Adam Davidson: What we learned from teetering on the fiscal cliff

Translator: Morton Bast Reviewer: Thu-Huong Ha

Traducător: Alexandra Anca Codreanu Corector: Ariana Bleau Lugo

So a friend of mine who's a political scientist,

Un amic, analist politic,

he told me several months ago

mi-a spus acum câteva luni

exactly what this month would be like.

exact cum va fi această lună.

He said, you know, there's this fiscal cliff coming,

Mi-a spus că ne apropiem de o prăpastie fiscală

it's going to come at the beginning of 2013.

la începutul lui 2013.

Both parties absolutely need to resolve it,

Ambele partide trebuie neapărat să o rezolve,

but neither party wants to be seen as the first to resolve it.

dar niciunul nu vrea să fie primul care o rezolvă.

Neither party has any incentive to solve it a second before it's due,

Niciunul nu are vreun stimulent să o rezolve nicio secundă mai devreme decât trebuie.

so he said, December, you're just going to see lots of

Mi-a spus că în decembrie vor fi

angry negotiations, negotiations breaking apart,

negocieri aprinse, negocieri eșuate,

reports of phone calls that aren't going well,

rapoarte de convorbiri telefonice fără rezultat,

people saying nothing's happening at all,

oameni spunând că nu se întâmplă absolut nimic.

and then sometime around Christmas or New Year's,

În preajma Crăciunulu sau a Anului Nou,

we're going to hear, "Okay, they resolved everything."

vom auzi: „Gata, au rezolvat tot.”

He told me that a few months ago. He said he's 98 percent positive they're going to resolve it,

Acum câteva luni mi-a spus că e 98% convins că o vor rezolva,

and I got an email from him today saying, all right,

iar azi mi-a scris un email, spunându-mi

we're basically on track, but now I'm 80 percent positive

că suntem pe drumul cel bun, dar că e 80% convins

that they're going to resolve it.

că o vor rezolva.

And it made me think. I love studying

M-a pus e gânduri. Îmi place să studiez

these moments in American history

aceste momente din istoria Americii,

when there was this frenzy of partisan anger,

în care am văzut această furie frenetică în partide,

that the economy was on the verge of total collapse.

cum că economia ar fi în pragul colapsului total.

The most famous early battle was Alexander Hamilton

Cea mai faimoasă confruntare de la începuturi a fost între Alexander Hamilton

and Thomas Jefferson over what the dollar would be

și Thomas Jefferson, pe seama poziției dolarului

and how it would be backed up, with Alexander Hamilton

și cum va fi ea susținută, Alexander Hamilton spunând

saying, "We need a central bank, the First Bank of the United States,

„Avem nevoie de o bancă centrală, Prima Bancă a Statelor Unite,

or else the dollar will have no value.

altfel dolarul nu va mai avea nicio valoare.

This economy won't work,"

Economia nu va funcționa.”

and Thomas Jefferson saying, "The people won't trust that.

Iar Thomas Jefferson spunea: „Oamenii nu vor avea încredere în așa ceva.

They just fought off a king. They're not going to accept some central authority."

Tocmai au scăpat de un rege. Nu vor accepta o autoritate centrală.”

This battle defined the first 150 years of the U.S. economy,

Această bătălie a definit primii 150 de ani ai economiei americane,

and at every moment, different partisans saying,

și tot timpul partizani ai unor opinii opuse spuneau:

"Oh my God, the economy's about to collapse,"

„Doamne, economia va intra în colaps”,

and the rest of us just going about, spending our bucks

iar noi, ceilalți, continuând să ne cheltuim banii

on whatever it is we wanted to buy.

pe orice doream să cumpărăm.

To give you a quick primer on where we are,

O introducere, pe scurt, despre situația actuală.

a quick refresher on where we are.

Să ne reamintim unde ne aflăm acum.

So the fiscal cliff, I was told

Mi s-a spus că subiectul acestei căderi fiscale

that that's too partisan a thing to say,

e prea partizan să-l abordăm,

although I can't remember which party it's supporting or attacking.

deși nu-mi amintesc care partid îl susține și care îl atacă.

People say we should call it the fiscal slope,

Unii spun c-ar trebui să o numim pantă fiscală

or we should call it an austerity crisis,

sau criză de austeritate,

but then other people say, no, that's even more partisan.

însă alții spun că nu, asta ar fi și mai partizan.

