbitrary,

probabil după bunul meu plac,

that they needed to be people of a certain age,

că aceşti oameni trebuiau să aibă o anumită vârstă,

which at that point, when I created this program,

şi care, în acel moment în care eu creasem programul,

seemed really old.

păreau într-adevăr foarte bătrâni.

Sixties, seventies, eighties and nineties.

Oameni de 60, 70, 80 şi 90 de ani.

For obvious reasons, it doesn't seem that old anymore to me.

Evident, acum nu mi se mai pare o vârstă atât de avansată.

And why did I do that?

Şi de ce hotărâsem asta?

Well, for one thing, we're a youth-obsessed culture.

Ei bine, pe de o parte, suntem o cultură obsedată de tinereţe.

And I thought really what we need is an elders program

Şi m-am gândit că într-adevăr avem nevoie de un program pentru oamenii în vârstă

to just sit at the feet of amazing people and hear them talk.

unde pur şi simplu te aşezi în faţa acestor oameni uimitori şi îi asculţi vorbind.

But the second part of it -- and the older I get,

Dar a doua parte a explicaţiei este -- şi cu cât îmbătrânesc mai mult

the more convinced I am that that's true.

cu atât sunt mai convins că e adevărat --

It's amazing what people will say when they know

că e uimitor să vezi ceea ce ajung oamenii să dezvăluiască

how the story turned out.

atunci când ştiu cum se termină povestea.

That's the one advantage that older people have.

Aceasta este unul dintre avantajele pe care le au oamenii în vârstă.

Well, they have other, little bit of advantage,

În fine, mai au şi alte mici avantaje,

but they also have some disadvantages,

au şi dezavantaje,

but the one thing they or we have is that

dar un avantaj pe care sigur îl au, sau îl avem, este că

we've reached the point in life

au ajuns la un anumit punct în viaţă

where we know how the story turned out.

în care ştim cum se termină povestea.

So, we can then go back in our lives,

Aşa că, suntem capabili să ne întoarcem în trecut

if we've got an interviewer who gets that,

dacă dispunem de un reporter care înţelege acest lucru,

and begin to reflect on how we got there.

şi să începem să reflectăm asupra faptului cum am ajuns aici.

All of those accidents that wound up

Asupra tuturor acelor întâmplări accidentale care au ajuns

creating the life narrative that we inherited.

să formeze linia vieţii noastre pe care toţi o avem.

So, I thought okay, now,

Aşa că mi-am zis, bine, acum

what is it going to take to make this work?

de ce e nevoie pentru ca acest lucru să funcţioneze?

There are many kinds of interviews. We know them.

Există tot felul de interviuri. Le cunoaştem cu toţii.

There are the journalist interviews,

Există reportajele jurnalistice

which are the interrogation that is expected.

care propun întrebările la care toţi se aşteaptă.

This is somewhat against resistance

Acest soi de reportaje reflectă într-un anumit fel

and caginess on the part of the interviewee.

împotrivirea şi excesul de autoprotecţie din partea celui intervievat.

Then there's the celebrity interview,

După aceea există interviul condus de o celebritate,

where it's more important who's asking the question than who answers.

unde este mult mai importantă persoana care pune întrebările decât cea care răspunde la ele.

That's Barbara Walters and others like that, and we like that.

E tipul Barbara Walters şi alte programe de genul acesta, şi ne plac.

That's Frost-Nixon, where Frost seems to be as important

E de genul Frost-Nixon, unde Frost a ajuns să fie în acel proces

as Nixon in that process.

la fel de important ca şi Nixon.

Fair enough.

Sunt destul de bune.

But I wanted interviews that were different.

Dar eu vroiam ca aceste interviuri să fie diferite.

I wanted to be, as I later thought of it, empathic,

Eu doream să empatizez cu ei -- aşa cum mi-am dat seama mai târziu --

which is to say, to feel what they wanted to say

adică, să simt din înainte ceea ce ei vroiau să spună

and to be an agent of their self-revelation.

şi să mă transform astfel într-un catalizator al propriilor lor revelaţii.

By the way, this was always done in public.

Apropo, aceste interviuri s-au făcut mereu cu public.

This was not an oral history program.

Nu este vorba de un program de historie orală.

This was all about 300 people sitting at the feet of this individual,

Erau prezente vreo 300 de persoane aşezate la picioarele acestei personalităţi,

and having me be the brush in their self-portrait.

avându-mă pe mine pe post de pensulă a auto-portretului.

Now, it turns out that I was pretty good at that.

Ei bine, a rezultat că eram destul de bun la asta.

I didn't know it coming into it.

