The great brain debate - Ted Altschuler

Marea dezbatere despre creier - Ted Altschuler

Traducător: Emil-Lorant Cocian Corector: Ariana Bleau Lugo

In 1861, two scientists got into a very brainy argument.

În 1861, doi oameni de știință au început o polemică foarte aprinsă.

Specifically, they had opposing ideas of how speech and memory

Concret, aveau idei contrare referitor la modul de funcționare

operated within the human brain.

a vorbirii și memoriei în creierul uman.

Ernest Aubertin, with his localistic model,

Ernest Aubertin, prin model său localist,

argued that a particular region or the brain

sugera că există o anumită zonă a creierului

was devoted to each separate process.

răspunzătoare pentru fiecare proces în parte.

Pierre Gratiolet, on the other hand, argued for the distributed model,

Pierre Gratiolet, pe de altă parte, susținea un model distributiv,

where different regions work together

în care arii diferite conlucrează

to accomplish all of these various functions.

pentru a îndeplini toate aceste funcții.

The debate they began reverberated throughout the rest of the century,

Polemica începută de ei s-a continuat pe parcursul secolului,

involving some of the greatest scientific minds of the time.

implicând unii dintre cei mai importanți oameni de știință ai vremii.

Aubertin and his localistic model had some big names on his side.

Aubertin, modelul său localist, era susținut de nume mari.

In the 17th century, René Descartes had assigned the quality

În secolul XVII, René Descartes a asociat capacitatea

of free will and the human soul to the pineal gland.

de liber arbitru și sufletul uman glandei pineale.

And in the late 18th century, a young student named Franz Joseph Gall

Iar spre sfârșitul secolului XVIII, tânărul student Joseph Gall

had observed that the best memorizers in his class had the most prominent eyes

observase că memoria cea mai bună din clasă o aveau cei cu ochii proeminenți

and decided that this was due to higher development

și a conchis că aceasta se datora unei mai mari dezvoltări

in the adjacent part of the brain.

a părții adiacente a creierului.

As a physician, Gall went on to establish the study of phrenology,

Ca medic, Gall a continuat cu înființarea frenologiei,

which held that strong mental faculties corresponded to

care susținea că facultățile mentale puternice sunt asociate

highly developed brain regions, observable as bumps in the skull.

cu zone ale creierului foarte dezvoltate, observabile pe cap ca niște cucuie.

The widespread popularity of phrenology throughout the early 19th century

Popularitatea frenologiei în tot secolul XIX

tipped the scales towards Aubertin's localism.

a înclinat balanța către localismul lui Aubertin.

But the problem was that Gall had never bothered to scientifically test

Problema era că Gall nu s-a sinchisit niciodată să dovedească științific

whether the individual brain maps he had constructed

că hărțile cerebrale concepute de el

applied to all people.

se aplică tuturor oamenilor.

And in the 1840's, Pierre Flourens challenged phrenology

În anii 1840, Pierre Flourens a combătut frenologia

by selectively destroying parts of animal brains

prin distrugerea selectivă a părților creierului unor animale

and observing which functions were lost.

și observarea funcțiilor care se pierd.

Flourens found that damaging the cortex

Flourens a observat că lezarea cortexului

interfered with judgement or movement in general,

avea consecințe asupra rațiunii sau a motricității generale,

but failed to identify any region associated with one specific function,

dar nu a putut identifica nicio arie care se asocia cu o funcție anume,

concluding that the cortex carried out brain functions as an entire unit.

concluzionând că funcțiile cerebrale se realizau de cortex ca întreg.

Flourens had scored a victory for Gratiolet, but it was not to last.

Flourens a marcat un punct la Gratiolet, dar asta nu va dura mult.

Gall's former student, Jean-Baptiste Bouillaud,

Un fost student al lui Gall, Jean-Baptiste Bouillaud,

challenged Flourens' conclusion,

a combătut concluzia lui Flourens

observing that patients with speech disorders

observând că toți pacienții cu tulburări de limbaj

all had damage to the frontal lobe.

aveau leziuni în lobul frontal.

And after Paul Broca's 1861 autopsy of a patient who had lost the power

După ce autopsia lui Paul Broca din 1861, a unui pacient care-și pierduse

to produce speech, but not the power to understand it,

capacitatea de a vorbi, dar nu și cea de a înțelege vorbirea,

revealed highly localized frontal lobe damage,

a relevat o leziune foarte specifică a lobului frontal,

the distributed model seemed doomed.

soarta modelului distributiv părea pecetluită.

Localism took off.

Localismul a prins aripi.

In the 1870's, Karl Wernicke associated part of the left temporal lobe

În anii 1870, Karl Wernicke a asociat o parte a lobului temporal stâng

with speech comprehension.

cu înțelegerea vorbirii.

