Rev. Tom Honey: How could God have allowed the tsunami?

Traducător: Mihaela - Patricia Vadan Corector: Maria Tancu

I am a vicar in the Church of England.

Sunt paroh în Biserica Anglicană.

I've been a priest in the Church for 20 years.

Sunt preot în Biserică de 20 de ani.

For most of that time, I've been struggling and grappling

Aproape toată acestă perioadă m-am străduit și m-am luptat

with questions about the nature of God. Who is God?

cu întrebări legate de Dumnezeu. Cine este Dumnezeu?

And I'm very aware that when you say the word "God,"

Și sunt foarte conștient de faptul că atunci când rostești cuvântul Dumnezeu,

many people will turn off immediately.

mulți oameni îți vor întoarce spatele imediat.

And most people, both within and outside the organized church,

Și majoritatea oamenilor, fie din interiorul sau exteriorul bisericii organizate,

still have a picture of a celestial controller,

încă mai păstreză imaginea unui conducător celest,

a rule maker, a policeman in the sky who orders everything,

unui legiuitor, a unui polițist din ceruri care comandă totul

and causes everything to happen.

și este cauza tuturor lucrurilor.

He will protect his own people,

Își va proteja oamenii

and answer the prayers of the faithful.

și va răspunde rugăciunilor credincioșilor.

And in the worship of my church,

Iar în rugăciunile bisericii mele,

the most frequently used adjective about God is "almighty."

cel mai folosit adjectiv pentru Dumnezeu este „atotputernic”.

But I have a problem with that.

Dar am o problemă cu asta.

I have become more and more uncomfortable

De-a lungul anilor am devenit din ce în ce mai nemulțumit

with this perception of God over the years.

de percepția asupra lui Dumnezeu.

Do we really believe that God is the kind of male boss that we've been presenting

Chiar credem că Dumnezeu este genul de bărbat șef pe care îl tot prezentăm

in our worship and in our liturgies over all these years?

în rugăciunile și liturghiile noastre?

Of course, there have been thinkers

Bineînțeles că au existat gânditori

who have suggested different ways of looking at God.

care au propus o altă perspectivă asupra lui Dumnezeu.

Exploring the feminine, nurturing side of divinity.

Ce explora partea feminină și hrănitoare a divinității.

Suggesting that God expresses Himself or Herself through powerlessness,

Și sugera că Dumnezeu se exprimă pe el sau ea prin lipsa puterii

rather than power.

mai degrabă decât prin putere.

Acknowledging that God is unknown and unknowable by definition.

Acceptând că Dumnezeu este prin definiție necunoscut și de necunoscut.

Finding deep resonances with other religions and philosophies

Găsind rezonanțe adânci cu alte religii și filosofii

and ways of looking at life as part of what is a universal and global search for meaning.

și metode de a privi viața ca pe o parte din ceea ce înseamnă căutarea unui înțeles universal și global.

These ideas are well known in liberal academic circles,

Aceste idei sunt bine-cunoscute în cercurile academice libere,

but clergy like myself have been reluctant to air them,

dar clericii ca mine au fost refractari în a le accepta,

for fear of creating tension and division in our church communities,

de teama tensiunii și a diviziunii pe care le-ar putea crea în comunitățile noastre religioase;

for fear of upsetting the simple faith of more traditional believers.

de teama de a nu supăra credința simplă a credincioșilor tradiționali.

I have chosen not to rock the boat.

Am ales să nu fac din țânțar armăsar.

Then, on December 26th last year, just two months ago,

Apoi, pe 26 decembrie anul trecut, cu doar două luni în urmă,

that underwater earthquake triggered the tsunami.

acel cutremur subacvatic a declanșat tsunami-ul.

And two weeks later, Sunday morning, 9th of January,

Și două săptămâni mai târziu, dumincă dimineața pe 9 ianuarie,

I found myself standing in front of my congregation --

mă aflam în fața enoriașilor mei --

intelligent, well meaning, mostly thoughtful Christian people --

înteligenți, binevoitori, majoritatea creștini convinși --

and I needed to express, on their behalf, our feelings and our questions.

și trebuia să exprim, din partea lor, sentimentele și întrebările noastre.

I had my own personal responses, but I also have a public role,

Aveam răspunsurile proprii, dar am și un rol public

and something needed to be said.

și ceva trebuia spus.

And this is what I said.