Nu ştiam asta la început.

And the only reason I really know that

Iar asta o ştiu acum doar din cauza

is because of one interview I did with Senator William Fulbright,

unui interviu pe care l-am luat senatorului William Fullbright,

and that was six months after he'd had a stroke.

la 6 luni după ce avusese un atac cerebral.

And he had never appeared in public since that point.

Începând de la acea dată nu mai apăruse niciodată în public.

This was not a devastating stroke,

Acest atac nu a fost unul foarte grav

but it did affect his speaking and so forth.

dar totuşi unul care i-a afectat capacitatea verbală şi aşa mai departe.

And I thought it was worth a chance,

Eu credem că merită să încercăm,

he thought it was worth a chance,

el credea că merită să-i dăm o şansă,

and so we got up on the stage,

aşa că ne-am urcat pe scenă

and we had an hour conversation about his life,

şi am întreţinut, timp de o oră, o conversaţie despre viaţa lui,

and after that a woman rushed up to me,

dupa care o doamnă a ţâşnit la mine,

essentially did,

precipitată,

and she said, "Where did you train as a doctor?"

şi m-a întrebat: " Unde v-aţi format ca medic?"

And I said, "I have no training as a doctor. I never claimed that."

Iar eu i-am răspuns: "Nu am nici un fel de educaţie în medicină. Niciodată nu am susţinut aşa ceva."

And she said, "Well, something very weird was happening.

Şi mi-a spus: " Păi ceva foarte ciudat a avut loc.

When he started a sentence, particularly

Când el începea o frază, în special

in the early parts of the interview,

la începutul interviului,

and paused, you gave him the word,

şi făcea o pauză, dvs îi dădeaţi cuvântul potrivit,

the bridge to get to the end of the sentence,

cuvântul cheie potrivit pentru a ajunge la sfârşitul frazei,

and by the end of it,

astfel încât, spre sfârşitul interviului

he was speaking complete sentences on his own."

pronunţa fraze întregi el singur."

I didn't know what was going on,

Eu nu ştiam ce se întâmplă,

but I was so part of the process of getting that out.

dar eram deja parte integrantă din acest proces de scoatere la lumină a trecutului.

So I thought, okay, fine, I've got empathy,

Aşa că mi-am zis, foarte bine, empatizez;

or empathy, at any rate,

sau că, în orice caz, empatia

is what's critical to this kind of interview.

este o componentă esenţială pentru acest gen de interviu.

But then I began to think of other things.

Dar după aceea am început să mă gândesc la alte aspecte.

Who makes a great interview in this context?

Cine îţi dă un intreviu bun într-un astfel de context?

It had nothing to do with their intellect,

Nu are nici o legătură cu intelectul,

the quality of their intellect.

cu calitatea intelectului lor.

Some of them were very brilliant,

Unii dintre ei sunt foarte inteligenţi,

some of them were,

alţii sunt,

you know, ordinary people who would never claim to be intellectuals,

mă înţelegeţi, oameni obişnuiţi, de care nu ai putea să zici că sunt intelectuali,

but it was never about that.

dar nu a fost vorba niciodată despre asta.

It was about their energy.

Era vorba de energia lor.

It's energy that creates extraordinary interviews

Energia este ceea care produce interviuri extraordinare

and extraordinary lives.

şi vieţi extraordinare.

I'm convinced of it.

Sunt ferm convins de asta.

And it had nothing to do with the energy of being young.

Şi nu are nici o legătură cu vivacitatea de a fi tânăr.

These were people through their 90s.

Aceştia erau oameni care mergeau spre 90 de ani.

In fact, the first person I interviewed

De fapt, prima persoană pe care am intervievat-o

was George Abbott, who was 97,

a fost George Abbott, care avea 97 de ani,

and Abbott was filled with the life force --

şi Abbott era plin de această forţă vitală --

I guess that's the way I think about it -- filled with it.

bănuiesc că asta e forma în care pot să-l descriu -- plin de energie.

And so he filled the room,

Şi el a transmis-o audienţei

and we had an extraordinary conversation.

şi am întreţinut o conversaţie extraordinară.

He was supposed to be the toughest interview that anybody would ever do

Se presupunea că acest interviu era unul dintre cele mai dificile interviuri care se puteau lua

because he was famous for being silent,

pentru că se cunoştea faptul că era reţinut,

for never ever saying anything

că niciodată nu spunea mai nimic

except maybe a word or two.

decât un cuvânt sau două.

And, in fact, he did wind up opening up --

Şi de fapt a terminat prin a-şi deschide sufletul --

by the way, his energy is evidenced in other ways.

apropo, el şi-a demonstrat energia şi în alte moduri.

