How does your body know you're full? - Hilary Coller

Traducător: Oana M. Vasarhelyi Corector: Cristina Nicolae

Foamea îți răscolește stomacul ce se revoltă zgomotos.

Îți smucește intestinele ce se chircesc, tânjind să fie hrănite.

Foamea creează o senzație fizică puternică și deseori neplăcută,

aproape imposibil de ignorat.

După ce ai reacționat înfulecându-ți clătitele de dimineață,

începi să simți o forță opusă, sațietatea,

dar cum știe de fapt corpul tău când ești sătul?

Senzație de sațietate se pune în mișcare pe măsură ce hrana înaintează din gură,

în jos, prin esofag.

Odată ajunsă în stomac, umple treptat spațiul.

Acest lucru cauzează întinderea peretelui muscular din jur,

extinzându-se încet, ca un balon.

O multitudine de nervi căptușind complex peretele stomacal simte întinderea.

Aceștia comunică cu nervul vag, până la trunchiul cerebral și hipotalamus,

părțile principale ale creierului ce controlează aportul alimentar.

Dar e doar un semnal utilizat de creier pentru a percepe sațietatea.

La urma urmei, dacă îți umpli stomacul cu apă,

nu te vei simți plin prea mult timp.

Creierul ține cont și de mesagerii chimici

sub formă de hormoni produși de celulele endocrine,

de-a lungul sistemului digestiv.

Ei răspund la prezența anumitor nutrienți din stomac și sistemul sangvin,

ce se intensifică treptat, pe măsură ce mâncarea e digerată.

Pe măsură ce hormonii sunt emanați, sunt transportați de sânge

și în cele din urmă, ajung la hipotalamus, în creier.

Peste 20 de hormoni gastrointestinali sunt implicați în reglarea apetitului.

Un exemplu e colecistochinina produsă ca reacție la hrană,

de celulele din partea de sus a intestinului subțire.

Când ajunge la hipotalamus,

cauzează o scădere a senzației de răsplată atunci când mănânci.

Atunci, senzația de sațietate începe să se instaleze

și te oprești din mâncat.

Colecistochinina încetinește și circulația hranei,

din stomac în intestine.

Asta face ca stomacul să se întindă mai mult un anumit timp,

permițând corpului să realizeze că devii sătul.

Se pare că din acest lucru, când mănânci încet, te simți mai plin

comparativ cu atunci când te hrănești cu viteza luminii.

Când mănânci repede, corpul nu are timp să recunoască starea în care se află.

Odată prezenți în sânge, nutrienții și hormonii gastro-intestinali

declanșează eliberarea insulinei de către pancreas.

Insulina stimulează celulele de grăsime

pentru a produce un alt hormon numit leptină.

Leptina reacționează cu receptorii din populația de neuroni în hipotalamus.

Hipotalamusul are două seturi de neuroni importanți pentru senzația de foame.

Unul produce senzația de foame creând și eliberând anumite proteine.

Celălalt inhibă foamea prin propriul set de compuși.

Leptina reprimă neuronii hipotalamusului care acționează aportul alimentar

și stimulează neuronii care o suprimă.

Până în acest punct, corpul a atins sațietatea maximă.

Prin constantul schimb de informații dintre hormoni,

nervul vag,

trunchiul cerebral

și diferite porțiuni ale hipotalamusului,

creierul primește semnalul că am mâncat destul.

Cercetătorii au descoperit

că anumite mâncăruri produc o sațietate mai de durată ca altele.

De exemplu, cartofii fierți sunt clasați ca unul dintre cele mai sățioase alimente,

în timp ce croissantul e nesatisfăcător.

În general, alimentele mai bogate în proteine, fibre și apă

tind să întârzie foamea mai mult timp.

Dar senzația de a fi sătul nu va ține la nesfârșit.

În câteva ore, stomacul și creierul vor începe iar să discute.

Stomacul gol va produce alți hormoni, precum grelina,

care crește activitatea celulelor nervoase cauzatoare de foame din hipotalamus.

Într-un final, bestia mârâitoare a foamei va fi trezită.

Din fericire, avem un antidot de încredere.