Will the real Fernando please stand up? - Ilan Stavans

Traducător: Cezar-Andrei Brasoveanu Corector: Simona Pop

On November 30th, 1935, dozens of writers passed away.

Pe 30 noiembrie 1935, au murit zeci de scriitori.

They came from different backgrounds, espoused divergent beliefs,

Veneau din medii diferite, aveau convingeri divergente

and wrote in a variety of styles.

și scriau într-o varietate de stiluri.

Yet all of their work was stashed in a single trunk

Și totuși, toată munca lor a fost ascunsă într-un singur cufăr

in an apartment in Lisbon, Portugal.

dintr-un apartament din Lisabona, Portugalia.

So, what mysterious string tied all these writers together?

Deci, ce destin misterios i-a adus pe toți acești scriitori împreună?

Well, the trunk belonged to one enigmatic author, Fernando Pessoa,

Ei bine, cufărul aparținea unui autor enigmatic, Fernando Pessoa,

who was, in fact, all of them.

care era, de fapt, toți aceștia.

Some authors use pseudonyms and pen names

Unii autori folosesc pseudonime și criptonime pentru a-și proteja

to protect their identities or bolster their artistic personas.

identitatea sau pentru a-și consolida personalitățile artistice.

But Pessoa used what he called “heteronyms” to write not as himself

Dar Pessoa a folosit ceea ce el numea „heteronime”

pentru a scrie nu ca el însuși,

but as other people he invented,

ci ca alți oameni pe care i-a inventat,

giving way to generative, artistic experimentation.

deschizând calea experimentelor artistice generative.

He fleshed out their imagined lives, devised their distinct quirks,

El le-a conturat viețile imaginate, le-a inventat excentricitățile distincte

and cultivated their unique literary voices.

și le-a cultivat vocile literare unice.

Sometimes Pessoa's heteronyms interacted with each other,

Uneori heteronimele lui Pessoa interacționau între ele,

even criticizing one another's work.

criticându-și chiar unul altui munca.

Pessoa described himself as a “nomadic wanderer through [his own] consciousness,”

Pessoa s-a descris ca un „rătăcitor nomad prin propria conștiință”,

“a kind of medium,” “divided” among his heteronyms.

„un fel de medium”, „împărțit” între heteronimele sale.

“But,” he wrote, “I’m less real than the others,

„Dar”, a scris el, „sunt mai puțin real decât ceilalți,

less substantial, less personal, and easily influenced by them all.”

mai puțin substanțial, mai puțin personal și ușor influențabil de ei toți”.

Born in Lisbon in 1888, Pessoa began writing as different people

Născut la Lisabona în 1888, Pessoa a început să scrie ca oameni diferiți

when he was around six years old,

când avea în jur de șase ani,

authoring letters as an imaginary Frenchman, Chevalier de Pas.

scriind scrisori în numele unui francez imaginar, Chevalier de Pas.

When Pessoa’s stepfather moved their family to South Africa,

Când tatăl vitreg al lui Pessoa și-a mutat familia în Africa de Sud,

Pessoa picked up new languages.

Pessoa a învățat limbi noi.

He adopted several English-language heteronyms in high school

În liceu, a adoptat mai multe heteronime în limba engleză,

and published booklets of poems featured by the British press.

și a publicat broșuri de poezii prezentate de presa britanică.

In 1905, Pessoa returned to Lisbon for good.

În 1905, Pessoa s-a întors definitiv la Lisabona.

He gained a reputation for his formal dress, affinity for the occult,

A dobândit o reputație pentru ținuta sa formală, afinitatea pentru ocult

and for being cordial and charming while always keeping people at arm’s length.

și pentru că era cordial și fermecător, deși ținea mereu oamenii la distanță.

Pessoa established art and literary journals and a publishing house.

Pessoa a înființat reviste de artă și literatură precum și o editură.

But while these public ventures failed to take off

Dar, în timp ce aceste întreprinderi publice nu au avut succes

and Pessoa amassed debt and relocated frequently,

și Pessoa a acumulat datorii și s-a mutat frecvent,

his greatest experiments were unfolding in private.

cele mai mari experimente ale sale s-au desfășurat în privat.