He subsequently got married again at 102,

Ulterior s-a recăsătorit la vârsta de 102 ani,

so he, you know, he had a lot of the life force in him.

aşa că, vedeţi, avea o groază de energie în el.

But after the interview, I got a call,

Dar după interviu, am primit un telefon,

very gruff voice, from a woman.

o voce răguşită de femeie.

I didn't know who she was,

Eu nu ştiam cine era ea,

and she said, "Did you get George Abbott to talk?"

şi mi-a zis: " L-ai convins pe George Abbott să vorbească?"

And I said, "Yeah. Apparently I did."

Iar eu i-am spus: " Păi da. Se pare că da."

And she said, "I'm his old girlfriend, Maureen Stapleton,

Mi-a răspuns: "Sunt fosta lui prietenă, Maureen Stapleton

and I could never do it."

şi eu n-am fost în stare să fac asta niciodată."

And then she made me go up with the tape of it

Şi după aceea m-a făcut să-i duc înregistrarea interviului

and prove that George Abbott actually could talk.

şi să-i dovedesc că George Abbott chiar ştia să vorbească.

So, you know, you want energy,

Deci, vedeţi, într-un interviu, vrem energie,

you want the life force,

vrem forţă vitală,

but you really want them also to think

dar de fapt vrem şi ca cei intervievaţi să creadă

that they have a story worth sharing.

că au o istorie demnă de povestit.

The worst interviews that you can ever have

Cele mai proaste interviuri care se pot lua vreodată

are with people who are modest.

sunt de la persoanele care sunt modeste.

Never ever get up on a stage with somebody who's modest,

Să nu te urci niciodată pe scenă cu cineva care e modest,

because all of these people have been assembled

pentru că ai reunit toate aceste persoane ca să-i asculte

to listen to them, and they sit there and they say,

iar ei stau acolo şi tot ce au de spus e:

"Aw, shucks, it was an accident."

" Ee, a fost o întâmplare."

There's nothing that ever happens that justifies

Nu spun nimic care să justifice motivul

people taking good hours of the day to be with them.

pentru care alţi oameni au pierdut nişte ore din viaţa lor ca să-i asculte.

The worst interview I ever did: William L. Shirer.

Cel mai prost interviu pe care l-am făcut vreodată: William L. Shirer.

The journalist who did "The Rise and Fall of the Third Reich."

Jurnalistul care a făcut "Formarea şi căderea celui de-al treilea Reich".

This guy had met Hitler and Gandhi within six months,

Tipul ăsta i-a întâlnit pe Hitler şi pe Ghandi la 6 luni diferenţă unul de altul,

and every time I'd ask him about it, he'd say, "Oh, I just happened to be there.

şi de fiecare dată când îl întrebai despre asta, îţi zicea: "Ei, s-a întâmplat doar să fiu pe acolo.

Didn't matter." Whatever.

Nu are importanţă." Lucruri de felul acesta.

Awful.

Groaznic.

I never would ever agree to interview a modest person.

N-aş mai accepta niciodată să iau un interviu vreunei persoane modeste.

They have to think that they did something

Trebuie să creadă că au realizat ceva

and that they want to share it with you.

şi care vor să împărtăşescă acel lucru cu tine.

But it comes down, in the end,

Şi ceea ce contează la urma urmei

to how do you get through all the barriers we have.

este cum reuşeşti să depăşeşti toate obstacolele întâlnite.

All of us are public and private beings,

Toţi suntem atât o figură publică cât şi una privată

and if all you're going to get from the interviewee is their public self,

şi, dacă tot ceea ce reuşeşti să scoţi la iveală de la persoana intervievată este imaginea lui publică,

there's no point in it.

atunci n-are rost.

It's pre-programmed. It's infomercial,

E prestabilit. E publicitate informativă

and we all have infomercials about our lives.

şi toţi facem această publicitate informativă asupra vieţii noastre.

We know the great lines, we know the great moments,

Suntem conştienţi de marile noastre citate, ne amintim marile noastre momente,

we know what we're not going to share,

ştim despre ceea ce vom vorbi şi despre ceea ce nu,

and the point of this was not to embarrass anybody.

şi cu ceea ce am spus acum nu vreau să incomodez pe nimeni.

This wasn't -- and some of you will remember

Ceea ce eu făceam nu era -- şi unii dintre dvs îşi amintesc

Mike Wallace's old interviews --

de vechile interviuri luate de Mike Wallace --

tough, aggressive and so forth. They have their place.

ceva dur, agresiv, şi aşa mai departe. Au şi aceste interviuri importanţa lor.