So I just call it the self-imposed, self-destructive

Așa că eu îi spun termenul limită auto-impus,

arbitrary deadline about resolving an inevitable problem.

auto-distructiv și arbitrar de rezolvare a unei probleme inevitabile.

And this is what the inevitable problem looks like.

Așa arată problema inevitabilă.

So this is a projection of U.S. debt as a percentage

Asta e proiecția datoriei SUA ca procent

of our overall economy, of GDP.

din totalul economiei noastre, din PIB.

The light blue dotted line represents

Linia albastră punctată reprezintă

the Congressional Budget Office's best guess

estimarea cea mai bună a Departamentului de Buget din Congres

of what will happen if Congress really doesn't do anything,

privind ce se va întâmpla în varianta în care Congresul nu ar face nimic.

and as you can see, sometime around 2027,

După cum vedeți, undeva prin 2027

we reach Greek levels of debt,

vom ajunge la nivelul datoriei Greciei,

somewhere around 130 percent of GDP,

undeva pe la 130% din PIB.

which tells you that some time in the next 20 years,

Asta vă spune că undeva în următorii 20 de ani,

if Congress does absolutely nothing,

dacă nu va face absolut nimic Congresul,

we're going to hit a moment where the world's investors,

vom ajunge în faza în care investitorii mondiali,

the world's bond buyers, are going to say,

cumpărătorii mondiali de obligațiuni vor spune:

"We don't trust America anymore. We're not going to lend them any money,

„Nu mai avem încredere în America. Nu le mai împrumutăm bani,

except at really high interest rates."

decât doar cu dobânzi foarte mari.”

And at that moment our economy collapses.

În acel moment economia noastră va intra în colaps.

But remember, Greece is there today.

Însă țineți minte, Grecia e azi în acel moment.

We're there in 20 years. We have lots and lots of time

Noi vom ajunge acolo peste 20 de ani. Avem timp berechet

to avoid that crisis,

să evităm acea criză.

and the fiscal cliff was just one more attempt

Panta fiscală a fost doar încă o încercare

at trying to force the two sides to resolve the crisis.

de a forța cele două tabere să rezolve criza.

Here's another way to look at exactly the same problem.

Iată alt mod de a privi exact aceeași problemă.

The dark blue line is how much the government spends.

Linia albastru închis reprezintă cheltuielile guvernului.

The light blue line is how much the government gets in.

Linia albastru deschis reprezintă veniturile guvernului.

And as you can see, for most of recent history,

După cum vedeți, în mare parte a istoriei recente,

except for a brief period, we have consistently spent

cu excepția unei scurte perioade, am cheltuit constant

more than we take in. Thus the national debt.

mai mult decât am încasat. De aici vine datoria națională.

But as you can also see, projected going forward,

Însă, după cum vedeți, proiecția pentru viitor,

the gap widens a bit and raises a bit,

prăpastia se lărgește puțin și se adâncește puțin

and this graph is only through 2021.

iar acest grafic merge doar până în 2021.

It gets really, really ugly out towards 2030.

Situația se înrăutățește mult spre 2030.

And this graph sort of sums up what the problem is.

Acest grafic cam rezumă problema.

The Democrats, they say, well, this isn't a big deal.

Dumocrații spun că nu-i mare lucru.

We can just raise taxes a bit and close that gap,

Putem crește puțin taxele și reducem prăpastia,

especially if we raise taxes on the rich.

mai ales dacă majorăm taxele pentru cei bogați.

The Republicans say, hey, no, no, we've got a better idea.

Republicanii spun nu, avem noi o idee mai bună.

Why don't we lower both lines?

Ce-ar fi să coborâm ambele linii?

Why don't we lower government spending and lower government taxes,

Ce-ar fi să scădem cheltuielile guvernamentale și să scădem și taxele,

and then we'll be on an even more favorable

ca apoi să intrăm pe o traiectorie

long-term deficit trajectory?

și mai favorabilă a deficitului pe termen lung?

And behind this powerful disagreement between

În spatele acestei intense controverse

how to close that gap,

despre cum să micșoreze prăpastia

there's the worst kind of cynical party politics,

stă politica de partid cea mai cinică,

the worst kind of insider baseball, lobbying, all of that stuff,

jocurile de culise și manipulările cele mai dăunătoare.

but there's also this powerfully interesting,

însă și această controversă foarte interesantă

respectful disagreement between

și respectuoasă

two fundamentally different economic philosophies.

dintre două filozofii economice fundamental diferite.

