What almost dying taught me about living | Suleika Jaouad

Traducător: Mirona Sărăroiu Corector: Bianca-Ioanidia Mirea

It was the spring of 2011,

Era primăvara lui 2011,

and as they like to say in commencement speeches,

și ca să folosesc o formulă tipică discursurilor de deschidere,

I was getting ready to enter the real world.

mă pregăteam să înfrunt viața adevărată.

I had recently graduated from college

Tocmai absolvisem facultatea,

and moved to Paris to start my first job.

și mă mutasem la Paris pentru prima mea slujbă.

My dream was to become a war correspondent,

Visul meu era să devin corespondent de război,

but the real world that I found

dar realitatea m-a purtat

took me into a really different kind of conflict zone.

către un alt gen de zonă de conflict.

At 22 years old,

La 22 de ani

I was diagnosed with leukemia.

am fost diagnosticată cu leucemie.

The doctors told me and my parents, point-blank,

Doctorii ne-au spus direct, mie și părinților mei,

that I had about a 35 percent chance of long-term survival.

că am 35% șanse de supraviețuire pe termen lung.

I couldn't wrap my head around what that prognosis meant.

Pur și simplu nu puteam asimila această informație.

But I understood that the reality and the life I'd imagined for myself

Dar mi-a fost foarte clar că viitorul pe care mi-l imaginasem

had shattered.

se spulberase.

Overnight, I lost my job, my apartment, my independence,

Peste noapte, mi-am pierdut slujba, apartamentul, independența,

and I became patient number 5624.

și am devenit pacientul 5624.

Over the next four years of chemo, a clinical trial

De-a lungul următorilor patru ani de chimioterapie, un experiment clinic

and a bone marrow transplant,

și un transplant de măduvă,

the hospital became my home,

spitalul a devenit căminul meu,

my bed, the place I lived 24/7.

iar patul de spital locul unde am trăit 24/7.

Since it was unlikely that I'd ever get better,

Deoarece șansele să mă vindec erau minime,

I had to accept my new reality.

a trebuit să accept această realitate.

And I adapted.

Așa că m-am adaptat.

I became fluent in medicalese,

Am început să vorbesc fluent limba medicilor,

made friends with a group of other young cancer patients,

m-am împrietenit cu un grup de tineri bolnavi de cancer,

built a vast collection of neon wigs

mi-am făcut o colecție impresionantă de peruci în culori fluorescente,

and learned to use my rolling IV pole as a skateboard.

și am învățat să-mi folosesc suportul pentru perfuzii pe post de skateboard.

I even achieved my dream of becoming a war correspondent,

Chiar mi-am îndeplinit visul de a deveni corespondent de război,

although not in the way I'd expected.

dar nu în felul în care mă așteptam.

It started with a blog,

Totul a început cu un blog,

reporting from the front lines of my hospital bed,

transmițând știri de pe frontul patului de spital,

and it morphed into a column I wrote for the New York Times,

și care s-a transformat într-un editorial pe care l-am scris pentru New York Times

called "Life, Interrupted."

denumit „Viața, întreruptă.”

But -- (Applause)

Dar... (Aplauze)

Thank you.

Vă mulțumesc!

(Applause)

(Aplauze)

But above all else,

Dar, mai presus de orice,

my focus was on surviving.

mă concentram asupra supraviețuirii.

And -- spoiler alert --

Și mare veste, mare...

(Laughter)

(Râsete)

I did survive, yeah.

Chiar am supraviețuit.

(Applause)

(Aplauze)

Thanks to an army of supportive humans,

Mulțumită unei armate de susținători,

I'm not just still here, I am cured of my cancer.

nu doar că mă vedeți aici, dar sunt vindecată de cancer.

(Applause)

(Aplauze)

Thank you.

Vă mulțumesc!

(Applause)

(Aplauze)

So, when you go through a traumatic experience like this,

Când treci printr-o astfel de experiență atât de traumatizantă,

people treat you differently.

oamenii te tratează diferit.

They start telling you how much of an inspiration you are.

Îți spun că ai devenit un adevărat exemplu.

They say you're a warrior.

Că ești o luptătoare.

They call you a hero,

Te consideră un erou,

someone who's lived the mythical hero's journey,

un erou care și-a parcurs călătoria inițiatică,

who's endured impossible trials

a trecut prin încercări supraomenești,

and, against the odds, lived to tell the tale,

și, în ciuda tuturor vicisitudinilor, a supraviețuit,

returning better and braver for what you're been through.