I was trying to get them to say what they probably wanted to say,

Eu încercam să-i fac să spună ceea ce probabil oricum vroiau să spună,

to break out of their own cocoon of the public self,

să trec de carapacea imaginii lor publice,

and the more public they had been,

şi cu cât mai mult aveau o imagine publică de apărat

the more entrenched that person, that outer person was.

cu atât mai mult se simţeau încolţiti în acea faţetă a imaginii publice.

And let me tell you at once the worse moment and the best moment

Iar acum permiteţi-mi să vă exemplific, în acelaşi timp, cel mai prost şi cel mai bun moment

that happened in this interview series.

care au avut loc în această serie de interviuri.

It all has to do with that shell that most of us have,

Totul are legătură cu carapacea pe care o avem toţi,

and particularly certain people.

şi în special anumiţi oameni.

There's an extraordinary woman named Clare Boothe Luce.

Există o femeie extraordinară numită Claire Boothe Luce.

It'll be your generational determinant

Numele ei determină generaţia din care faceţi parte,

as to whether her name means much to you.

în funcţie de faptul dacă numele ei vă spune ceva sau nu.

She did so much. She was a playwright.

A făcut atât de multe lucruri. A fost un dramaturg.

She did an extraordinary play called "The Women."

A scris o piesă de teatru extraordinară întitulată "Femeile".

She was a congresswoman

A fost membră al Congresului

when there weren't very many congresswomen.

pe vremea când nu existau prea multe femei în Congres.

She was editor of Vanity Fair,

A fost editoarea revistei "Vanity Fair",

one of the great phenomenal women of her day.

una dintre cele mai fenomenale femei ale timpului său.

And, incidentally, I call her

Şi, printre altele, eu o numesc

the Eleanor Roosevelt of the Right.

Eleanor Roosevelt de dreapta.

She was sort of adored on the Right

Cei de orientare politică de dreapta o plăceau foarte mult,

the way Eleanor Roosevelt was on the Left.

cam în aceeaşi măsură în care Eleanor Roosevelt era adorată de cei de stânga.

And, in fact, when we did the interview --

Şi de fapt când i-am făcut interviul,

I did the living self-portrait with her --

când am participat la alcătuirea autoportretului său împreună cu ea,

there were three former directors of the CIA

aveam în sală trei foşti directori de la CIA,

basically sitting at her feet,

aşezaţi practic la picioarele ei,

just enjoying her presence.

bucurându-se pur şi simplu de prezenţa ei.

And I thought, this is going to be a piece of cake,

Şi mi-am zis, asta o să fie floare la ureche,

because I always have preliminary talks with these people

pentru că întotdeauna am nişte convorbiri preliminare cu aceşti oameni

for just maybe 10 or 15 minutes.

timp de 10 sau 15 minute.

We never talk before that because if you talk before,

Niciodată nu vorbim despre ceea ce vom vorbi pe scenă, pentru că

you don't get it on the stage.

dacă o faci, nu ţi-o mai spun pe scenă.

So she and I had a delightful conversation.

Aşa că amândoi am întreţinut o conversaţie încântătoare.

We were on the stage and then --

Eram pe scenă şi,

by the way, spectacular.

apropo, era spectaculară.

It was all part of Clare Boothe Luce's look.

Totul făcea parte din imaginea pe care o afişează Claire Boothe Luce.

She was in a great evening gown.

Era îmbrăcată într-o rochie de seară senzaţională.

She was 80, almost that day of the interview,

Avea 80 de ani, pe care îi împlinise aproape în ziua interviului,

and there she was and there I was,

şi era acolo pe scenă, eram şi eu acolo,

and I just proceeded into the questions.

iar eu începusem cu întrebările.

And she stonewalled me. It was unbelievable.

Iar ea le ocolea sistematic. Era incredibilă!

Anything that I would ask, she would turn around, dismiss,

Orice întrebare îi puneam, o lua, o învârtea, o ignora,

and I was basically up there -- any of you

în timp ce eu stăteam acolo fără să pot face nimic

in the moderate-to-full entertainment world

-- iar oricine dintre dvs care lucrează în lumea showbiz-ului

know what it is to die onstage.

ştie ce înseamnă să mori pe scenă.

And I was dying. She was absolutely not giving me a thing.

Şi eu muream. Nu puteam să scot nimic de la ea.

And I began to wonder what was going on,

Şi am început să mă gândesc la ce se întâmplă

and you think while you talk,

şi mă gândeam la asta în timp ce vorbeam

and basically, I thought, I got it.

