Zen kōans: Unsolvable enigmas designed to break your brain - Puqun Li

Traducător: Rodica Filipescu Corector: Bianca-Ioanidia Mirea

How do we explain the unexplainable?

Cum putem explica inexplicabilul?

This question has inspired numerous myths,

Această întrebare a inspirat multe mituri,

religious practices,

practici religioase

and scientific inquiries.

şi întrebări ştiinţifice.

But Zen Buddhists practicing throughout China from the 9th to 13th century

Dar budiştii Zen din China secolelor IX-XIII

asked a different question –

au adresat o întrebare diferită:

why do we need an explanation?

de ce avem nevoie de o explicaţie?

For these monks, blindly seeking answers was a vice to overcome,

Pentru aceşti călugări, căutarea disperată a răspunsurilor era un viciu de depăşit,

and learning to accept the mysteries of existence

iar acceptarea misterelor existenţei

was the true path to enlightenment.

era adevărata cale spre iluminare.

But fighting the urge to explain the unexplainable can be difficult.

Dar suprimarea impulsului de a explica inexplicabilul poate fi dificil.

So to help practice living with these mysteries,

Astfel, ca să accepte aceste mistere,

the meditating monks used a collection of roughly 1,700 bewildering

călugării au folosit o colecţie de aproximativ 1700 de koanuri,

and ambiguous philosophical thought experiments called kōans.

nişte experimente de gândire filozofică ambigue.

The name, originally gong-an in Chinese, translates to “public record or case."

Numele provine din chineză, „gong-an" însemnând înregistrări publice sau cazuri.

But unlike real-world court cases, kōans were intentionally incomprehensible.

Faţă de cazurile reale, koanurile sunt în mod deliberat de neînţeles.

They were surprising, surreal, and frequently contradicted themselves.

Ele sunt supra-realiste şi se contrazic frecvent.

On the surface, they contained a proverb about the Zen Buddhist monastic code -

La suprafaţă, conţin un proverb despre codul monastic budist Zen -

such as living without physical or mental attachments,

precum traiul fără ataşamente fizice şi mentale,

avoiding binary thinking,

evitarea gândirii duale

and realizing one’s true “Buddha-nature."

şi înţelegerea „naturii de Buddha" a fiecărui om.

But by framing those lessons as illogical anecdotes,

Dar clasificând acele lecţii drept anecdote fără logică,

they became tests to help practicing monks learn to live with ambiguity and paradox.

ele îi ajută pe călugări să trăiască cu ambiguitatea şi paradoxul.

By puzzling through these confusing “cases,"

Încercând să rezolve aceste „cazuri" confuze,

meditating monks could both internalize and practice Buddhist teachings.

călugării care meditau puteau practica şi trăi învăţăturile budiste.

Hopefully, they would let go of the search for one true answer

În speranţa că vor renunţa să caute un singur răspuns adevărat

and trigger a spiritual breakthrough.

şi vor declanşa o descoperire spirituală.

Since these are intentionally unexplainable,

Din moment ce acestea sunt de neexplicat în mod intenţionat,

it would be misguided to try and decipher these stories ourselves.

ar fi o greşeală să încercăm să descifrăm aceste poveşti.

But like the monks before us,

Dar precum călugării dinaintea noastră,

we can puzzle over them together,

putem să reflectăm împreună asupra acestora

and investigate just how resistant they are to simple explanations.

şi să investigăm dacă rezistă în faţa unor explicaţii simple.

Consider this kōan illustrating the practice of no-attachment.

De exemplu, acest koan care ilustrează non-ataşamentul.

Two monks, Tanzan and Ekido, are traveling together down a muddy road.

Doi călugări, Tanzan şi Ekido, călătoresc împreună pe un drum noroios.

Ahead they see an attractive traveler, unable to cross the muddy path.

În faţă lor văd o femeie atrăgătoare, care nu poate traversa drumul noroios.

Tanzan politely offers his help,

Tanzan îi oferă politicos ajutorul,

carrying the traveler on his back across the street,

traversând-o strada în spinare,

and placing her down without a word.

şi apoi aşezând-o jos fără să scoată o vorbă.

Ekido was shocked.