Și iată ce am zis.

Shortly after the tsunami I read a newspaper article

Curând după tsunami am citit un articol dintr-un ziar

written by the Archbishop of Canterbury -- fine title --

scris de arhiepiscopul de Canterbury -- frumos titlu --

about the tragedy in Southern Asia.

despre tragedia din Asia de Sud.

The essence of what he said was this:

Esența a ceea ce a spus este:

the people most affected by the devastation and loss of life

oamenii cei mai afectați de distrugeri și pierderi de viață

do not want intellectual theories about how God let this happen.

nu vor să audă teorii intelectuale despre cum Dumnezeu a permis să se întâmple asta.

He wrote, "If some religious genius did come up with an explanation

El a scris, „Dacă vreun geniu religios ar fi venit cu o explicație

of exactly why all these deaths made sense,

despre sensul atâtor morți,

would we feel happier, or safer, or more confident in God?"

s-ar simți mai fericiți, mai protejați sau mai încrezători în Dumnezeu?”

If the man in the photograph that appeared in the newspapers,

Dacă omul care apărea în fotografia din ziar ținând mâna

holding the hand of his dead child was standing in front of us now,

copilului său mort ar fi stat în fața noastră acum,

there are no words that we could say to him.

nu există cuvinte pe care i le-am putea spune.

A verbal response would not be appropriate.

Un răspuns verbal ar fi nepotrivit.

The only appropriate response would be a compassionate silence

Singurul răspuns potrivit ar fi o liniște plină de compasiune

and some kind of practical help.

și orice ajutor practic.

It isn't a time for explanation, or preaching, or theology;

Nu este timpul potrivit pentru explicații, predici sau teologie;

it's a time for tears.

este un timp al lacrimilor.

This is true. And yet here we are, my church in Oxford,

Este adevărat. Și totuși iată-ne aici, în biserica mea din Oxford,

semi-detached from events that happened a long way away,

aproape detașați de evenimentele petrecute la mare distanță,

but with our faith bruised.

dar cu credința zdruncinată.

And we want an explanation from God.

Și vrem o explicație de la Dumnezeu.

We demand an explanation from God.

Cerem o explicație de la Dumnezeu.

Some have concluded that we can only believe in a God who shares our pain.

Unii au conchis că putem crede doar într-un Dumnezeu care ne împărtășește durerea.

In some way, God must feel the anguish, and grief,

Într-un fel, Dumnezeu trebuie să simtă suferința și întristarea

and physical pain that we feel.

și durerea fizică pe care noi o simțim.

In some way the eternal God must be able to enter into the souls of human beings

Dumnezeu nemuritorul trebuie să intre cumva în sufletele oamenilor

and experience the torment within.

și să simtă furtuna din noi.

And if this is true, it must also be that God knows the joy and exaltation

Iar dacă asta este adevărat, înseamnă că Dumnezeu cunoaște și bucuria și exaltarea

of the human spirit, as well.

spiritului uman.

We want a God who can weep with those who weep,

Vrem un Dumnezeu care se plângă cu cei care plâng

and rejoice with those who rejoice.

și care să se bucure cu cei care se bucură.

This seems to me both a deeply moving and a convincing re-statement

Pentru mine asta înseamnă o reafirmare profundă și convingătoare

of Christian belief about God.

a credinței creștine despre Dumnezeu.

For hundreds of years, the prevailing orthodoxy, the accepted truth,

Timp de sute de ani, ortodoxismul predominant, adevărul acceptat,

was that God the Father, the Creator, is unchanging

a fost că Dumnezeu Tatăl, Creatorul, este neschimbător

and therefore by definition cannot feel pain or sadness.

și de aceea prin definiție nu poate simți durere sau tristețe.

Now the unchanging God feels a bit cold and indifferent to me.

Acest Dumnezeu neschimbător mie mi se pare un pic rece și indiferent.

And the devastating events of the 20th century

Iar evenimentele devastatoare din secolul 20

have forced people to question the cold, unfeeling God.

i-au obligat pe oameni să se îndoiască de acest Dumnezeu rece și nesimțitor.

The slaughter of millions in the trenches and in the death camps

Uciderea a milioane în tranșee și în câmpurile morții

have caused people to ask, "Where is God in all this?

i-a obligat pe oameni să se întrebe, unde e Dumnezeu în toate astea?

Who is God in all this?"

