My story of love and loss as a transracial adoptee | Sara Jones

Traducător: Delia Toropu Corector: Bianca-Ioanidia Mirea

When I was three years old,

La vârsta de trei ani,

I was transracially adopted from South Korea

am fost adoptată trans-rasial din Coreea de Sud

by a white family in Salt Lake City, Utah.

de o familie de albi din Salt Lake City, Utah.

I arrived in America with a mysterious tattoo on my left forearm.

Am ajuns în America cu un tatuaj misterios pe brațul stâng.

The tattoo was so large and noticeable

Era atât de mare și vizibil

that my adoptive parents had it surgically removed right away.

încât părinții mei adoptivi mi l-au îndepărtat chirurgical imediat.

They were worried that other kids would make fun of it.

Erau îngrijorați că ceilalți copii vor râde de el.

Today, there's only a light scar where the tattoo once was,

Acum am o cicatrice mică în locul tatuajului,

so I've redrawn it in permanent marker so you can see what it looked like.

dar l-am redesenat cu marker permanent ca să vă arăt cum era.

Korean adoption records in 1976 were notoriously incomplete.

Se știa că dosarele adopțiilor coreene din 1976 erau incomplete.

I didn't have any information about my background

Nu aveam nicio informație despre trecutul meu

or my birth family.

sau despre familia mea biologică.

I didn't even know if my name or birth date were real

Nu știam nici dacă numele sau data nașterii erau reale

or if they were assigned.

sau fictive.

And no one knew what my tattoo meant.

Nu știa nimeni semnificația tatuajului.

Transracial adoption is where a child from one race or ethnicity

Adopție trans-rasială e atunci când un copil de o anume rasă sau etnie

is adopted by parents from a different race or ethnicity.

e adoptat de părinți din altă rasă sau etnie.

In my generation, children who were adopted from Korea

În generația mea, copiii adoptați din Coreea

were assimilated into the culture of their adoptive parents.

erau asimilați în cultura părinților adoptivi.

So I was raised as if I were white.

Astfel, am fost crescută ca și cum aș fi fost albă.

Growing up, occasionally my family would eat at a Korean restaurant,

În copilărie, mâncam ocazional cu familia la un restaurant coreean

or we'd go to the Asian festival.

sau mergeam la festivalul asiatic.

But I did not identify with being Asian.

Dar nu mă consideram asiatică.

Looking back now,

Privind în urmă,

having my tattoo removed is symbolic of losing a connection

ștergerea tatuajului înseamnă pierderea simbolică a legăturii

with my Korean ethnicity and culture.

cu etnia și cultura mea coreeană.

And I am not alone.

Și nu sunt singura.

Since the 1950s, almost 200,000 Korean children have been adopted

Aproape 200.000 de copii coreeni au fost adoptați din 1950

all over the world.

în întreaga lume.

A growing body of research shows that children experience trauma

Numeroase studii arată că acești copii suferă traume

when they're separated from their families of origin.

când sunt separați de familiile biologice.

My story includes such childhood trauma.

Și povestea mea include o astfel de traumă.

I recently found out that my birth mother

Am aflat recent că mama mea biologică

left my family shortly after I was born.

și-a părăsit familia la scurt timp după nașterea mea.

When I was two years old, my birth father became injured

Când aveam doi ani, tatăl meu biologic a fost rănit

and could not provide for my brothers and me.

și nu a mai putut avea grijă de mine și de frații mei.

And so my two older brothers and I were sent to children welfare services.

Astfel, eu și cu cei doi frați mai mari am fost trimiși la protecția copilului.

And there, someone decided, because I was younger,

Acolo, cineva a decis, pentru că eram mai mică,

that I was more adoptable.

că aveam șanse reale de a fi adoptată.

And so, I was sent to a separate orphanage,

Am fost trimisă la un alt orfelinat,

separated from my brothers who cared for me.

separată de frații mei care mă iubeau.