şi dintr-o dată mi-am dat seama că am găsit soluţia.

When we were alone, I was her audience.

Când eram singuri, eu eram audienţa ei.

Now I'm her competitor for the audience.

Acum, sunt rivalul ei pentru audienţă.

That's the problem here, and she's fighting me for that,

Asta era problema şi lupta cu mine pentru asta

and so then I asked her a question --

iar eu îi pusesem o întrebare,

I didn't know how I was going to get out of it --

-- şi nu ştiam cum să ies din această situaţie --

I asked her a question about her days as a playwright,

o întrebasem despre vremea când era dramaturg

and again, characteristically,

şi încă o dată, în stilul ei caracteristic,

instead of saying, "Oh yes, I was a playwright, and this is what blah blah blah,"

în loc să-mi spună: " A, da, am fost scriitoare, bla, bla, bla,"

she said, "Oh, playwright. Everybody knows I was a playwright.

mi-a spus: "a, dramaturg. Toată lumea ştie că am fost dramaturg.

Most people think that I was an actress. I was never an actress."

Majoritatea oamenilor crede că am fost actriţă. Nu am fost niciodată actriţă."

But I hadn't asked that, and then she went off on a tear,

Dar eu nu o întrebasem asta, şi a început să vorbească

and she said, "Oh, well, there was that one time that I was an actress.

şi a continuat: "A, dar am fost actriţă o dată.

It was for a charity in Connecticut when I was a congresswoman,

A fost cu scopuri caritative în Connecticut pe când eram în Congres,

and I got up there," and she went on and on, "And then I got on the stage."

şi am ajuns acolo," şi povestea, şi povestea, "Şi m-am urcat pe scenă".

And then she turned to me and said,

Şi atunci s-a întors înspre mine şi mi-a spus:

"And you know what those young actors did?

"Şi ştii ce mi-au făcut acei actori tineri?

They upstaged me." And she said, "Do you know what that is?"

M-au eclipsat." Şi a adăugat cu o ultimă sfidare:

Just withering in her contempt.

"Ştii ce înseamnă asta?"

And I said, "I'm learning."

Şi i-am spus: " Îmi dau seama".

(Laughter)

(Râsete)

And she looked at me, and it was like the successful arm-wrestle,

Şi s-a uitat la mine, a fost ca şi cum ar fi câştigat bătălia,

and then, after that, she delivered an extraordinary account

iar după aceea, o oferit o istorie extraordinară

of what her life really was like.

despre cum a fost într-adevăr viaţa ei.

I have to end that one. This is my tribute to Clare Boothe Luce.

Trebuie să termin povestea asta spunând încă ceva. Acesta este omagiul meu doamnei Claire Boothe Luce.

Again, a remarkable person.

Încă odată, o persoană remarcabilă.

I'm not politically attracted to her, but through her life force,

Nu mă atrage din punct de vedere politic, dar prin intermediul forţei ei vitale

I'm attracted to her.

mă simt atras.

And the way she died -- she had, toward the end, a brain tumor.

Iar modul în care a murit -- câtre sfârşitul vieţii ei a avut o tumoare cerebrală.

That's probably as terrible a way to die as you can imagine,

Probabil este o formă de a muri la fel de groaznică precum vă puteţi imagina,

and very few of us were invited to a dinner party.

şi foarte puţini dintre noi au fost invitaţi la o cină.

And she was in horrible pain.

Avea nişte dureri îngrozitoare.

We all knew that.

Ştiam asta cu toţii.

She stayed in her room.

Ea a rămas în camera ei.

Everybody came. The butler passed around canapes.

Au venit toţi. Majordomul ne oferea gustări.

The usual sort of thing.

Lucrurile obişnuite.

Then at a certain moment, the door opened

Şi la un moment dat, s-a deschis uşa

and she walked out perfectly dressed, completely composed.

şi ea a ieşit, îmbrăcată perfect, complet calmă.

The public self, the beauty, the intellect,

Şi eram martorii imaginii ei publice, a frumuseţii, a intelectului;

and she walked around and talked to every person there

şi ea s-a plimbat prin jur, a vorbit cu fiecare persona prezentă

and then went back into the room and was never seen again.

după care s-a întors în camera ei şi nu a mai fost văzută niciodată.

She wanted the control of her final moment, and she did it amazingly.

Îşi dorise să aibă controlul ultimei ei apariţii şi l-a avut de o manieră uimitoare.

Now, there are other ways that you get somebody to open up,

Dar există şi alte modalităţi de a face pe cineva să-şi deschidă sufletul

and this is just a brief reference.

iar aceasta este doar o scurtă exemplificare.