Cine este Dumnezeu în toate astea?

And the answer was, "God is in this with us,

Iar răspunsul a fost, „Dumnezeu este împreună cu noi în aceste evenimente,

or God doesn't deserve our allegiance anymore."

sau Dumnezeu nu mai merită credința noastră.”

If God is a bystander, observing but not involved,

Dacă Dumnezeu este un martor, care observă dar nu se implică,

then God may well exist, but we don't want to know about Him.

atunci putem spune și că Dumnezeu există, dar nu vrem să știm despre el.

Many Jews and Christians now feel like this, I know.

Știu că mulți evrei și creștini simt asta.

And I am among them.

Iar eu sunt alături de ei.

So we have a suffering God --

Așa că avem un Dumnezeu suferind.

a God who is intimately connected with this world and with every living soul.

Un Dumnezeu care este intim legat de această lume și de fiecare ființă vie.

I very much relate to this idea of God.

Mă simt legat de aceast tip de Dumnezeu.

But it isn't enough. I need to ask some more questions,

Dar nu este suficient. Trebuie să mai pun niște întrebări,

and I hope they are questions that you will want to ask, as well,

și sper că sunt întrebări pe care și voi vreți să le adresați,

some of you.

unii dintre voi.

Over the last few weeks I have been struck by the number of times

În ultimele săptămâni am fost uimit de frecvența sentimentului

that words in our worship have felt a bit inappropriate, a bit dodgy.

că ceea ce spunem în rugăciuni este un pic nepotrivit, un pic necinstit.

We have a pram service on Tuesday mornings for mums and their pre-school children.

În fiecare marți dimineață avem un program dedicat mamelor și copiilor lor preșcolari.

And last week we sang with the children one of their favorite songs,

Și săptămâna trecută am cântat cu copiii unul dintre cântecele lor preferate,

"The Wise Man Built His House Upon the Rock."

„Omul chibzuit și-a zidit casa pe stâncă.” (Matei 7:24-27)

Perhaps some of you know it. Some of the words go like this:

Poate unii dintre voi îl știu. Câteva versuri sunt așa:

"The foolish man built his house upon the sand /

„Omul nechibzuit și-a zidit casa pe nisip/

And the floods came up / And the house on the sand went crash."

Au venit șuvoaiele/ Și casa pe nisip s-a prăbușit.”

Then in the same week, at a funeral,

Apoi în aceeași săptămână, la o înmormântare,

we sang the familiar hymn "We Plow the Fields and Scatter,"

am cântat un imn foarte cunoscut „Arăm câmpurile și semănăm,”

a very English hymn.

un imn foarte britanic.

In the second verse comes the line, "The wind and waves obey Him."

În cel de-al doilea vers urmează linia, „Vântul și valurile i se supun.”

Do they? I don't feel we can sing that song again in church,

Chiar așa? Nu cred că vom mai putea cânta acest cântec în biserică,

after what's happened.

după ceea ce s-a întâmplat.

So the first big question is about control.

Așa că prima mare întrebare este despre control.

Does God have a plan for each of us? Is God in control?

Are Dumnezeu un plan pentru fiecare? Deține Dumnezeu controlul?

Does God order each moment? Does the wind and the waves obey Him?

Oare Dumnezeu comandă fiecare clipă? Oare vântul și valurile i se supun?

From time to time,

Din când în când,

one hears Christians telling the story of how God organized things for them,

se mai aud creștini care povestesc cum Dumnezeu a organizat totul pentru ei,

so that everything worked out all right --

pentru ca totul să iasă bine.

some difficulty overcome, some illness cured, some trouble averted,

Depășirea greutăților, vindecarea bolilor, probleme îndepărtate,

a parking space found at a crucial time.

un loc de parcare găsit la momentul perfect.

I can remember someone saying this to me,

Îmi amintesc că cineva mi-a spus asta,

with her eyes shining with enthusiasm at this wonderful confirmation of her faith

cu ochii plini de entuziasm pentru această confirmare minunată a credinței ei

and the goodness of God.

și a bunătății lui Dumnezeu.

But if God can or will do these things --

Dar dacă Dumnezeu poate sau vrea să facă aceste lucruri --

intervene to change the flow of events --

să intervină pentru a schimba cursul evenimentelor --

then surely he could have stopped the tsunami.

atunci cu siguranță ar fi oprit acel tsunami.