întorcându-se mai puternic, mai curajos, datorită acestor încercări.

And this definitely lines up with my experience.

M-am regăsit total într-o astfel de descriere.

Cancer totally transformed my life.

Cancerul mi-a schimbat complet viața.

I left the hospital knowing exactly who I was

Am părăsit spitalul știind precis cine sunt

and what I wanted to do in the world.

și ce vreau să fac cu viața mea.

And now, every day as the sun rises,

Și acum, în fiecare dimineață,

I drink a big glass of celery juice,

beau un pahar mare de suc de țelină,

and I follow this up with 90 minutes of yoga.

și apoi fac 90 de minute de yoga.

Then, I write down 50 things I'm grateful for onto a scroll of paper

Apoi scriu 50 de lucruri pentru care sunt recunoscătoare,

pe o foaie de hârtie,

that I fold into an origami crane and send sailing out my window.

pe care apoi o împăturesc într-un avion și o lansez de la fereastra mea.

(Laughter)

(Râsete)

Are you seriously believing any of this?

Serios, chiar mă credeți?

(Laughter)

(Râsete)

I don't do any of these things.

Nu fac nimic din toate astea.

(Laughter)

(Râsete)

I hate yoga, and I have no idea how to fold an origami crane.

Urăsc yoga și habar n-am să fac un avion din hârtie.

The truth is that for me,

Adevărul este că, pentru mine,

the hardest part of my cancer experience began once the cancer was gone.

cea mai grea perioadă legată de cancer a început când m-am vindecat.

That heroic journey of the survivor we see in movies

Acea călătorie inițiatică a eroului pe care o vedem în filme,

and watch play out on Instagram --

și-o mai găsim postată pe Instagram,

it's a myth.

e un mit.

It isn't just untrue, it's dangerous,

Nu doar că nu e adevărat, e periculos,

because it erases the very real challenges of recovery.

pentru că subestimează provocările nu mai puțin dificile ale recuperării.

Now, don't get me wrong -- I am incredibly grateful to be alive,

Să nu mă înțelegeți greșit, sunt foarte recunoscătoare că trăiesc,

and I am painfully aware that this struggle is a privilege

și mă gândesc cu durere că aceste provocări sunt un privilegiu

that many don't get to experience.

de care cei mai mulți nu ajung să se bucure.

But it's important that I tell you

Dar e important să vă spun

what this projection of heroism and expectation of constant gratitude

efectul acestei proiecții a eroismului, a așteptării de a fi veșnic recunoscător,

does to people who are trying to recover.

asupra celor aflați în recuperare.

Because being cured is not where the work of healing ends.

Fiindcă să fi scăpat de boală nu e punctul în care procesul de vindecare se termină.

It's where it begins.

Dimpotrivă, e punctul în care începe.

I'll never forget the day I was discharged from the hospital,

Nu voi uita niciodată ziua în care am fost externată,

finally done with treatment.

finalizând, în sfârșit, tratamentul.

Those four years of chemo had taken a toll on my relationship

Acei patru ani de chimioterapie mi-au afectat relația de lungă durată

with my longtime boyfriend,

cu iubitul meu,

and he'd recently moved out.

care tocmai mă părăsise.

And when I walked into my apartment, it was quiet.

Când am intrat în apartament, era liniște.

Eerily so.

O liniște asurzitoare.

The person I wanted to call in this moment,

Persoana pe care doream s-o sun,

the person who I knew would understand everything,

și care știam că mă va înțelege,

was my friend Melissa.

era prietena mea, Melissa.

She was a fellow cancer patient,

Bolnavă de cancer și ea, ca și mine,

but she had died three weeks earlier.

dar murise cu trei săptămâni în urmă.

As I stood there in the doorway of my apartment,

Și cum stăteam în ușa apartamentului,

I wanted to cry.

aș fi vrut să pot plânge.

But I was too tired to cry.

Dar eram prea obosită să pot plânge.

The adrenaline was gone.

Nu mai aveam pic de adrenalină.

I had felt as if the inner scaffolding

Simțeam că toată structura mea interioară

that had held me together since my diagnosis

care mă ajutase să nu-mi pierd mințile,

had suddenly crumbled.

se prăbușise.