And I like to think, when I picture how Republicans

Și-mi place să mă gândesc, când îmi imaginez cum văd republicanii economia

see the economy, what I picture is just some amazingly

că ce îmi imaginez e doar o mașină uluitor de

well-engineered machine, some perfect machine.

bine pusă la punct, o mașină perfectă.

Unfortunately, I picture it made in Germany or Japan,

Din păcate, mi-o imaginez fabricată în Germania sau Japonia,

but this amazing machine that's constantly scouring

însă această mașină uimitoare care purjează constant

every bit of human endeavor and taking resources,

orice urmă de acțiune umană și absoarbe resurse,

money, labor, capital, machinery,

bani, forță de muncă, aparatură, capital,

away from the least productive parts and towards the more productive parts,

din zonele mai puțin productive, spre cele mai productive,

and while this might cause temporary dislocation,

și chiar dacă asta ar putea provoca o dislocare temporară,

what it does is it builds up the more productive areas

până la urmă consolidează zonele mai productive

and lets the less productive areas fade away and die,

și le lasă pe cele mai puțin productive să moară.

and as a result the whole system is so much more efficient,

Rezultatul e că întregul sistem e mult mai eficient

so much richer for everybody.

și mult mai bogat pentru toți.

And this view generally believes that there is a role for government,

În această accepțiune guvernul joacă un rol,

a small role, to set the rules so people aren't lying

un rol mărunt, în stabilirea regulilor, astfel încât oamenii să nu mintă,

and cheating and hurting each other,

să nu fure și să nu-și facă rău unii altora.

maybe, you know, have a police force and a fire department

Ar putea exista forțe de poliție și pompieri,

and an army, but to have a very limited reach

poate și armată, însă cu implicare foarte limitată

into the mechanisms of this machinery.

în mecanismele acestei mașinării.

And when I picture how Democrats and Democratic-leaning

Iar când îmi imaginez cum văd democrații

economists picture this economy,

și economiștii cu afinități democrate economia,

most Democratic economists are, you know, they're capitalists,

cei mai mulți economiști democrați sunt capitaliști.

they believe, yes, that's a good system a lot of the time.

Cred că da, este un sistem bun, de cele mai multe ori.

It's good to let markets move resources to their more productive use.

E bine să lăsăm piețele să transfere resursele spre folosirea lor mai productivă.

But that system has tons of problems.

Însă acel sistem are multe probleme.

Wealth piles up in the wrong places.

Bogăția se acumulează unde nu trebuie.

Wealth is ripped away from people who shouldn't be called unproductive.

Bogăția le e furată celor cărora n-ar trebui să li se spună că nu sunt productivi.

That's not going to create an equitable, fair society.

Nu așa se creează o societate echitabilă și corectă.

That machine doesn't care about the environment,

Acea mașinărie nu e interesată de mediu,

about racism, about all these issues

de rasism, de toate aceste probleme

that make this life worse for all of us,

care ne înrăutățește viața tuturor.

and so the government does have a role to take resources

Așadar, guvernul chiar are un rol în atragerea resurselor

from more productive uses, or from richer sources,

din zonele mai productive sau mai bogate

and give them to other sources.

și alocarea lor în alte zone.

And when you think about the economy through these two different lenses,

Când privim economia prin aceste două lentile

you understand why this crisis is so hard to solve,

înțelegem de ce această criză e așa greu de rezolvat.

because the worse the crisis gets, the higher the stakes are,

Cu cât devine criza mai gravă, cu atât sunt mizele mai mari,

the more each side thinks they know the answer

cu atât mai mult fiecare parte crede că știe răspunsul,

and the other side is just going to ruin everything.

şi că partea cealaltă pur și simplu va distruge totul.

And I can get really despairing. I've spent a lot

Și pot merge foarte departe în disperarea mea.

of the last few years really depressed about this,

În ultimii ani am fost deprimat din cauza asta,

until this year, I learned something that

până anul acesta, când am aflat ceva

I felt really excited about. I feel like it's really good news,

ce mi s-a părut foarte interesant. Simt că e, într-adevăr, o veste bună.

and it's so shocking, I don't like saying it, because I think

E șocant și nu-mi place să o spun, fiindcă am sentimentul

people won't believe me.

că oamenii n-o să mă creadă.

But here's what I learned.

Însă iată ce am aflat.