My adoption records say that I wouldn't play

În dosarul adopției se spune că nu mă jucam

with any of the other children at the orphanage,

cu ceilalți copii din orfelinat,

and now I know why.

iar acum știu de ce.

My adoption photos show the picture of a frightened, malnourished little girl.

Pozele adopției arată imaginea unei fetițe speriate și subnutrite.

Just imagine my culture shock a short and lonely nine months later,

Imaginați-vă ce șoc cultural am avut, nouă luni mai târziu,

as I arrived in America,

când am ajuns în America,

where everything was different:

unde totul era diferit:

the people,

oamenii,

the buildings,

clădirile,

the food

mâncarea

and the clothing.

și îmbrăcămintea.

As a three-year-old child, I quickly figured out

La cei trei ani, mi-am dat repede seama

that no one spoke the Korean language that I spoke,

că nimeni nu vorbea limba mea coreeană,

and so I stopped speaking altogether for six months.

iar timp de șase luni nu am mai vorbit deloc.

And when I started speaking again, it was in full English.

Când am vorbit din nou, a fost doar în engleză.

Una din primele fraze pe care le-am spus,

One of the first phrases I said

as my parents showed me my orphanage photos

în timp ce părinții îmi arătau poze de la orfelinat

was, "Sara sad."

a fost: „Sara tristă”.

Copiii adoptați își ridică deseori ziduri emoționale

Children who are adopted often put up emotional walls

to protect themselves from being hurt again.

pentru a nu fi răniți din nou.

I certainly did this,

Cu siguranță asta am făcut și eu,

and like many transracially adopted children,

și la fel ca mulți copii adoptați trans-rasial,

there were many moments growing up where I wished that I was white

am avut multe momente în copilărie când mi-am dorit să fiu albă

like the other kids around me.

ca ceilalți copii din jurul meu.

Other kids made fun of my eyes and nose.

Copiii râdeau de ochii și de nasul meu.

Now, the '80s styles were particularly brutal to me,

Moda anilor '80 a fost deosebit de brutală pentru mine,

with glasses that didn't fit well,

cu ochelari care nu mi se potriveau,

hairstyles --

coafuri...

(Laughter)

(Râsete)

that looked ridiculous on me.

care mă făceau să par caraghioasă.

(Laughter)

(Râsete)

This narrative of adoption might be uncomfortable for you to hear.

Această poveste a adopției ar putea fi neplăcută pentru voi.

The narrative that we usually hear is that of a new parent,

Auzim, de obicei, povestea unui părinte,

who is eagerly awaiting a child that they've been wanting for so long.

care așteaptă cu nerăbdare un copil de foarte mult timp.

The parents' story is told with love, joy and excitement,

Povestea părinților e spusă cu dragoste, bucurie și entuziasm,

and as they bring a newly adopted child into their home,

iar când aduc acasă copilul adoptat,

family and friends celebrate and congratulate the parents

familia și prietenii sărbătoresc și îi felicită pe părinți

on their wonderful decision to adopt.

pentru decizia lor excelentă de a adopta.

My parents' adoption story was like a beautiful blanket that kept me warm.

Povestea părinților mei despre adopție era ca o pătură ce mă încălzea.

But after a while, it felt like the focus was more on the blanket,

Dar apoi am simțit că se concentrau mai mult asupra păturii,

covering me and my point of view entirely.

ignorându-mă total pe mine și ideile mele.

I couldn't emotionally breathe.

Emoțional, nu puteam respira.

My parents would say things to me like,

Părinții îmi spuneau lucruri precum:

"I fell in love with you the first time I saw your photo.

„M-am îndrăgostit de tine de prima dată când ți-am văzut poza.

My heart broke."

Mi s-a frânt inima”.

They love me, I know that, and I was wanted.

Știu că ei mă iubesc și că am fost dorită.

But I wish that the only birth story I had wasn't so sad,

Dar, mi-aș fi dorit ca povestea nașterii mele să nu fie atât de tristă,

so humanitarian.

atât de umanitară.