Do we have a local God who can do little things like parking spaces,

Avem un Dumnezeu local care poate să facă lucruri micuțe precum locurile de parcare,

but not big things like 500 mile-per-hour waves?

dar nu și lucruri mari precum valuri de 800 km pe oră?

That's just not acceptable to intelligent Christians,

Este absolut inacceptabil pentru creștinii inteligenți,

and we must acknowledge it.

și trebuie să recunoaștem asta.

Either God is responsible for the tsunami,

Fie Dumnezeu este responsabil pentru tsunami,

or God is not in control.

fie Dumnezeu nu deține controlul.

After the tragedy, survival stories began to emerge.

După tragedie, au apărut povești despre supraviețuitori.

You probably heard some of them:

Probabil că ați auzit unele dintre ele.

the man who surfed the wave,

Omul care a făcut surf pe valuri.

the teenage girl who recognized the danger

Adolescenta care și-a dat seama de pericol

because she had just been learning about tsunamis at school.

pentru că tocmai învățase despre tsunami-uri la școală.

Then there was the congregation who had left their usual church building on the shore

A fost apoi congregația care nu a ținut slujba în biserica obișnuită de pe mal

to hold a service in the hills.

pentru a o face pe dealuri.

The preacher delivered an extra long sermon,

Preotul a ținut o predică foarte lungă,

so that they were still out of harm's way when the wave struck.

așa că ei erau încă în afara pericolului atunci când a lovit valul.

Afterwards someone said that God must have been looking after them.

Cineva a spus după, că Dumnezeu a avut cu siguranță grijă de ei.

So the next question is about partiality.

Următoarea întrebare este despre parțialitate.

Can we earn God's favor by worshipping Him or believing in Him?

Putem câștiga favorul lui Dumnezeu dacă ne închinăm lui sau dacă credem în el?

Does God demand loyalty, like any medieval tyrant?

Oare Dumnezeu cere loialitate, la fel ca orice tiran din Evul Mediu?

A God who looks after His own, so that Christians are OK,

Un Dumnezeu care are grijă doar de ai lui, astfel încât creștinii sunt ok,

while everyone else perishes?

iar toți ceilalți dispar?

A cosmic us and them, and a God who is guilty of the worst kind of favoritism?

Un gigantic "noi" și "ceilalti" și un Dumnezeu care este vinovat de cel mai înalt grad de favoritism?

That would be appalling,

Ar fi terifiant,

and that would be the point at which I would hand in my membership.

și acela ar fi momentul în care aș renunța la religia mea.

Such a God would be morally inferior to the highest ideals of humanity.

Un asemenea Dumnezeu ar fi moral inferior celor mai înalte idealuri umane.

So who is God, if not the great puppet-master or the tribal protector?

Așa că cine este Dumnezeu, dacă nu marele păpușar sau protectorul tribal?

Perhaps God allows or permits terrible things to happen,

Poate Dumnezeu permite lucrurilor groaznice să se întâmple,

so that heroism and compassion can be shown.

pentru ca eroismul și compasiunea să iasă la iveală.

Perhaps God is testing us: testing our charity, or our faith.

Poate Dumnezeu ne testează: ne testează mila sau credința.

Perhaps there is a great, cosmic plan that allows for horrible suffering

Poate că există un plan măreț, cosmic, care să permită suferințe oribile

so that everything will work out OK in the end.

pentru ca totul să se termine cu bine.

Perhaps, but these ideas are all just variations on God controlling everything,

Poate, dar toate acestea sunt variațiuni ale ideii că Dumnezeu controlează totul.

the supreme commander toying with expendable units in a great campaign.

Un comandant suprem care se joacă cu piese auxiliare într-o campanie uriașă.

We are still left with a God who can do the tsunami and allow Auschwitz.

Tot rămânem cu un Dumnezeu care produce tsunami și permite Auschwitz-ul.

In his great novel, "The Brothers Karamazov," Dostoevsky gives these words to Ivan,

În marele său roman, „Frații Karamazov,” Dostoievsky îi alocă lui Ivan aceste cuvinte,

addressed to his naive and devout younger brother, Alyosha:

adresate devotatului său frate, mai naiv și mai tânăr, Alyosha:

"If the sufferings of children go to make up the sum of sufferings

„Dacă suferințele copiilor sunt sortite să se adauge noianului de suferințe

which is necessary for the purchase of truth,

necesare pentru răscumpărarea adevărului,

then I say beforehand that the entire truth is not worth such a price.

declar de la bun început că tot adevărul lumii nu merită a fi plătit cu asemenea preț.