I had spent the past 1,500 days working tirelessly to achieve one goal:

Îmi petrecusem ultimele 1.500 de zile luptând pentru un singur țel:

to survive.

să supraviețuiesc.

And now that I'd done so,

Și acum, când îl atinsesem,

I realized I had absolutely no idea how to live.

am realizat că habar nu aveam cum să-mi trăiesc viața.

On paper, of course, I was better:

Teoretic, totul era grozav:

I didn't have leukemia,

nu mai aveam leucemie,

my blood counts were back to normal,

analizele îmi ieșeau bune,

and the disability checks soon stopped coming.

am încetat să mai primesc pensie de boală.

To the outside world,

Pentru ceilalți,

I clearly didn't belong in the kingdom of the sick anymore.

eu nu mai aparțineam categoriei bolnavilor cronici.

But in reality, I never felt further from being well.

În realitate, niciodată nu m-am simțit mai departe de a fi vindecată.

All that chemo had taken a permanent physical toll on my body.

Chimioterapia mi-a modificat organismul pentru totdeauna.

I wondered, "What kind of job can I hold

Mă întrebam: „Ce loc de muncă voi putea avea,

when I need to nap for four hours in the middle of the day?

când eu trebuie să dorm patru ore la prânz?

When my misfiring immune system

Iar crizele sistemului meu imunitar

still sends me to the ER on a regular basis?"

mă trimit în mod regulat la urgență?”

And then there were the invisible, psychological imprints

Mai erau și efectele psihologice, subtile,

my illness had left behind:

pe care boala mi le-a lăsat:

the fears of relapse,

teama de recidivă,

the unprocessed grief,

suferința negestionată,

the demons of PTSD that descended upon me for days, sometimes weeks.

simptomele sindromului post-traumatic

care mă chinuie zile, uneori săptămâni în șir.

See, we talk about reentry

Vedeți, vorbim de reabilitare

in the context of war and incarceration.

în contextul veteranilor de război sau a delincvenților.

But we don't talk about it as much

Dar nu ne punem problema reabilitării

in the context of other kinds of traumatic experiences, like an illness.

în contextul altor experiențe traumatice, cum ar fi o boală cronică.

Because no one had warned me of the challenges of reentry,

Din cauză că nimeni nu m-a prevenit despre provocările reabilitării,

I thought something must be wrong with me.

m-am gândit că e ceva în neregulă cu mine.

I felt ashamed,

Îmi era rușine,

and with great guilt, I kept reminding myself

și cu un imens sentiment de vinovăție, îmi tot reaminteam

of how lucky I was to be alive at all,

cât de norocoasă eram că trăiam,

when so many people like my friend Melissa were not.

în timp ce alții, la fel ca prietena mea Melissa, nu erau.

But on most days, I woke up feeling so sad and lost,

Dar în majoritatea zilelor mă trezeam simțindu-mă atât de tristă și pierdută

I could barely breathe.

că abia puteam să respir.

Sometimes, I even fantasized about getting sick again.

Uneori chiar îmi doream să mă îmbolnăvesc din nou.

And let me tell you,

Și, credeți-mă,

there are so many better things to fantasize about

sunt multe alte lucruri mai bune pe care să ți le dorești

when you're in your twenties and recently single.

când ai 20 și ceva de ani și n-ai un partener de viață.

(Laughter)

(Râsete)

But I missed the hospital's ecosystem.

Dar îmi lipsea „ecosistemul” din spital.

Like me, everyone in there was broken.

Ca și mine, toți ceilalți erau „defecți”.

But out here, among the living, I felt like an impostor,

În afara spitalului, printre cei sănătoși, mă simțeam ca o impostoare,

overwhelmed and unable to function.

copleșită și incapabilă să funcționez.

I also missed the sense of clarity I'd felt at my sickest.

Mai mult, îmi lipsea claritatea pe care o simțeam în momentele cele mai critice.

Staring your mortality straight in the eye has a way of simplifying things,

Să-ți vezi moartea în ochi are darul de a simplifica lucrurile,

of rerouting your focus to what really matters.

de a te reorienta către ce contează cu adevărat.

And when I was sick, I vowed that if I survived,

Când eram bolnavă, am jurat că dacă supraviețuiesc,

it had to be for something.

va fi pentru un scop anume.

It had to be to live a good life, an adventurous life,

Va fi pentru o viață mai bună, mai aventuroasă,

a meaningful one.

mai cu sens.