The American people, taken as a whole,

Poporul american, în ansamblu,

when it comes to these issues, to fiscal issues,

când e vorba de astfel de chestiuni fiscale,

are moderate, pragmatic centrists.

e format din oameni moderați, pragmatici, de centru.

And I know that's hard to believe, that the American people

Știu că e greu de crezut, că americanii ar fi

are moderate, pragmatic centrists.

moderați, pragmatici și de centru.

But let me explain what I'm thinking.

Să vă explic la ce mă refer.

When you look at how the federal government spends money,

Când ne uităm cum cheltuiește guvernul federal banii,

so this is the battle right here,

bătălia asta de aici,

55 percent, more than half, is on Social Security,

55%, mai mult de jumătate, se duce pe asigurări sociale,

Medicare, Medicaid, a few other health programs,

Medicare, Medicaid și alte programe de asistență de sănătate,

20 percent defense, 19 percent discretionary,

20% pe apărare, 19% fonduri discreționare

and six percent interest.

și 6% dobânzi.

So when we're talking about cutting government spending,

Când vorbim despre reducerea cheltuielilor guvernamentale,

this is the pie we're talking about,

asta e plăcinta despre care vorbim.

and Americans overwhelmingly, and it doesn't matter

Iar americanilor, celor mai mulți,

what party they're in, overwhelmingly like

și nu contează din ce partid fac parte,

that big 55 percent chunk.

celor mai mulți le place bucata mare de 55%.

They like Social Security. They like Medicare.

Le plac asigurările sociale. Le place programul Medicare.

They even like Medicaid, even though that goes to the poor and indigent,

Le place până și programul Medicaid, chiar dacă e pentru cei săraci și nevoiași,

which you might think would have less support.

și am crede c-ar fi mai puțin popular.

And they do not want it fundamentally touched,

Și nu vor să se umble în mod fundamental la această bucată.

although the American people are remarkably comfortable,

Deși poporul american acceptă uşor,

and Democrats roughly equal to Republicans,

iar democrații sunt aproape egali cu republicanii,

with some minor tweaks to make the system more stable.

cu câteva mici variaţii, în a accepta stabilizarea mai accentuată a sistemului.

Social Security is fairly easy to fix.

Sistemul de asigurări sociale e ușor de îndreptat.

The rumors of its demise are always greatly exaggerated.

Zvonurile despre căderea lui sunt mult exagerate.

So gradually raise Social Security retirement age,

Crește, treptat, vârsta de pensionare, la care se beneficiază de asigurări sociale,

maybe only on people not yet born.

poate doar pentru persoanele încă nenăscute.

Americans are about 50/50,

Americanii sunt împărțiți cam 50-50%,

whether they're Democrats or Republicans.

că vorbim de democrați sau republicani.

Reduce Medicare for very wealthy seniors,

Reducerea Medicare pentru vârstnicii bogați,

seniors who make a lot of money. Don't even eliminate it. Just reduce it.

care câștigă mulți bani. Nici măcar eliminarea asistenței, ci doar reducerea ei.

People generally are comfortable with it, Democrats and Republicans.

În general oamenii acceptă asta, atât democrații, cât și republicanii.

Raise medical health care contributions?

Creșterea contribuțiilor la sănătate?

Everyone hates that equally, but Republicans

Toată lumea detestă asta, în mod egal.

and Democrats hate that together.

Însă republicanii și democrații o detestă împreună.

And so what this tells me is, when you look at

Ce-mi spune mie asta, e că atunci

the discussion of how to resolve our fiscal problems,

când discutăm despre cum să ne rezolvăm problemele fiscale

we are not a nation that's powerfully divided on the major, major issue.

nu suntem o națiune puternic divizată în ceea ce privește chestiunile importante.

We're comfortable with it needing some tweaks, but we want to keep it.

Acceptăm unele ajustări, însă vrem să păstrăm sistemul.

We're not open to a discussion of eliminating it.

Nu suntem deschiși discuției de a-l elimina.

Now there is one issue that is hyper-partisan,

Totuși există o chestiune hiper-partizană,

and where there is one party that is just spend, spend, spend,

față de care un partid are atitudinea să cheltuim, să cheltuim, să cheltuim.

we don't care, spend some more,

Nu ne pasă, doar să mai cheltuim ceva

and that of course is Republicans

și mă refer, desigur, la republicani

when it comes to military defense spending.