We cannot afford to pay so much for admission.

Nu ne permitem să plătim atât de mult pentru intrare.

It is not God that I do not accept.

Nu înseamnă că nu accept existența lui Dumnezeu.

I merely, most respectfully, return Him the ticket."

Mă mulțumesc doar să-i dau înapoi cu tot respectul biletul meu de intrare.”

Or perhaps God set the whole universe going at the beginning

Sau poate că Dumnezeu a setat universul de la început

and then relinquished control forever,

și apoi a renunțat pentru totdeauna la control,

so that natural processes could occur, and evolution run its course.

pentru ca procesele naturale și evoluția să-și urmeze cursul.

This seems more acceptable,

Ceea ce este mai acceptabil,

but it still leaves God with the ultimate moral responsibility.

dar tot îi lasă lui Dumnezeu cea mai mare responsabilitate morală.

Is God a cold, unfeeling spectator?

Este cumva Dumnezeu un spectator rece și nepăsător?

Or a powerless lover, watching with infinite compassion

Sau un iubit nevolnic, care privește cu nesfârșită compasiune

things God is unable to control or change?

ceea ce Dumnezeu nu poate să controleze sau să schimbe?

Is God intimately involved in our suffering,

Este Dumnezeu adânc implicat în suferința noastră,

so that He feels it in His own being?

încât să o simtă în adâncul fiintei Lui?

If we believe something like this, we must let go of the puppet-master completely,

Dacă asta credem, trebuie să renunțăm definitiv la idee de păpușar,

take our leave of the almighty controller, abandon traditional models.

să ne despărțim de atotputernicul conducător și să renunțăm la modelele tradiționale.

We must think again about God.

Trebuie să îl regândim pe Dumnezeu.

Maybe God doesn't do things at all.

Poate Dumnezeu chiar nu face nimic.

Maybe God isn't an agent like all of us are agents.

Poate Dumnezeu nu este un agent așa cum suntem noi.

Early religious thought conceived God as a sort of superhuman person,

Primii credincioși îl vedeau pe Dumnezeu ca pe un supraom,

doing things all over the place.

prezent oriunde.

Beating up the Egyptians, drowning them in the Red Sea, wasting cities, getting angry.

Lovindu-i pe egipteni, înecându-i în Marea Roșie, distrugând orașe, înfuriindu-se.

The people knew their God by His mighty acts.

Oamenii îl știau pe Dumnezeu prin acțiunile Lui mărețe.

But what if God doesn't act? What if God doesn't do things at all?

Dar dacă Dumnezeu nu acționează?

What if God is in things?

Dacă Dumnezeu există în lucruri?

The loving soul of the universe.

Sufletul iubitor al universului.

An in-dwelling compassionate presence, underpinning and sustaining all things.

O prezență interioară plină de compasiune, care sprijină și susține toate lucrurile.

What if God is in things?

Dacă Dumnezeu există în lucruri?

In the infinitely complex network of relationships and connections that make up life.

În rețeaua infinit de complexă a relațiilor și conexiunilor care compun viața.

In the natural cycle of life and death,

În ciclul natural de viață și moarte,

the creation and destruction that must happen continuously.

creația și distrugerea trebuie să existe continuu.

In the process of evolution.

În procesul evoluției.

In the incredible intricacy and magnificence of the natural world.

În incredibila complexitate și splendoare a naturii.

In the collective unconscious, the soul of the human race.

În inconștiența colectivă, sufletul umanității.

In you, in me, mind and body and spirit.

În tine, în mine, minte și trup și suflet.

In the tsunami, in the victims. In the depth of things.

În tsunami, în victime. În profunzimea lucrurilor.

In presence and in absence. In simplicity and complexity.

În prezență și în absență. În simplitate și complexitate.

In change and development and growth.

În schimbare și dezvoltare și creștere.

How does this in-ness, this innerness, this interiority of God work?

Cum funcționează această interiorizare a lui Dumnezeu?

It's hard to conceive, and begs more questions.

Este greu de conceput și ridică multe întrebări.

Is God just another name for the universe,

Este Dumnezeu doar un alt nume pentru univers,

with no independent existence at all?

fără nici un fel de existență independentă?