But the question, once I was cured,

Odată ce m-am vindecat, mi-am pus întrebarea:

became: How?

„Cum?”

I was 27 years old with no job, no partner, no structure.

Aveam 27 de ani, eram șomeră, fără partener, fără o structură internă.

And this time, I didn't have treatment protocols or discharge instructions

Și, de data asta, nu mai aveam scheme de tratament sau recomandări la externare

to help guide my way forward.

care să mă ghideze.

But what I did have was an in-box full of internet messages

Dar aveam o căsuță de mail plină de mesaje

from strangers.

de la necunoscuți.

Over the years,

De-a lungul timpului,

people from all over the world had read my column,

oameni din toată lumea mi-au citit articolul,

and they'd responded with letters, comments and emails.

și au răspuns cu scrisori, comentarii și email-uri.

It was a mix, as is often the case, for writers.

Erau de toate felurile, cum se întâmplă adesea în cazul scriitorilor.

I got a lot of unsolicited advice

Am primit multe sfaturi nesolicitate,

about how to cure my cancer with things like essential oils.

despre cum să scap de cancer cu uleiuri esențiale, de exemplu.

I got some questions about my bra size.

Am fost întrebată cât port la sutien.

But mostly --

Dar cele mai multe mesaje...

(Laughter)

(Râsete)

mostly, I heard from people who, in their own different way,

erau de la oameni care, fiecare în felul lui,

understood what it was that I was going through.

înțelegea perfect prin ce trec.

I heard from a teenage girl in Florida

Mi-a scris o adolescentă din Florida

who, like me, was coming out of chemo

care la fel ca mine, tocmai termina chimioterapia

and wrote me a message composed largely of emojis.

și mi-a trimis un mesaj format aproape numai din emoticoane.

I heard from a retired art history professor in Ohio named Howard,

Mi-a scris un profesor de istorie a artei pensionat, din Ohio, pe nume Howard,

who'd spent most of his life

care aproape toată viața

struggling with a mysterious, debilitating health condition

s-a chinuit cu o boală necunoscută, care-l secătuia de puteri,

that he'd had from the time he was a young man.

și pe care a contractat-o în tinerețe.

I heard from an inmate on death row in Texas

Mi-a scris un condamnat la moarte din Texas,

by the name of Little GQ --

pe nume Micul GQ,

short for "Gangster Quinn."

prescurtare de la „Gangster Quinn”.

He'd never been sick a day in his life.

N-a fost bolnav nicio zi din viața lui.

He does 1,000 push-ups to start off each morning.

Îmi zicea că face 1.000 de flotări în fiecare dimineață.

But he related to what I described in one column

Dar a rezonat cu felul în care am descris în articol

as my "incanceration,"

„încancerarea”

and to the experience of being confined to a tiny fluorescent room.

și experiența de a fi închis într-o încăpere mică, cu lumină de neon.

"I know that our situations are different," he wrote to me,

„Știu că trăim realități diferite”, mi-a scris.

"But the threat of death lurks in both of our shadows."

„Dar umbra amenințătoare a morții plutește peste amândoi.”

In those lonely first weeks and months of my recovery,

În acele prime săptămâni și luni singuratice ale reabilitării mele,

these strangers and their words became lifelines,

acești străini și mesajele lor au fost salvarea mea,

dispatches from people of so many different backgrounds,

rânduri de la oameni cu istorii atât de diferite,

with so many different experiences,

experiențe atât de diferite,

all showing me the same thing:

dar care toate exprimau același lucru:

you can be held hostage

poți să rămâi blocat

by the worst thing that's ever happened to you

în cea mai neagră experiență prin care ai trecut,

and allow it to hijack your remaining days,

și s-o lași să îți afecteze toată viața pe care o mai ai de trăit,

or you can find a way forward.

sau poți să mergi înainte.

I knew I needed to make some kind of change.

O schimbare știam că trebuie să fac.

I wanted to be in motion again

Voiam să mă repun în mișcare,

to figure out how to unstuck myself and to get back out into the world.

să mă „deblochez” și să revin în lume.

And so I decided to go on a real journey --

M-am hotărât atunci să plec într-o călătorie adevărată,

not the bullshit cancer one

nu în abureala aia cu drumul spre vindecare,

or the mythical hero's journey that everyone thought I should be on,

sau cu drumul inițiatic al eroului pe care toată lumea mă vedea,

but a real, pack-your-bags kind of journey.

ci într-o călătorie cât se poate de reală, cu bagaje și celelalte.