și anume cheltuielile pentru apărare.

They way outweigh Democrats.

Sunt cu mult deasupra democraților.

The vast majority want to protect military defense spending.

Cei mai mulți vor să protejeze cheltuielile militare.

That's 20 percent of the budget,

Aceasta reprezintă 20% din buget,

and that presents a more difficult issue.

ceea ce înseamnă o chestiune mult mai dificilă.

I should also note that the [discretionary] spending,

Trebuie să menționez și că cheltuielile [discreționare],

which is about 19 percent of the budget,

adică aproximativ 19% din buget,

that is Democratic and Republican issues,

probleme atât ale democraților cât și ale republicanilor,

so you do have welfare, food stamps, other programs

asistența socială, bonuri de masă, alte programe

that tend to be popular among Democrats,

de obicei populare în rândul democraților,

but you also have the farm bill and all sorts of Department of Interior

însă și legea fermelor și subvenții ale Ministerului de Interne

inducements for oil drilling and other things,

pentru forări petroliere și altele,

which tend to be popular among Republicans.

populare de obicei în rândul republicanilor.

Now when it comes to taxes, there is more disagreement.

Când vine vorba de taxe sunt și mai multe divergențe.

That's a more partisan area.

E un domeniul și mai partizan.

You have Democrats overwhelmingly supportive

Democrații susțin în mod covârşitor

of raising the income tax on people who make 250,000 dollars a year,

creșterea impozitelor pe venit pentru cei care câștigă 250.000 de dolari pe an.

Republicans sort of against it, although if you break it out by income,

Republicanii se cam împotrivesc deși, dacă defalcăm situația veniturilor,

Republicans who make less than 75,000 dollars a year like this idea.

republicanii care câștigă mai puțin de 75.000 de dolari pe an susțin această idee.

So basically Republicans who make more than 250,000 dollars a year don't want to be taxed.

Practic, republicanii care câștigă peste 250.000 de dolari pe an nu vor să fie impozitați.

Raising taxes on investment income, you also see

Când vorbim de creșterea impozitelor pe venituri din investiții,

about two thirds of Democrats but only one third of Republicans

cam două treimi din democrați și doar o treime din republicani

are comfortable with that idea.

susțin ideea.

This brings up a really important point, which is that

Asta ridică o problemă cu adevărat importantă,

we tend in this country to talk about Democrats

tendința de-a vorbi în această țară de

and Republicans and think there's this little group

democrați și republicani și a crede că există

over there called independents that's, what, two percent?

un grup restrâns de independenți care reprezintă... Cam doi la sută?

If you add Democrats, you add Republicans,

Dacă punem și democrații și republicanii,

you've got the American people.

rezultă întregul popor american.

But that is not the case at all.

Însă nu e deloc așa.

And it has not been the case for most of modern American history.

Și nu a fost așa în cea mai mare parte a istoriei americane moderne.

Roughly a third of Americans say that they are Democrats.

Doar o treime dintre americani spun că sunt democrați.

Around a quarter say that they are Republicans.

Cam un sfert spun că sunt republicani.

A tiny little sliver call themselves libertarians, or socialists,

Un număr foarte mic se consideră libertarieni sau socialiști

or some other small third party,

sau membri ai altui mic terț partid

and the largest block, 40 percent, say they're independents.

și cei mai mulți, 40%, se declară independenți.

So most Americans are not partisan,

Așadar, cei mai mulți americani nu sunt partizani

and most of the people in the independent camp

și cei mai mulți dintre independenți

fall somewhere in between, so even though we have

sunt undeva la mijloc

tremendous overlap between the views on these fiscal issues

și deși opiniile se suprapun privind chestiunile fiscale

of Democrats and Republicans,

între democrați și republicani,

we have even more overlap when you add in the independents.

vedem și mai multe suprapuneri când socotim și independenții.

Now we get to fight about all sorts of other issues.

Acum ne războim pe multe alte teme.

We get to hate each other on gun control

Ne urâm unii pe alții din cauza controlului armelor,

and abortion and the environment,

a avortului și mediului,

but on these fiscal issues, these important fiscal issues,

însă în aceste probleme fiscale importante

we just are not anywhere nearly as divided as people say.

nu suntem nici pe departe atât de divizați pe cât se spune.

And in fact, there's this other group of people

Și mai e un alt grup de oameni,

who are not as divided as people might think,

nu atât de divizați pe cât s-ar crede,

and that group is economists.