I don't know.

Nu știu.

To what extent can we ascribe personality to God?

În ce măsură putem noi să-i atribuim o personalitate lui Dumnezeu?

I don't know.

Nu știu.

In the end, we have to say, "I don't know."

Până la urmă, trebuie să spunem, „Nu știu”.

If we knew, God would not be God.

Dacă am ști, Dumnezeu nu ar fi Dumnezeu.

To have faith in this God

Credința în acest Dumnezeu

would be more like trusting an essential benevolence in the universe,

ar fi mai degrabă ca încrederea într-o binevoință esențială în univers

and less like believing a system of doctrinal statements.

și mai puțin ca o credință într-un sistem de doctrine.

Isn't it ironic that Christians who claim to believe

Nu este ironic faptul că acei creștini care susțin că ei cred

in an infinite, unknowable being

într-o ființă infinită și indefinită

then tie God down in closed systems and rigid doctrines?

îl închid apoi pe Dumnezeu într-un sistem de doctrine rigide?

How could one practice such a faith?

Cum ar putea crede cineva așa?

By seeking the God within. By cultivating my own inwardness.

Prin căutarea Dumnezului interior. Prin cultivarea propriei introspecții.

In silence, in meditation, in my inner space, in the me that remains

În liniște, meditație, în spațiul meu intim, în minele care rămâne

when I gently put aside my passing emotions and ideas and preoccupations.

atunci când las deoparte emoțiile trecătoare și ideile și preocupările.

In awareness of the inner conversation.

În conștientizarea dialogului interior.

And how would we live such a faith? How would I live such a faith?

Și cum să trăiești o așa credință? Cum să trăiesc o asemenea credință?

By seeking intimate connection with your inwardness.

Prin căutarea conexiunii intime cu propriul sine.

The kind of relationships when deep speaks to deep.

Genul de relație în care profundul vorbește cu profundul.

If God is in all people, then there is a meeting place

Dacă Dumnezeu este în toți oamenii, atunci există un loc de întâlnire

where my relationship with you becomes a three-way encounter.

unde relația mea cu tine devine o întâlnire cu 3 căi.

There is an Indian greeting, which I'm sure some of you know:

Este un salut indian, pe care sunt sigur că unii dintre voi îl știu:

"Namaste," accompanied by a respectful bow,

„Namaste”, însoțit de o plecăciune respectuoasă.

which, roughly translated means,

care în traducere liberă înseamnă,

"That which is of God in me greets that which of God is in you."

„Ceea ce am în mine din Dumnezeu salută ce ai în tine din Dumnezeu.”

Namaste.

Namaste.

And how would one deepen such a faith?

Cum se poate aprofunda o așa credință?

By seeking the inwardness which is in all things.

Căutând în interiorul aflat în toate lucrurile.

In music and poetry, in the natural world of beauty

În muzică, în poezie, în lumea naturală a frumuseții

and in the small ordinary things of life,

și în lucrurile mici din viață,

there is a deep, indwelling presence that makes them extraordinary.

există o prezență interiorizată și profundă care le face minunate.

It needs a profound attentiveness and a patient waiting,

Necesită multă atenție și o mare răbdare,

a contemplative attitude and a generosity and openness

o atitudine contemplativă și generozitate și deschidere

to those whose experience is different from my own.

către cei cu experiențe diferite față de a mea.

When I stood up to speak to my people about God and the tsunami,

Când le-am vorbit enoriașilor mei despre Dumnezeu și tsunami,

I had no answers to offer them.

nu le puteam oferi niciun răspuns.

No neat packages of faith, with Bible references to prove them.

Niciun pachet simplu de credință, cu referiri biblice pentru demonstrații.

Only doubts and questioning and uncertainty.

Doar îndoieli și întrebări și incertitudini.

I had some suggestions to make --

Trebuia să propun câte ceva --

possible new ways of thinking about God.

noi moduri de a gândi despre Dumnezeu.

Ways that might allow us to go on, down a new and uncharted road.

Moduri care ne-ar permite să trecem peste, un drum nou și necunoscut.

But in the end, the only thing I could say for sure was, "I don't know,"

Dar la final, tot ce puteam spune sigur era, „Nu știu,”

and that just might be the most profoundly religious statement of all.

iar asta ar putea fi cea mai profund religioasă afirmație.

Thank you.

Vă mulțumesc.