First person vs. Second person vs. Third person - Rebekah Bergman

Traducător: Andra Mocanu Corector: Mirel-Gabriel Alexa

“I am an invisible man.”

„Sunt un om invizibil.”

“Mrs. Dalloway said she would buy the flowers herself.”

„Doamna Dalloway a spus că va cumpăra ea florile.”

“You are about to begin reading Italo Calvino's new novel.”

„Urmează să citiți noul roman al lui Italo Calvino.”

These three opening lines, from Ralph Ellison’s "Invisible Man,"

Aceste trei replici de deschidere din romanul lui Ralph Ellison,

„Omul invizibil”,

Virginia Woolf’s "Mrs. Dalloway,"

al Virginiei Woolf, „Doamna Dalloway”,

and Italo Calvino’s "If on a winter’s night a traveler,"

și al lui Italo Calvino, „Dacă într-o noapte de iarnă un călător”,

each establish a different point of view.

stabilesc un punct de vedere diferit.

Who is telling a story, and from what perspective,

Cine spune povestea, și din ce perspectivă,

are some of the most important choices an author makes.

sunt câteva dintre cele mai importante alegeri pe care le face un autor.

Told from a different point of view, a story can transform completely.

Privită dintr-un alt unghi, o poveste poate fi radical diferită.

Take this fairytale:

De exemplu acest basm:

"Rapunzel, Rapunzel," the Prince called, "let down your hair."

„Rapunzel, Rapunzel”, strigă Prințul, „lasă-ți părul în jos”.

Rapunzel unbraided her hair and slung it out the window.

Rapunzel și-a despletit părul și l-a atârnat peste fereastră.

The prince climbed her tresses into the tower.

Prințul se cățără pe șuvițele ei în turn.

Rapunzel is typically told like this, with the narrator outside the story.

Așa e povestită de obicei „Rapunzel”, cu naratorul în afara poveștii.

This point of view is called third person.

Acest punct de vedere este numit persoana a III-a.

But Rapunzel can also be told by a character in the story—

Însă, „Rapunzel” poate fi de asemenea narată de un personaj al poveștii -

a first person narrator.

un narator la persoana I.

The tail end of Rapunzel’s locks plopped down at my feet.

„Vârfurile șuvițelor lui Rapunzel s-au așternut la picioarele mele.

I grabbed on and began to climb… ugh!

Le-am prins și am început să urc... vai!

I couldn’t untangle myself.

Nu mă puteam descurca din ele.

Strands came off all over me, sticking to my sweat.

Firele de păr se lipeau de mine.”

In a first person narrative, the story can change dramatically

Într-o narațiune la persoana I, povestea poate fi dramatic schimbată

depending on which character is the narrator.

în funcție personajul narator.

Say Rapunzel was narrating instead of the prince:

Să spunem că Rapunzel narează povestea în locul prințului:

I hope he appreciates how long it takes to unbraid 25 feet of hair, I thought.

„Sper că apreciază cât de mult îmi ia să despletesc șapte metri de păr.

OUCH! I'll be honest; I thought my scalp would stretch off of my skull.

AU! Să fiu sinceră, am crezut că o să mi se rupă tot părul din cap.

"Can you climb any faster?" I yelled.

«Poți să urci mai repede?» am strigat.”

In second person, the narrator addresses the story to the reader:

La persoana a II-a, naratorul spune povestea cititorului:

He calls your name. He wants you to let your hair down.

„Te strigă pe nume. Vrea să-ți lași părul în jos.

You just finished braiding it, but hey– you don't get a lot of visitors.

Tocmai ai terminat cu împletitul, dar hei, nu ai mereu musafiri.”

Third person, first person, and second person perspectives

Perspectivele la persoanele I, a II-a și a III-a

each have unique possibilities and constraints.

au fiecare posibilitățile și restricțiile sale.

So how do you choose a point of view for your story?

Deci, cum alegi perspectiva poveștii tale?

Constraints aren’t necessarily a bad thing—

Limitările nu sunt neapărat ceva rău -

they can help focus a story or highlight certain elements.

ele pot ajuta la centrarea poveștii pe anumite elemente-cheie.