Scrawling in various languages on envelopes, book jackets and loose papers,

Scriind în diferite limbi pe plicuri, pe supracoperțile cărților și pe foi,

Pessoa crafted a dreamy love letter as Maria José,

Pessoa a creat o scrisoare onirică de iubire, luându-și identitatea Mariei José,

a teenager with a spinal disorder who was infatuated with a metalworker;

o adolescentă cu o tulburare a coloanei vertebrale, care iubea un metalurgist;

a schițat povești cu detectivi ca Horace James Faber

he scribbled detective stories as Horace James Faber;

and analyzed astrological charts as Raphael Baldaya.

și a analizat hărțile astrologice ca fiind Raphael Baldaya.

He used three heteronyms most frequently.

Cel mai frecvent, el a folosit trei heteronime.

Alberto Caeiro was a shepherd-poet who used simple diction

Alberto Caeiro a fost un păstor-poet care folosea o exprimare simplă

to describe the world as he saw it.

pentru a descrie lumea așa cum o vedea el.

Ricardo Reis, a doctor, favored the epic style of Classical poets.

Ricardo Reis, medic, a preferat stilul epic al poeților clasici.

And Álvaro de Campos, a bisexual naval engineer and nomad,

Iar Álvaro de Campos, un inginer naval bisexual și nomad,

wrote poetry extolling the wonder and hardship of daily life.

a scris poezii care preamăreau minunea și greutățile vieții de zi cu zi.

Using de Campos, Pessoa said he could channel all the emotions

Folosindu-l pe Campos, Pessoa a spus că poate canaliza toate emoțiile

he denied himself.

pe care și le-a negat lui însuși.

And at one point, de Campos claimed it was Pessoa who didn’t truly exist.

Și la un moment dat, de Campos a susținut că Pessoa nu exista cu adevărat.

During his lifetime,

În timpul vieții sale,

Pessoa published poems, letters, essays, and literary criticism—

Pessoa a publicat poezii, scrisori, eseuri și critică literară,

some as heteronyms, others under his own name.

unele folosind heteronime, altele sub propriul nume.

He also produced a handful of books, just one in Portuguese—

Sub nume propriu a scris câteva cărți, dintre care doar una în portugheză,

a poetry collection about Portugal’s mythic history called “Message.”

o colecție de poezie despre istoria mitică a Portugaliei numită „Mesaj”.

He gained local recognition,

El a dobândit recunoașterea locală,

but the full scope of his creative endeavours only revealed itself

dar întreaga amploare a eforturilor sale creative s-a dezvăluit abia

when Pessoa died a year after the book’s release.

atunci când Pessoa a murit, la un an după lansarea cărții.

From among almost 30,000 pages of unpublished work stashed in his trunk,

Din aproape 30.000 de pagini de lucrări nepublicate ascunse în cufărul său,

critics eventually assembled “The Book of Disquiet” in 1982,

criticii au adunat în cele din urmă „Cartea neliniștirii” în 1982,

which Pessoa spent two decades developing.

pe care Pessoa a petrecut două decenii dezvoltând-o.

It declares itself, in typically cryptic fashion,

Se prezintă, într-un obișnuit mod criptic,

“the autobiography of someone who never existed.”

ca „autobiografia cuiva care nu a existat niciodată”.

Pessoa wrote it as the fictional diary of his so-called semi-heteronym,

Pessoa a scris-o ca un jurnal fictiv al așa-numitului său semi-heteronim,

Bernardo Soares,

Bernardo Soares,

whose personality he described as a “mere mutilation” of his own.

a cărui personalitate a descris-o ca o „simplă mutilare” a sa.

Often frustrated by life’s demands,

Deseori frustrat de cerințele vieții,

the book’s narrator explores how delving inwards through literature

naratorul cărții explorează felul cum examinarea interioră prin literatură

helps him escape reality’s confines.

îl ajută să scape de limitele realității.

He continuously challenges conceptions of the self as a singular, reliable unit—

El contestă permanent concepțiile despre un sine ca o unitate singulară, credibilă

instead grappling with identity as indefinite,

confruntându-se, în schimb, cu o identitate nedefinită,

each person a shifting sum of their parts.

fiecare persoană fiind o sumă schimbătoare a părților sale.

“My soul is a hidden orchestra,” the first entry reads.

„Sufletul meu este o orchestră ascunsă”, scrie el într-una dintre însemnări.

“I do not know what instruments, what violins and harps,

„Nu știu ce instrumente, corzi și harpe,

drums and tambours sound and clash inside me.

tobe și țimbale șuieră și scârțâie în mine.

I know myself only as a symphony.”

Eu mă cunosc numai ca simfonie.”