și anume economiștii.

I talk to a lot of economists, and back in the '70s

Vorbesc cu mulți economiști, iar în anii `70

and '80s it was ugly being an economist.

și `80 era o treabă urâtă să fii economist.

You were in what they called the saltwater camp,

Erai în așa-zisa tabără cu apă sărată,

meaning Harvard, Princeton, MIT, Stanford, Berkeley,

adică Harvard, Princeton, MIT, Stanford, Berkeley,

or you were in the freshwater camp, University of Chicago,

sau erai în tabăra de apă dulce, Universitatea Chicago,

University of Rochester.

Universitatea Rochester.

You were a free market capitalist economist

Erai un economist capitalist, pe piața liberă,

or you were a Keynesian liberal economist,

sau erai un economist liberal keynesian.

and these people didn't go to each other's weddings,

Aceştia nu mergeau unul la nunta celuilalt,

they snubbed each other at conferences.

își dădeau peste nas pe la conferințe.

It's still ugly to this day, but in my experience,

Și azi situația e urâtă, însă din experiența mea,

it is really, really hard to find an economist under 40

cu greu mai găsești un economist sub 40 de ani

who still has that kind of way of seeing the world.

care încă mai are o astfel de viziune asupra lumii.

The vast majority of economists -- it is so uncool

Marea majoritate a economiștilor – nu e binevăzut

to call yourself an ideologue of either camp.

dacă te consideri un ideolog al oricăreia dintre tabere.

The phrase that you want, if you're a graduate student

Fraza recomandată, dacă ești masterand

or a postdoc or you're a professor,

sau doctorand sau profesor,

a 38-year-old economics professor, is, "I'm an empiricist.

profesor de economie de 38 de ani, este „Sunt empiric.

I go by the data."

Mă ghidez după date.”

And the data is very clear.

Iar datele sunt foarte clare.

None of these major theories have been completely successful.

Niciuna dintre aceste importante teorii nu a fost pe deplin reușită.

The 20th century, the last hundred years,

Secolul XX, ultimii o sută de ani,

is riddled with disastrous examples

abundă de exemple dezastruoase

of times that one school or the other tried to explain

de situații în care una sau alta dintre școli a încercat să explice

the past or predict the future

trecutul sau să prezică viitorul

and just did an awful, awful job,

și s-a descurcat cât se poate de prost.

so the economics profession has acquired some degree of modesty.

Așa că profesia de economist a dobândit un oarecare grad de modestie.

They still are an awfully arrogant group of people, I will assure you,

Continuă să fie un grup de oameni foarte aroganți, vă asigur,

but they're now arrogant about their impartiality,

însă acum sunt aroganți legat de imparțialitatea lor

and they, too, see a tremendous range of potential outcomes.

și văd și ei plaja uriașă de rezultate potențiale.

And this nonpartisanship is something that exists,

Iar această non-apartenență partizană există,

that has existed in secret

a existat în secret în America

in America for years and years and years.

de foarte mulți ani.

I've spent a lot of the fall talking to the three major

Toamna trecută am discutat mult

organizations that survey American political attitudes:

cu cele trei mari organizații care studiază atitudinile politice americane:

Pew Research,

institutul de cercetări Pew,

the University of Chicago's National Opinion Research Center,

Centrul de sondare a opiniei publice al Universității Chicago

and the most important but the least known

și cea mai importantă, însă cel mai puțin cunoscută,

is the American National Election Studies group

Grupul de cercetare al alegerilor naționale americane,

that is the world's longest, most respected poll of political attitudes.

cel mai vechi și respectat scrutin al atitudinilor politice.

They've been doing it since 1948,

Se realizează din 1948

and what they show consistently throughout

și arată cu consecvență

is that it's almost impossible to find Americans

că e aproape imposibil să găsești americani

who are consistent ideologically,

cu o ideologie perseverentă,

who consistently support, "No we mustn't tax,

care să susțină consecvent „nu, nu trebuie să mărim impozitele,

and we must limit the size of government,"

trebuie să limităm spectrul guvernului,”

or, "No, we must encourage government to play a larger role

sau „nu, nu trebuie să încurajăm guvernul să aibă o implicare mai mare

in redistribution and correcting the ills of capitalism."

în redistribuirea și îndreptarea relelor capitalismului.”

Those groups are very, very small.

Astfel de grupări sunt foarte restrânse.