Ekido era şocat.

According to monastic law, monks were not supposed to go near women,

Potrivit legii monastice, călugării nu au voie să se apropie de femei,

let alone touch a beautiful stranger.

cu atât mai puţin să le atingă.

After miles of walking, Ekido could no longer restrain himself.

După câţiva kilometri, Ekido nu s-a mai abţinut.

“How could you carry that woman?”

„Cum ai putut să o duci în cârcă pe femeia aceea?”

Tanzan smiled, “I left the traveler there. Are you still carrying her?”

Tanzan, zâmbind: „Eu am lăsat-o acolo. Tu încă o mai porţi cu tine?”

Like all kōans, this story has numerous interpretations.

Precum toate koanurile, această poveste are multe interpretări.

But one popular reading suggests

Dar cea mai cunoscută sugerează

that despite never having physically carried the traveler,

că deşi nu a purtat-o în spinare pe călătoare, fizic vorbind,

Ekido broke monastic law by mentally "clinging to" the woman.

Ekido a încălcat legea monastică pentru că s-a „agăţat" mental de femeie.

This type of conflict –

Acest fel de conflict -

examining the grey area between the letter of the law and the spirit of the law –

care examinează zona gri dintre litera legii şi spiritul ei -

was common in kōans.

era comun în koanuri.

In addition to exploring ambiguity,

Pe lângă explorarea ambiguităţii,

kōans often ridiculed characters

koanurile ridiculizau adesea personajele

claiming total understanding of the world around them.

care pretindeau că înţeleg perfect lumea din jurul lor.

One such example finds three monks

Un astfel de exemplu îi surprinde pe trei călugări

debating a temple flag rippling in the wind.

dezbătând steagul unui templu care se ondula în vânt.

The first monk refers to the flag as a moving banner,

Primul călugăr afirmă că este doar un drapel mişcător,

while the second monk insists that they are not seeing the flag move,

în timp ce al doilea insistă că nu vede steagul mişcându-se,

but rather the wind blowing.

ci vântul care suflă.

They argue back and forth, until finally, a third monk intervenes,

Ei se tot ceartă, până când intervine al treilea călugăr,

“It is not the flag moving, nor the wind blowing,

„Nu este un steag în mişcare, nici vântul care suflă,

but rather the movement of your minds!”

ci mişcarea minţilor noastre!”

One interpretation of this kōan plays on the supposed wisdom of the arguing monks –

O interpretare a koanului evidenţiază presupusa înţelepciune a călugărilor -

the first asserting the importance of the observable world,

primul accentuând importanţa lumii vizibile,

the second favoring deeper knowledge we can infer from that world.

al doilea susţinând cunoaşterea profundă pe care o putem deduce din lume.

But each monk’s commitment to his own “answer”

Dar ataşamentul fiecărui călugăr pentru propriul „răspuns”

blinds him to the other’s insight, and in doing so,

îl face incapabil să înţeleagă punctul de vedere al celuilalt,

defies an essential Buddhist ideal: abolishing binary thinking.

astfel sfidând un ideal budist esenţial: anularea gândirii duale.

The third monk identifies their conflict as a perceptual one –

Al treilea călugăr identifică conflictul ca fiind legat de percepţie -

both arguing monks fail to see the larger picture.

ambii călugări nu văd imaginea de ansamblu.

Of course, all these interpretations only hint at how to wrestle with these kōans.

Bineînţeles, aceste interpretări doar sugerează abordarea koanurilor.

Neither the wisdom from practicing monks before us,

Nici înţelepciunea călugărilor care au trăit înaintea noastră,

nor the supposedly wise characters in these stories

nici presupusele personaje înţelepte din aceste poveşti

can resolve them for you.

nu le pot rezolva.

That’s because the purpose of these kōans isn’t reaching a simple solution.

Scopul koanurilor nu este o soluţie simplă.

It’s the very act of struggling with these paradoxical puzzles

Este actul în sine de a te lupta cu aceste puzzle-uri paradoxale

which challenge our desire for resolution,

care ne provoacă dorinţa unei soluţii

and our understanding of understanding itself.

şi înţelegerea înţelegerii în sine.