For example,

De exemplu,

a third person narrator is necessarily a bit removed from the characters.

un narator la persoana a III-a este neapărat puțin detașat de personaje.

But that can be good for stories where a feeling of distance is important.

Asta poate fi bine în cazul poveștilor unde distanțarea este importantă.

A third person narrator can be either limited,

Un astfel de narator poate să fie ori limitat,

meaning they stick close to one character’s thoughts and feelings,

adică oferă informații detaliate despre gândurile și sentimentele unui personaj,

or they can be omniscient, able to flit between characters’ minds

ori omniscient, capabil să-și cunoască toate personajele

and give the reader more information.

și să-i ofere cititorului mai multe detalii.

A first person story creates closeness between the reader and the narrator.

O poveste la persoana I creează o apropiere între cititor și narator.

It’s also restricted by the narrator’s knowledge.

De asemenea, este limitată de cunoștințele naratorului.

This can create suspense

Asta poate crea suspans

as the reader finds out information along with the character.

pe măsură ce cititorul află mai multe odată cu personajul.

A first person narrator doesn’t necessarily

Un narator la persoana I nu trebuie neapărat

have to represent the character’s experience faithfully—

să descrie cu acuratețe experiențele personajului -

they can be delusional or dishonest.

ele pot fi amăgitoare sau înșelătoare.

In Kazuo Ishiguro’s novel "The Remains of the Day,"

În romanul lui Kazuo Ishiguro, „Rămășițele zilei”,

Stevens, an aging British butler in 1956, recounts his many years of service,

Stevens, un valet bătrân din 1956, își amintește de anii săi de muncă,

but fails to acknowledge the flaws of the man he serves.

dar nu reușește să accepte defectele stăpânului său.

The cracks in his narrative eventually draw the reader’s attention

Scăpările din narațiunea sa atrag atenția cititorului

to the under-acknowledged failings of the culture and class system

asupra greșelilor nerecunoscute ale claselor sociale și culturii

he inhabits.

din care făcea parte.

Justin Torres’s novel, "We the Animals,"

Romanul lui Justin Torres, „Noi, animalele”,

begins with a plural first person narrator:

începe cu o narare la persoana I plural:

“We were six snatching hands, six stomping feet;

„Eram șase mâini și șase picioare;

we were brothers, boys, three little kings locked in a feud for more.”

eram frați, băieți, trei mici regi vrând mereu tot mai mult.”

Partway through the story, the point of view shifts

Ceva mai încolo în poveste, perspectiva se schimbă

to first person singular, from we to I, as the boys come of age

la persoana I singular, de la noi la eu, pe măsură ce băieții cresc,

and one brother feels alienated from the others.

iar unul dintre frați se simte alienat de ceilalți doi.

Second person is a less common choice.

Persoana a II-a este o alegere mai puțin folosită.

It requires the writer to make the reader suspend disbelief to become another “you.”

Ea presupune ca scriitorul să convingă cititorii să devină conștient un nou „eu”.

Placing the reader in a character’s perspective

A-l pune pe cititor în pielea personajului

can build urgency and suspense.

poate crea suspans.

Sometimes, though,

Totuși, uneori,

second person is intended to distance the narrator from their own story,

persoana a II-a e menită să-l distanțeze pe narator de poveste,

rather than bring the reader closer to the story.

nu să-l apropie pe cititor de ea.

In these cases,

În aceste cazuri,

second person narrators refer to themselves as “you” rather than “I.”

naratorul se referă la ei înșiși cu „tu” în loc de „eu”.

Writers are constantly experimenting with fresh variations on point of view.

Scriitorii experimentează constant cu noi și noi perspective.

New virtual and augmented reality technologies

Noile tehnologii de realitate virtuală și augmentată

may expand the possibilities for this experimentation.

pot extinde posibilitățile acestor experimentări.

By placing people at a particular vantage point in virtual space,

Prin plasarea oamenilor într-o anumită locație în spațiul virtual,

how might we change the way we tell and experience stories?

cum am putea schimba modul în care spunem și trăim poveștile?