The vast majority of people, they pick and choose,

Majoritatea oamenilor alege,

they see compromise and they change over time

vede compromisuri și se schimbă de-a lungul timpului,

when they hear a better argument or a worse argument.

auzind un argument mai bun sau mai prost,

And that part of it has not changed.

iar partea asta nu s-a schimbat.

What has changed is how people respond to vague questions.

Ce s-a schimbat e modul în care oamenii răspund la întrebări vagi.

If you ask people vague questions, like,

Dacă pui o întrebare vagă, de exemplu:

"Do you think there should be more government or less government?"

-Credeți că ar trebui să fie mai mult sau mai puțin guvernământ?

"Do you think government should" — especially if you use loaded language --

-Credeți că guvernământul ar trebui să-, mai ales dacă folosești un limbaj colorat politic -

"Do you think the government should provide handouts?"

-Credeți că guvernământul ar trebui să ofere ajutor? Ori -

Or, "Do you think the government should redistribute?"

-Credeți că guvernământul ar trebui să fie redistribuit?"

Then you can see radical partisan change.

Atunci vezi schimbare partizană radicală.

But when you get specific, when you actually ask

Dar când ești specific, când întrebi

about the actual taxing and spending issues under consideration,

despre problemele de taxe și de cheltuieli curente,

people are remarkably centrist,

oamenii sunt extrem de centriști,

they're remarkably open to compromise.

deschiși spre compromis.

So what we have, then, when you think about the fiscal cliff,

Deci ce avem, atunci, când ne gândim la prăpastia fiscală,

don't think of it as the American people fundamentally

să nu ne gândim la ea la modul că americanii în principiu

can't stand each other on these issues

nu se suportă când e vorba de aceste chestiuni

and that we must be ripped apart

şi că trebuie să fim sfâşiaţi

into two separate warring nations.

în două naţiuni separate în stare de război.

Think of it as a tiny, tiny number of ancient economists

Să ne gândim la ea cum că un număr extrem de mic de economişti zaharisiţi

and misrepresentative ideologues have captured the process.

şi de ideologi nereprezentativi au captat procesul.

And they've captured the process through familiar ways,

Şi l-au captat pe căi familiare,

through a primary system which encourages

printr-un sistem primar care încurajează

that small group of people's voices,

grupul acela mic de voci ale oamenilor

because that small group of people,

pentru că acel grup mic de oameni,

the people who answer all yeses or all noes

cei care răspund doar da sau doar nu

on those ideological questions,

la acele întrebări ideologice,

they might be small but every one of them has a blog,

poate e mic dar fiecare din membri are un blog,

every one of them has been on Fox or MSNBC in the last week.

fiecare a apărut pe Fox sau MSNBC în ultima săptămână,

Every one of them becomes a louder and louder voice,

Fiecare din ei devine o voce din ce în ce mai puternică,

but they don't represent us.

dar ei nu ne reprezintă pe noi.

They don't represent what our views are.

Nu reprezintă părerile noastre.

And that gets me back to the dollar,

Şi asta mă aduce înapoi la dolar,

and it gets me back to reminding myself that

mă readuce la a-mi reaminti că

we know this experience.

noi am trecut prin această experienţă.

We know what it's like

Ştim cum e

to have these people on TV, in Congress,

să îi avem pe aceşti oameni la TV, în congress,

yelling about how the end of the world is coming

răcnind că vine sfârşitul lumii

if we don't adopt their view completely,

dacă nu adoptăm în întregime punctul lor de vedere,

because it's happened about the dollar

pentru că s-a întâmplat cu dolarul

ever since there's been a dollar.

încă de când a existat dolarul.

We had the battle between Jefferson and Hamilton.

Am avut disputa dintre Jefferson şi Hamilton.

In 1913, we had this ugly battle over the Federal Reserve,

În 1913 am avut acea dispută urâtă despre Federal Reserve,

when it was created, with vicious, angry arguments

atunci când a fost create: cu argumente otrăvite, mânioase

over how it would be constituted,

despre cum să se constitue

and a general agreement that the way it was constituted

şi un acord general cum că modul în care s-a constituit

was the worst possible compromise,

a fost cel mai prost posibil compromis,

a compromise guaranteed to destroy this valuable thing,

un compromis care garanta să distrugă acest lucru preţios,

this dollar, but then everyone agreeing, okay,

acest dolar, dar apoi toată lumea acceptând: bine,

so long as we're on the gold standard, it should be okay.

atât timp cât avem etalonul aur, ar trebui să fie bine,

The Fed can't mess it up so badly.