I would often confuse love with gratitude,

Confundam adesea dragostea cu recunoștința,

especially when other people would say things to me like,

mai ales când oamenii îmi spuneau:

"You're so lucky to be adopted to America,"

„Ești foarte norocoasă că ai fost adoptată în America”

or, "Your parents are such angels to adopt you."

sau: „Părinții tăi sunt niște îngeri că te-au adoptat”.

To a child, it felt like these comments were constant reminders to be grateful

Copil fiind, simțeam că aceste comentarii îmi aminteau mereu să fiu recunoscătoare

to my parents' charity.

pentru generozitatea părinților mei.

I resented that I couldn't tell these adults,

Detestam că nu le pot spune adulților:

"I don't like being reminded all the time that I'm adopted.

„Nu îmi place să îmi amintiți mereu că sunt adoptată.

I just want to be a normal kid,

Vreau doar să fiu un copil normal

and maybe even be ungrateful once in a while."

și poate, chiar nerecunoscător din când în când”.

(Laughter)

(Râsete)

But I learned to smile without really smiling,

Dar am învățat să zâmbesc fără a zâmbi cu adevărat,

and as I grew older, I wanted to be able to say,

și pe măsură ce creșteam, îmi doream să pot spune:

"Sara is still sad."

„Sara încă este tristă”.

But I buried my feelings, and it wasn't until later in life

Mi-am ascuns sentimentele, și doar mai târziu

that I realized I'd never really grieved my own adoption.

mi-am dat seama că nu îmi plânsesem adopția.

While many of us understand that adopting a child

Mulți dintre noi înțeleg că adopția unui copil

from a different race, culture or country is never simple,

dintr-o rasă, cultură sau țară diferită, nu e niciodată simplă,

we rarely acknowledge the complex emotions

dar, foarte rar conștientizăm emoțiile complexe

that children who are adopted can experience.

pe care le simt copiii adoptați.

Some children experience feelings of loss,

Unii copii au sentimente de pierdere,

feelings of rejection,

de respingere,

grief,

tristețe,

shame,

rușine,

guilt,

vină,

challenges with identity,

provocări privind identitatea,

difficulty with intimacy

dificultăți în intimitate

and control issues.

sau probleme de control.

Just ask my kids.

Întrebați-mi copiii.

(Laughter)

(Râsete)

Children who are adopted can still love their adoptive parents

Copiii adoptați pot să-și iubească părinții adoptivi

at the same time as experiencing these complex emotions.

și în același timp, să simtă aceste emoții complexe.

And many of us wonder: If we had had safe emotional spaces

Mulți dintre noi se întreabă: dacă am fi avut un spațiu emoțional sigur

to own our own stories when we were younger,

pentru propriile noastre povești din copilărie,

would we still be struggling to come to terms with adoption as adults?

ca adulți, ne-am mai fi chinuit să ne acceptăm adopția?

Where do we find the emotional oxygen to own our own stories?

Unde găsim oxigenul emoțional pentru a ne accepta propria poveste?

Since the late 1990s and early 2000s,

De la sfârșitul anilor 1990 și începutul anilor 2000,

researchers like Dr. Richard Lee have focused on different parenting techniques

cercetători ca Dr. R. Lee s-au concentrat pe diferite tehnici de parenting

for transracial adoption.

pentru adopțiile inter-rasiale.

The hope is to help children and their adoptive parents

Scopul e să-i ajute pe copii și pe părinții lor adoptivi

better adapt to their unique racial and ethnic circumstances.

să se adapteze mai bine la circumstanțele unice de rasă și etnie.

There's more enculturation encouraged,

Se încurajează endoculturalizarea,

that exposes children to the people,

adică se prezintă copiilor: oamenii,

places, languages and culture of their birth families.

locurile, limba și cultura familiilor din care provin.