Soon after, Eduard Hitzig and Gustav Fritsch

Cu puțin după el, Eduard Hitzig și Gustav Fritsch

stimulated a dog's cortex and discovered a frontal lobe region

au stimulat cortexul unui câine, descoperind zona lobului frontal

responsible for muscular movements.

responsabilă pentru mișcările musculare.

Building on their work, David Ferrier mapped each piece of cortex

Pe baza acestor studii, David Ferrier a cartat fiecare parte de cortex

associated with moving a part of the body.

asociată cu mișcarea anumitor părți ale corpului.

And in 1909, Korbinian Brodmann built his own cortex map with 52 separate areas.

În 1909, Korbinian Brodmann a realizat propria hartă corticală, cu 52 de zone.

It appeared that the victory of Aubertin's localistic model was sealed.

Părea că victoria modelului localist al lui Aubertin era pecetluită.

But neurologist Karl Wernicke had come up with an interesting idea.

Dar neurologul Karl Wernicke avansă o idee interesantă:

He reasoned that since the regions for speech production and comprehension

dat fiind că zonele pentru producerea și înțelegerea vorbirii

were not adjacent,

nu sunt adiacente,

then injuring the area connecting them might result

lezarea zonei de legătură a lor ar duce

in a special type of language loss, now known as receptive aphasia.

la o formă aparte de pierdere a limbajului cunoscută azi ca afazie receptivă.

Wernicke's connectionist model helped explain disorders

Modelul conexionist al lui Wernicke a putut explica unele tulburări

that didn't result from the dysfunction of just one area.

ce nu rezultau din disfuncția unei zone anume.

Modern neuroscience tools reveal a brain more complex than

Mijlocele neurologiei moderne relevă un creier mai complex

Gratiolet, Aubertin, or even Wernicke imagined.

decât și-au imaginat Gratiolet, Aubertin sau chiar Wernicke.

Today, the hippocampus is associated with two distinct brain functions:

Azi, hipocampusului i se asociază două funcții cerebrale distincte:

creating memories and processing location in space.

crearea amintirilor și procesarea localizării în spațiu.

We also now measure two kinds of connectivity:

De-asemenea, azi măsurăm două tipuri de conectivitate:

anatomical connectivity between two adjoining

anatomică, între două regiuni corticale adiacente

regions of cortex working together,

care lucrează împreună,

and functional connectivity between separated regions

și funcțională, conectivitate între două regiuni separate

working together to accomplish one process.

care lucrează împreună pentru a se realiza un proces.

A seemingly basic function like vision

O funcție aparent de bază, de pildă văzul,

is actually composed of many smaller functions,

e de fapt compusă din mai multe funcții,

with different parts of the cortex representing

părți diferite ale cortexului fiind responsabile

shape, color and location in space.

pentru formă, culoare și locație.

When certain areas stop functioning, we may recognize an object,

Când anumite zone nu mai funcționează, putem recunoaște un obiect,

but not see it, or vice versa.

dar nu îl putem vedea și vice-versa.

There are even different kinds of memory for facts and for routines.

Există chiar și diferite tipuri de memorie, a faptelor sau a deprinderilor.

And remembering something like your first bicycle

Amintirea de pildă a primei biciclete

involves a network of different regions each representing the concept

implică o rețea de zone diferite, fiecare reprezentând conceptul

of vehicles, the bicycle's shape, the sound of the bell,

de vehicul, de formă a bicicletei, zgomotul soneriei

and the emotions associated with that memory.

și de sentimente asociate cu acea amintire.

In the end, both Gratiolet and Aubertin turned out to be right.

În cele din urmă, Gratiolet și Aubertin au avut ambii dreptate.

And we still use both of their models to understand how cognition happens.

Și încă folosim ambele modele pentru a înțelege cogniția.

For example, we can now measure brain activity on such a fine time scale

Putem măsura activitatea cerebrală la o scară temporară atât de fină,

that we can see the individual localized processes that comprise

încât putem vedea localizarea proceselor individuale

a single act of remembering.

ce formează un singur act de amintire.

But it is the integration of these different processes and regions

Dar amintirea coerentă pe care o experimentăm

that creates the coherent memory we experience.

se creează prin integrarea proceselor din diferite zone.

The supposedly competing theories prove to be two aspects

Cele două teorii ce păreau antagonice se dovedesc a fi două aspecte

of a more comprehensive model,

ale unui model mai cuprinzător care,

which will in turn be revised and refined

la rândul său, va fi revizuit și rafinat

as our scientific techologies and methods for understanding the brain improve.

pe măsura dezvoltării tehnologiei și a metodelor de înțelegere a creierului.