Federal Reserve nu poate să strice treaba prea mult.

But then we got off the gold standard for individuals

Dar apoi am renunţat la etalonul aur pentru persoane fizice

during the Depression and we got off the gold standard

în timpul depresiei şi am renunţat la etalonul aur

as a source of international currency coordination

ca sursă de coordonare a valutei

during Richard Nixon's presidency.

în timpul mandatului lui Richard Nixon.

Each of those times, we were on the verge of complete collapse.

De fiecare data am fost pe marginea unui colaps total,

And nothing happened at all.

Dar nu s-a întâmplat nimic.

Throughout it all, the dollar has been

În tot acest timp dolarul a fost

one of the most long-standing,

una din monedele cele mai durabile,

stable, reasonable currencies,

stabile, rezonabile,

and we all use it every single day,

şi îl folosim cu toţii în fiecare zi,

no matter what the people screaming about tell us,

indiferent de ce ne spun cei care fac spume despre asta,

no matter how scared we're supposed to be.

indiferent de cât de speriaţi ar trebui să fim.

And this long-term fiscal picture that we're in right now,

Iar această imagine fiscală pe termen lung unde ne aflăm acum.

I think what is most maddening about it is,

ce cred că e cel mai înnebunitor despre ea,

if Congress were simply able

este că dacă Congresul ar putea doar

to show not that they agree with each other,

să arate nu că sunt de accord între ei,

not that they're able to come up with the best possible compromise,

nu că sunt în stare să vină cu cel mai bun compromis posibil,

but that they are able to just begin the process

ci că pot doar să iniţieze procesul de ajungere

towards compromise, we all instantly are better off.

la un compromis, am fi deja într-o poziţie mai bună.

The fear is that the world is watching.

Frica este că lumea se uită.

The fear is that the longer we delay any solution,

Frica este că pe măsură ce întârziem orice soluţie,

the more the world will look to the U.S.

lumea se va uita la SUA,

not as the bedrock of stability in the global economy,

nu ca la temelia de stabilitate a economiei globale

but as a place that can't resolve its own fights,

ci ca la un loc care nu-și poate resolva propriile dispute,

and the longer we put that off, the more we make the world nervous,

şi cu cât amânăm, cu cât facem ca lumea să fie mai temătoare

the higher interest rates are going to be,

cu atât mai mari vor fi ratele dobânzilor,

the quicker we're going to have to face a day

cu atât mai rapid va trebui să trăim o zi

of horrible calamity.

a unei groaznice calamităţi.

And so just the act of compromise itself,

Astfel, doar actul de compromis în sine,

and sustained, real compromise,

şi un compromis real, susţinut,

would give us even more time,

ne-ar da chiar mai mult timp,

would allow both sides even longer to spread out the pain

ar permite ambelor părţi să distribuie efortul şi mai departe

and reach even more compromise down the road.

şi să ajungă şi la alte compromisuri pe parcurs.

So I'm in the media. I feel like my job to make this happen

Eu lucrez în journalism şi consider că e de datoria mea să fac să se întâmple asta,

is to help foster the things that seem to lead to compromise,

să ajut la stimularea celor ce par să conducă la compromis,

to not talk about this in those vague and scary terms

să nu vorbesc despre asta în acei termeni vagi şi alarmişti

that do polarize us,

care ne împart în două tabere,

but to just talk about it like what it is,

ci doar să spun lucrurile aşa cum sunt,

not an existential crisis,

nu o criză existenţială,

not some battle between two fundamentally different religious views,

nu vreo batălie între două păreri religioase fundamental diferite,

but a math problem, a really solvable math problem,

ci o problemă de matematică, una cu adevărat rezolvabilă,

one where we're not all going to get what we want

a locului unde nu vom obţine toţi ceea ce dorim

and one where, you know, there's going to be a little pain to spread around.

şi unde va fi un mic effort dureros de împărtăşit.

But the more we address it as a practical concern,

Dar cu cât mai mult o tratăm ca pe o chestiune practică,

the sooner we can resolve it,

cu atât mai repede o putem rezolva,

and the more time we have to resolve it, paradoxically.

şi, paradoxal, cu atât mai mult timp avem s-o rezolvăm.

Thank you. (Applause)

Mulţumesc. (Aplauze)