Some parents focus on racial inculcation

Unii părinți se concentrează pe educație rasială,

to specifically work with their children on the racism and discrimination

și în mod special, pe rasism și discriminare,

that they will experience outside of the home.

cu care se vor confrunta în afara casei.

And some parents allow children to choose as they get older

Unii părinți le permit copiilor, pe măsură ce cresc,

the level of exposure to the culture of their birth families.

să aleagă nivelul de expunere la cultura familiilor biologice.

Now, we might look at these signs of progress

Ne putem uita la aceste semne de progres

and think we've got it all figured out when it comes to transracial adoption.

și am putea crede că știm totul despre adopțiile trans-rasiale.

The Korean adoptees were the first massive wave of international adoptions,

Adopțiile coreene au fost primul val masiv al adopțiilor internaționale,

almost 30 years earlier than most other countries,

cu aproape 30 de ani mai devreme decât restul țărilor,

and so there are entire generations of Korean adoptees --

și astfel, sunt generații întregi de adopții coreene,

from children all the way to adults in their 70s --

de la copii până la adulți de 70 de ani,

dealing with the impact of their assimilation,

care se confruntă cu impactul asimilării lor,

and there have only been a handful of studies

și doar un număr mic de cercetări

that follow transracial adoptees over a lifetime.

urmăresc copiii adoptați trans-rasial de-a lungul vieții.

I know that people around me could not understand my adoption grief.

Știu că oamenii din jurul meu nu pot înțelege suferința adopției mele.

Rachel Rostad, another Korean adoptee, expressed what I was feeling

Rachel Rostad, altă adoptată coreeană, a exprimat ceea ce simțeam eu,

when she said,

când a spus:

"Loss is especially confusing to measure

„Pierderea e foarte greu de măsurat

when it appears as if I haven't lost anything at all.

când pare că, de fapt, nu am pierdut nimic.

It's not missing like an organ.

Nu e precum lipsa unui organ.

It's missing like wherever dreams go when you blink awake

E precum dispariția unui vis, atunci când te trezești,

into the morning light."

în lumina dimineții.”

Every year, hundreds of South Korean adoptees

În fiecare an, sute de adoptați sud-coreeni

search for their birth families.

își caută familiile biologice.

Korean agencies report that less than 15 percent are successful.

Agențiile coreene declară că mai puțin de 15% au succes.

Last year, I found my Korean birth family in just three months.

Anul trecut, mi-am găsit familia biologică în aproape trei luni.

I posted a photo of my redrawn tattoo on social media,

Am postat pe rețelele sociale o imagine cu tatuajul meu redesenat,

which Korean groups generously shared.

pe care grupurile coreene au distribuit-o cu generozitate.

And a friend of my brother saw the photo,

Un prieten al fratelui meu a văzut fotografia

and he knew instantly what the tattoo meant.

și a știut imediat ce semnificație are tatuajul.

When my father decided to send us to children welfare services,

Când tata a decis să ne ducă la protecția copilului,

he was worried that we would be separated and even adopted into foreign countries.

era îngrijorat că vom fi despărțiți sau chiar adoptați în țări străine.

And so he took the unusual step to place a large tattoo

Astfel, a luat decizia ciudată de a ne face un tatuaj mare

on each of our arms

fiecăruia dintre noi, pe braț

and on his own,

dar și pe al său,

so that we could find each other someday.

ca să ne regăsim într-o zi.

And he tried searching for me.

El a încercat să mă caute.

And he was right:

Și a avut dreptate:

the tattoo did eventually lead me to find the family that I had lost.

tatuajul m-a ajutat să-mi găsesc familia pierdută.

Unfortunately, he passed away nine years before he could see his children reunited.

Din păcate, a murit cu nouă ani înainte de a-și vedea copiii reuniți.

But last year, I traveled to Korea to meet my two older brothers,

Anul trecut am călătorit în Coreea ca să-mi întâlnesc cei doi frați mai mari,

my aunt and uncle,

pe mătușa și unchiul meu,

and I learned a lot of new things about myself,

și am descoperit multe lucruri despre mine,

including my real birth date,

inclusiv data de naștere reală,

which actually makes me seven months older.

care m-a făcut cu șapte luni mai bătrână.