It wasn't this arm-wrestle,

Nu a fost această luptă,

but it was a little surprising for the person involved.

dar a fost un pic surprinzător având în vedere persoana intervievată.

I interviewed Steve Martin. It wasn't all that long ago.

I-am luat un interviu lui Steve Martin. Nu cu mult timp în urmă.

And we were sitting there,

Şi eram acolo pe scenă

and almost toward the beginning of the interview,

şi chiar la începutul interviului

I turned to him and I said, "Steve," or "Mr. Martin,

m-am întors spre el şi i-am spus: "Steve," sau "Dl. Martin,

it is said that all comedians have unhappy childhoods.

se spune că toţi comicii au avut o copilărie nefericită.

Was yours unhappy?"

A fost copilăria dumneavoastră nefericită?"

And he looked at me, you know, as if to say,

Şi s-a uitat la mine, înţelegeţi, ca şi cum

"This is how you're going to start this thing, right off?"

"Aşa ai de gând să începi, trecând direct la subiect?"

And then he turned to me, not stupidly,

După care s-a întors spre mine cu o mişcare inteligentă

and he said, "What was your childhood like?"

şi mi-a zis: "Dar copilăria ta cum a fost?"

And I said -- these are all arm wrestles, but they're affectionate --

Şi eu i-am spus -- toate interviurile sunt o luptă, dar sunt pline de afecţiune --

and I said, "My father was loving and supportive,

i-am spus: "Tatăl meu era iubitor şi mă sprijinea,

which is why I'm not funny."

şi de aceea eu nu sunt amuzant."

(Laughter)

(Râsete)

And he looked at me, and then we heard the big sad story.

Şi s-a uitat la mine, iar după aceea toţi am ascultat trista lui poveste.

His father was an SOB,

Tatăl lui era un ticălos,

and, in fact, he was another comedian with an unhappy childhood,

şi de fapt era tot un comic cara avusese o copilărie nefericită,

but then we were off and running.

dar cu această întrebare eram deja pe drumul cel bun.

So the question is:

Aşa că se pune întrebarea:

What is the key that's going to allow this to proceed?

Care este detaliul-cheie care ne ajută să continuăm cu un interviu?

Now, these are arm wrestle questions,

Ei bine, acestea sunt întrebări care incită la o luptă de idei

but I want to tell you about questions

dar vreau să vă vorbesc despre genul de întrebări

that are more related to empathy

care sunt mai degrabă legate de empatie

and that really, very often, are the questions

şi care, adesea, sunt în realitate genul de întrebări

that people have been waiting their whole lives to be asked.

pe care oamenii le-au aşteptat toată viaţa lor să li se pună.

And I'll just give you two examples of this because of the time constraints.

Şi am să vă dau doar două exemple de acest fel din cauza crizei de timp.

One was an interview I did with one of the great American biographers.

Un exemplu este interviul pe care l-am luat unuia dintre cei mai mari biografi americani.

Again, some of you will know him, most of you won't, Dumas Malone.

Din nou, unii dintre dvs poate că îl cunosc, majoritatea poate că nu, Dumas Malone.

He did a five-volume biography of Thomas Jefferson,

A scris o biografie a lui Thomas Jefferson în 5 volume,

spent virtually his whole life with Thomas Jefferson,

şi-a petrecut aproape toată viaţa cu Thomas Jefferson,

and by the way, at one point I asked him,

şi apropo, la un moment dat l-am întrebat:

"Would you like to have met him?"

" V-ar fi făcut plăcere să îl fi întâlnit?"

And he said, "Well, of course,

Şi mi-a spus: " Păi, sigur că da,

but actually, I know him better than anyone who ever met him,

dar de fapt, îl cunosc mai bine decât orişicine l-a întâlnit vreodată,

because I got to read all of his letters."

pentru că eu am putut să citesc toate scrisorile sale."

So, he was very satisfied with the kind of relationship they had over 50 years.

Deci, era foarte mulţumit de acest gen de relaţie pe care o întreţinea de mai bine de 50 de ani.

And I asked him one question.

Şi i-am pus întrebarea asta,

I said, "Did Jefferson ever disappoint you?"

i-am spus: "Te-a decepţionat Jefferson vreodată?"

And here is this man who had given his whole life to uncovering Jefferson

Şi aveam în faţa mea un om care şi-a dedicat întrega viaţă

and connecting with him,

ca să-l cunoaştem mai bine pe Jefferson şi să ne relaţionăm cu el,

and he said, "Well ..." -- I'm going to do a bad southern accent.

iar el a spus: "Ei bine...." -- şi am să vă redau cuvintele lui imitându-i accentul sudist.