I put everything I owned into storage,

Am depozitat tot ce aveam,

rented out my apartment, borrowed a car

mi-am dat apartamentul în chirie, am închiriat o mașină,

and talked a very a dear but somewhat smelly friend

și mi-am convins un prieten drag, cu un miros specific,

into joining me.

să mi se alăture.

(Laughter)

(Râsete)

Together, my dog Oscar and I embarked on a 15,000-mile road trip

Împreună cu Oscar, câinele meu, am pornit într-o călătorie de aproape 25.000 de km

around the United States.

în interiorul SUA.

Along the way, we visited some of those strangers who'd written to me.

Pe traseu, am vizitat câțiva dintre necunoscuții care mi-au scris.

I needed their advice,

Voiam să le cer sfatul,

also to say to them, thank you.

dar și să le mulțumesc.

I went to Ohio and stayed with Howard, the retired professor.

Am mers în Ohio și am stat cu Howard, profesorul pensionat.

When you've suffered a loss or a trauma,

După ce ai suferit o pierdere sau o traumă,

the impulse can be to guard your heart.

ai tendința să-ți protejezi sentimentele.

But Howard urged me to open myself up to uncertainty,

Dar Howard m-a îndemnat să fiu deschisă pentru orice va veni,

to the possibilities of new love, new loss.

poate pentru o nouă dragoste, o nouă pierdere...

Howard will never be cured of illness.

Howard nu se va vindeca niciodată.

And as a young man, he had no way of predicting how long he'd live.

Și, când era tânăr, nu avea de unde să știe cât va mai trăi.

But that didn't stop him from getting married.

Dar asta nu l-a împiedicat să se căsătorească.

Howard has grandkids now,

Howard are nepoți acum,

and takes weekly ballroom dancing lessons with his wife.

și ia lecții de dans de societate împreună cu soția lui.

When I visited them,

Când i-am vizitat,

they’d recently celebrated their 50th anniversary.

tocmai sărbătoriseră 50 de ani de căsnicie.

In his letter to me, he'd written,

În mesajul lui, Howard mi-a scris:

"Meaning is not found in the material realm;

„Sensul nu se află în lumea materială;

it's not in dinner, jazz, cocktails or conversation.

nu e într-o cină, jazz, petreceri sau conversații.

Meaning is what's left when everything else is stripped away."

Sensul e ceea ce rămâne când toate acestea dispar.”

I went to Texas, and I visited Little GQ on death row.

Am fost în Texas și l-am vizitat pe Micul GQ, condamnat la moarte.

He asked me what I did to pass all that time

M-a întrebat ce făceam ca să treacă timpul

I'd spent in a hospital room.

în camera de spital.

When I told him that I got really, really good at Scrabble,

Când i-am spus că am devenit foarte, foarte bună la Scrabble,

he said, "Me, too!" and explained how,

mi-a zis: „Și eu!”, și mi-a explicat cum,

even though he spends most of his days in solitary confinement,

deși își petrece majoritatea timpului izolat,

he and his neighboring prisoners make board games out of paper

împreună cu prizonierii vecini au confecționat table de joc din hârtie,

and call out their plays through their meal slots --

și își strigau unul altuia cuvintele prin fanta de alimentare,

a testament to the incredible tenacity of the human spirit

fiind o dovadă vie a tenacității spiritului

and our ability to adapt with creativity.

și a abilității noastre de a ne adapta folosindu-ne creativitatea.

And my last stop was in Florida,

Ultima mea oprire a fost în Florida,

to see that teenage girl who'd sent me all those emojis.

ca s-o întâlnesc pe adolescenta care mi-a trimis atâtea emoticoane.

Her name is Unique, which is perfect,

O cheamă Unique (unică), și i se potrivește perfect,

because she's the most luminous, curious person I've ever met.

pentru că e cea mai luminoasă și mai curioasă persoană

pe care am întâlnit-o.

I asked her what she wants to do next and she said,

Am întrebat-o ce planuri de viitor are, și mi-a spus:

"I want to go to college and travel

„Vreau să fac o facultate, să călătoresc,

and eat weird foods like octopus that I've never tasted before

să mănânc mâncăruri ciudate, de exemplu caracatiță,

and come visit you in New York

să vizitez New York-ul,

and go camping, but I'm scared of bugs,

să dorm la cort, deși mi-e frică de gândaci,

but I still want to go camping."

dar totuși aș merge cu cortul.”