(Laughter)

(Râsete)

This middle-aged woman did not love hearing that she is older.

Acestei femei de vârstă mijlocie nu i-a plăcut să afle că e mai în vârstă.

(Laughter)

(Râsete)

And that explains all those gifted and talented classes I had in school.

Astfel se explică cursurile geniale pe care le-am avut la școală.

(Laughter)

(Râsete)

But the most important thing that I learned

Dar, cel mai important lucru pe care l-am învățat

was that I had a loving family in Korea

a fost acela că am o familie iubitoare în Coreea

who remembered me as a little baby

care mă ținea minte de când eram bebeluș

and had never forgotten me.

și care nu m-a uitat niciodată.

I wasn't abandoned, like my adoption records said.

Nu am fost abandonată, așa cum reiese din dosarul meu de adopție.

I was wanted.

Am fost dorită.

It's time to reframe our views on adoption.

E timpul să ne reformulăm părerile cu privire la adopție.

A healthy adoption ecosystem is one in which children,

Un ecosistem de adopție sănătos e unul în care copiii,

adoptive families and birth families

familiile adoptive și familiile biologice

each own their unique stories.

își recunosc fiecare poveștile sale unice.

When these narratives are placed side by side,

Când aceste povești sunt puse una lângă alta, se creează

it creates better empathy and policies for the lives that adoption impacts.

mai multă empatie și politici mai bune pentru viețile afectate de adopție.

Here are two things that adults can do

Iată două lucruri pe care le pot face adulții

to better protect adopted children's stories.

pentru a proteja mai bine poveștile copiilor adoptați.

First, give children safe emotional spaces to express their emotions,

Primul: să le ofere copiilor un spațiu emoțional sigur ca să-și exprime emoțiile,

both positive and negative.

atât pozitive cât și negative.

Phrases such as "tell me more,"

Fraze precum: „Spune-mi mai multe!”,

"what do you wish for"

„Ce îți dorești?”

and "those feelings are normal"

și „Aceste sentimente sunt normale”

are ways that parents can grant emotional oxygen to their children.

sunt moduri prin care părinții oferă oxigen emoțional copiilor lor.

Second, validate a child's adoption story.

Al doilea: să valideze povestea adopției unui copil.

Children may express emotions that may feel hurtful

Copiii pot exprima emoții care să-i rănească

or worry an adoptive parent.

sau să-i îngrijoreze pe părinții adoptivi.

As a parent, work to hold and manage your fears

Ca părinte, încercați să vă rezolvați fricile

separately from your child.

separat de copilul vostru.

Always acknowledge your child's story as valid and important.

Întotdeauna acceptați povestea copilului ca fiind serioasă și importantă.

Now, it's natural to want to protect children

E firesc să vă doriți să vă protejați copilul

from experiencing pain.

ca să nu sufere.

But my tattoo is a poignant reminder that every adoption starts with loss,

Tatuajul meu e o amintire dureroasă că adopția începe cu o pierdere

and every child is affected differently.

și că fiecare copil reacționează diferit.

Children who are adopted can live full, rich lives,

Copiii adoptați pot avea vieți împlinite și bogate,

as we accept and build upon this unique set of cards that we were dealt.

căci acceptăm și construim pe acest unic set de cărți care ne-au fost distribuite.

And as you listen to our narratives with empathy,

Dacă ascultați poveștile noastre cu empatie,

you will hear other things as well:

puteți auzi și alte lucruri:

childlike curiosity,

curiozitate copilărească,

grace,

grație,

resilience,

tenacitate,

courage,

curaj,

love

iubire

and yes, even gratitude.

și da, chiar recunoștință.

Thank you.

Vă mulțumesc!

(Applause)

(Aplauze)