Dumas Malone was from Mississippi originally.

Dumas Malone era de fapt din Mississippi.

But he said, "Well," he said, "I'm afraid so."

A spus: " Ei bine, mă tem că da."

He said, "You know, I've read everything,

A zis: " Ştiţi, am citit toate scrisorile,

and sometimes Mr. Jefferson would smooth the truth a bit."

şi câteodată domnului Jefferson îi plăcea să îndulcească un pic adevărul."

And he basically was saying that this was a man

De fapt vroia să spună că acesta era un om

who lied more than he wished he had,

care a minţit mai mult decât i-ar fi plăcut s-o facă,

because he saw the letters.

din cauză că îi citise scrisorile.

He said, "But I understand that." He said, "I understand that."

Mi-a spus: "Dar îl înţeleg." Mi-a spus: " Îl înţeleg."

He said, "We southerners do like a smooth surface,

Mi-a spus: " Nouă celor din sud ne place să aplanăm situaţiile,

so that there were times when he just didn't want the confrontation."

aşa că existau momente în care el pur şi simplu nu dorea confruntarea."

And he said, "Now, John Adams was too honest."

Şi a adăugat: "În schimb, John Adams era prea sincer".

And he started to talk about that, and later on he invited me to his house,

Şi am început să vorbim despre asta, şi mai târziu m-a invitat la el acasă,

and I met his wife who was from Massachusetts,

şi acolo am cunoscut-o pe nevasta lui care era din Massachusetts,

and he and she had exactly the relationship

şi amândoi întreţineau exact acelaşi gen de relaţie

of Thomas Jefferson and John Adams.

ca şi cea dintre Thomas Jefferson şi John Adams.

She was the New Englander and abrasive,

Ea era din New England şi mai dură

and he was this courtly fellow.

iar el era genul de tip mai diplomat.

But really the most important question I ever asked,

Dar de fapt cea mai importantă întrebare pe care am pus-o vreodată,

and most of the times when I talk about it,

şi de cele mai multe ori când mă refer la ea,

people kind of suck in their breath at my audacity, or cruelty,

oamenii rămân uimiţi de îndrăzneala, sau cruzimea mea,

but I promise you it was the right question.

însă vă promit că era întrebarea adecvată.

This was to Agnes de Mille.

A fost o întrebare pusă doamnei Agnes de Mille.

Agnes de Mille is one of the great choreographers in our history.

Agnes de Mille a fost una dintre cele mai strălucite coreografe din istoria Statelor Unite.

She basically created the dances in "Oklahoma,"

Ea a fost de fapt cea care a creat coreografia muzicalului "Oklahoma",

transforming the American theater.

transformând astfel teatrul american.

An amazing woman.

O femeie uimitoare.

At the time that I proposed to her that --

În momentul în care i-am cerut

by the way, I would have proposed to her; she was extraordinary --

-- apropo, aş fi cerut-o şi de nevastă, era extraordinară --

but proposed to her that she come on.

i-am cerut să vină să-i iau interviul.

She said, "Come to my apartment."

Mi-a spus: "Vino tu la mine acasă."

She lived in New York.

Locuia în New York.

"Come to my apartment and we'll talk for those 15 minutes,

"Treci pe la mine pe la apartament şi vorbim acele 15 minute

and then we'll decide whether we proceed."

şi după aceea ne vom hotărî dacă continuăm."

And so I showed up in this dark, rambling New York apartment,

Aşa că m-am prezentat în acest apartament întunecat şi întortocheat

and she called out to me, and she was in bed.

şi ea m-a strigat, era în pat.

I had known that she had had a stroke,

Ştiam că a avut un atac cerebral

and that was some 10 years before.

cu vreo 10 ani în urmă.

And so she spent almost all of her life in bed,

Aşa că şi-a petrecut aproape toată viaţa ei la pat

but -- I speak of the life force --

dar -- şi vorbesc de forţa vitală --

her hair was askew.

avea părul răvăşit.

She wasn't about to make up for this occasion.

Nu avusese de gând să se aranjeze pentru această ocazie.

And she was sitting there surrounded by books,

Şi stătea acolo, înconjurată de cărţi

and her most interesting possession she felt at that moment

şi de ceea ce credea că era cea mai importantă posesiune a ei în acel moment,

was her will, which she had by her side.

testamentul ei, pe care îl ţinea lângă ea.

She wasn't unhappy about this. She was resigned.

Şi nu era nefericită din cauza asta. Era resemnată.