I was in awe of her,

Eram fascinată de ea,

that she could be so optimistic and so full of plans for the future,

de cât de optimistă putea fi și câte planuri de viitor avea,

given everything she'd been through.

după toate prin câte a trecut.

But as Unique showed me,

Dar, cum am învățat de la Unique,

it is far more radical and dangerous to have hope

îți trebuie mult mai mult curaj să continui să speri,

than to live hemmed in by fear.

decât să te lași copleșit de teamă.

But the most important thing I learned on that road trip

Cel mai important lucru pe care l-am învățat în călătoria mea,

is that the divide between the sick and the well --

e că nu există o delimitare clară între boală și sănătate.

it doesn't exist.

Chiar nu există.

The border is porous.

Linia e foarte fină.

As we live longer and longer,

Pe măsură ce înaintăm în vârstă,

surviving illnesses and injuries that would have killed our grandparents,

trecând prin boli și accidente care pe bunicii noștri i-ar fi răpus,

even our parents,

poate chiar și pe părinți,

the vast majority of us will travel back and forth between these realms,

majoritatea dintre noi oscilăm între cele două lumi,

spending much of our lives somewhere between the two.

petrecându-ne o mare parte din viață undeva între ele.

These are the terms of our existence.

Asta e, de fapt, realitatea.

Now, I wish I could say that since coming home from my road trip,

Aș vrea să pot spune că m-am întors din călătorie

I feel fully healed.

complet vindecată.

I don't.

Nu e așa.

But once I stopped expecting myself

Dar de îndată ce n-am mai avut așteptarea

to return to the person I'd been pre-diagnosis,

să fiu exact aceeași persoană de dinainte de diagnostic,

once I learned to accept my body and its limitations,

de îndată ce am învățat să-mi îmi accept corpul și limitele lui,

I actually did start to feel better.

chiar am început să mă simt mai bine.

And in the end, I think that's the trick:

Și până la urmă, cred că ăsta e trucul:

to stop seeing our health as binary,

să încetăm să considerăm sănătatea ca pe ceva binar:

between sick and healthy,

ori ești bolnav, ori ești sănătos;

well and unwell,

ți-e bine sau ți-e rău;

whole and broken;

ești întreg sau infirm;

to stop thinking that there's some beautiful, perfect state of wellness

să încetăm să mai credem că există acea stare perfectă de sănătate

to strive for;

către care să tindem mereu,

and to quit living in a state of constant dissatisfaction

și să nu mai trăim într-o stare de nemulțumire continuă,

until we reach it.

câtă vreme nu am atins-o.

Every single one of us will have our life interrupted,

Fiecare dintre noi va avea la un moment dat viața întreruptă,

whether it's by the rip cord of a diagnosis

fie de vreun diagnostic grav,

or some other kind of heartbreak or trauma that brings us to the floor.

fie de vreun alt gen de suferință sau traumă ce ne va doborî.

We need to find ways to live in the in-between place,

Trebuie să găsim modalități de a trăi în zona de mijloc,

managing whatever body and mind we currently have.

adaptându-ne la condiția corpului sau a minții.

Sometimes, all it takes is the ingenuity of a handmade game of Scrabble

Uneori avem nevoie doar de ingeniozitatea unui joc de Scrabble improvizat,

or finding that stripped-down kind of meaning in the love of family

sau să ne găsim sensul în dragostea familiei,

and a night on the ballroom dance floor,

și într-o seară petrecută pe ringul de dans,

or that radical, dangerous hope

sau de speranța încrâncenată

that I'm guessing will someday lead a teenage girl terrified of bugs

care o va determina pe adolescenta îngrozită de gândaci,

to go camping.

să meargă cu cortul.

If you're able to do that,

Dacă puteți face asta,

then you've taken the real hero's journey.

atunci ați parcurs adevărata călătorie inițiatică a eroului.

You've achieved what it means to actually be well,

Ați descoperit ce înseamnă să fii sănătos cu adevărat.

which is to say: alive, in the messiest, richest, most whole sense.

Mai precis, să fii în viață, în cel mai complex, deplin, holistic sens.

Thank you, that's all I've got.

Vă mulțumesc, asta e tot.

(Applause)

(Aplauze)

Thank you.

Vă mulțumesc!

(Applause)

(Aplauze)