She said, "I keep this will by my bed, memento mori,

Mi-a spus: "Îl ţin în pat cu mine ca un memento mori

and I change it all the time

şi îl modific mereu

just because I want to."

doar pentru că vreau."

And she was loving the prospect of death as much as she had loved life.

Şi îi plăcea perspectiva morţii la fel de mult cum îi plăcuse viaţa.

I thought, this is somebody I've got to get in this series.

Mi-am zis, am în faţă o persoană pe care trebuie să o am în seria mea de interviuri.

She agreed.

A fost de acord.

She came on. Of course she was wheelchaired on.

A venit. Bineînţeles că au adus-o în scaunul cu rotile.

Half of her body was stricken, the other half not.

Avea o jumătate a corpului afectată, cealaltă jumătate nu.

She was, of course, done up for the occasion,

Şi bineînţeles că au aranjat-o pentru această ocazie

but this was a woman in great physical distress.

dar se vedea că suferea mult.

And we had a conversation,

Şi am vorbit cu ea,

and then I asked her this unthinkable question.

după care i-am pus această întrebare de necrezut.

I said, "Was it a problem for you in your life that you were not beautiful?"

I-am spus: "A fost vreodată pentru dvs o problemă faptul că nu aţi fost frumoasă?"

And the audience just -- you know,

Şi publicul a crezut pur şi simplu

they're always on the side of the interviewee,

-- ştiţi, publicul e întotdeauna de partea intervievatului --

and they felt that this was a kind of assault,

că această întrebare era un fel de atac,

but this was the question she had

dar era genul de întrebare pe care

wanted somebody to ask her whole life.

ea a dorit dintotdeauna ca cineva să i-o pună.

And she began to talk about her childhood, when she was beautiful,

Şi a început să vorbească despre copilăria ei, pe când era frumoasă

and she literally turned -- here she was, in this broken body --

şi s-a întors de-adevăratelea --cu acest corp frânt --

and she turned to the audience and

s-a întors spre public

described herself as the fair demoiselle

şi s-a descris ca o domnişoară frumoasă

with her red hair and her light steps and so forth,

cu păr roşcat şi mers vioi şi aşa mai departe,

and then she said, "And then puberty hit."

după care a spus: "Şi după aceea a venit pubertatea."

And she began to talk about things that had happened

Şi a început să ne vorbească despre ceea ce i se întâmplase

to her body and her face,

cu corpul şi cu faţa ei

and how she could no longer count on her beauty,

şi cum nu a mai putut să se bazeze pe frumuseţea ei,

and her family then treated her like the ugly sister of the beautiful one

şi cum familia începuse să o trateze ca pe sora urâtă a frumoasei

for whom all the ballet lessons were given.

căreia i se dădeau toate clasele de balet.

And she had to go along just to be with her sister for company,

Şi cum trebuia să se ducă cu ea doar ca să o acompanieze,

and in that process, she made a number of decisions.

timp în care a luat anumite decizii.

First of all, was that dance, even though

În primul rând a hotărât că dansul,

it hadn't been offered to her, was her life.

chiar dacă nu i se ofereau ei clasele, e viaţa ei.

And secondly, she had better be,

Şi în al doilea rând, că ar fi mai bine,

although she did dance for a while, a choreographer

deşi a dansat un timp, să fie coreografă decât balerină,

because then her looks didn't matter.

fiindcă pentru asta nu era nevoie de frumuseţe.

But she was thrilled to get that out as a real, real fact in her life.

Şi a fost foarte, foarte încântată să scoată la iveală acest fapt din viaţa ei.

It was an amazing privilege to do this series.

Pentru mine a fost un privilegiu nemaipomenit să fac această serie.

There were other moments like that, very few moments of silence.

Au existat şi alte momente ca acestea, au existat şi rare momente de tăcere.

The key point was empathy

Empatia a fost elementul cheie,

because everybody in their lives

deoarece oamenii într-adevăr aşteaptă toată viaţa lor

is really waiting for people to ask them questions,

ca să li se pună întrebarea,

so that they can be truthful about who they are

astfel încât să aibă ocazia să fie oneşti în legătură cu

and how they became what they are,

cine sunt şi cum au ajuns să fie cine sunt,

and I commend that to you, even if you're not doing interviews.

şi vă recomand să faceţi asta chiar dacă nu luaţi interviuri.

Just be that way with your friends

Vă recomand să faceţi asta cu prietenii

and particularly the older members of your family.

şi în special cu membrii mai în vârstă ai familiei dumneavoastră.

Thank you very much.

Vă mulţumesc foarte mult.