How Dolly Parton led me to an epiphany | Jad Abumrad

Corector: Claudia Pravat

Vreau să vă povestesc despre căutarea scopului meu ca jurnalist

și cum m-a ajutat Dolly Parton să-l găsesc.

De vreo 20 de ani spun povești,

I want to tell you about my search for purpose as a journalist

mai întâi la radio, apoi la podcasturi.

and how Dolly Parton helped me figure it out.

Când am început „Radiolab” în 2002,

am realizat o mișcare esențială în domeniul poveștilor.

So I've been telling audio stories for about 20 years,

first on the radio and then in podcasts.

Aduceam pe cineva,

When I started the radio show "Radiolab" in 2002,

(Audio) Steven Strogatz: E unul dintre cele mai hipnotice

și fermecătoare spectacole ale naturii

here was the quintessential story move we would do.

pentru că, nu uitați, e complet mut.

We'd bring on somebody --

Jad Abumrad: La fel ca matematicianul Steve Strogatz,

(Audio) Steven Strogatz: It's one of the most hypnotic

and spellbinding spectacles in nature,

care făcea un desen.

SS: Imaginați-vă. E malul unui râu din Thailanda,

because, you have to keep in mind, it is absolutely silent.

într-o parte îndepărtată a junglei,

Jad Abumrad: Like this guy, mathematician, Steve Strogatz,

ești într-o canoe, plutind pe râu în jos.

and he would paint a picture.

Nu se aude nimic,

SS: Picture it. There's a riverbank in Thailand,

poate doar ciripitul păsărilor exotice sau ceva asemănător.

in the remote part of the jungle,

JA: Ești împreună cu Steve în această canoe imaginară,

you're in a canoe, slipping down the river.

iar peste tot în jurul tău sunt milioane de licurici.

There's no sound of anything,

maybe the occasional, you know, exotic jungle bird or something.

Ceea ce vezi e un efect aleatoriu de noapte înstelată.

JA: So you're in this imaginary canoe with Steve,

and in the air all around you are millions of fireflies.

Pentru că toți licuricii sclipesc în momente diferite.

Te aștepți la așa ceva.

And what you see is sort of a randomized starry-night effect.

Dar conform lui Steve, în acest loc,

din motive pe care niciun om de știință nu le poate explica...

Because all the fireflies are blinking at different rates.

SS: Uup.

Which is what you would expect.

Uup.

But according to Steve, in this one place,

Uup.

Mii de luminițe ce se aprind și se sting,

for reasons no scientist can fully explain --

toate în același timp.

SS: Whoop.

(Muzică și sunete electrice)

Whoop.

Whoop.

With thousands of lights on and then off, all in sync.

JA: Cam acum ar fi momentul

(Music and electric sounds)

să pun o muzică frumoasă, cum am făcut acum,

iar voi ați avea acel sentiment plăcut.

Un sentiment despre care știm din surse științifice,

JA: Now it's around this time

că se află în minte și în piept,

that I would generally bring in the beautiful music, as I just did,

și se răspândește în tot corpul.

E sentimentul uimirii.

and you'd start to get that warm feeling.

Din 2002 până în 2010, am realizat sute de astfel de povești.

A feeling, that we know from science,

kind of localizes in your head and chest

and spreads through your body.

Științifice, neuroștiințifice, îmbătătoare, inteligente,

It's that feeling of wonder.

From 2002 to 2010, I did hundreds of these stories.

care duc întotdeauna la acest sentiment de uimire.

Am început s-o percep ca pe munca mea,

Sciency, neurosciency, very heady, brainy stories

să conduc oamenii spre momente magice.

Care sunau cam așa:

that would always resolve into that feeling of wonder.

(Voci diferite) „Huh!” „Uau!” „Uau!”

And I began to see that as my job,

to lead people to moments of wonder.

„E uimitor!”

„Uau!” „Uau!”

What that sounded like was:

JA: Dar am început să mă plictisesc de poveștile astea.

(Various voices) "Huh!" "Wow!" "Wow!"

Parțial, erau repetitive.

"That's amazing."

Îmi aduc aminte că într-o zi mă aflam în fața computerului,

"Whoa!" "Wow!"

JA: But I began to get kind of tired of these stories.

făcând sunetul unui neuron.

(Sunet de trosnitură)

Se ia un sunet alb, se taie, un sunet foarte ușor de realizat.

I mean, partially, it was the repetition.

I remember there was a day I was sitting at the computer,

Îmi aduc aminte că m-am gândit: „Am făcut sunetul ăsta de 25 de ori.”

making the sound of a neuron.

(Crackling sound)

Dar era mai mult de atât,

You know, take some white noise, chop it up, very easy sound to make.

era cam același proces pentru toate poveștile.

Când iei calea adevărului, bazat pe date științifice,

I remember thinking, "I have made this sound 25 times."

și ajungi la miracol.

But it was more than that --

Iubesc știința, nu mă înțelegeți greșit.

there was a familiar path to these stories.

Părinții mei au emigrat dintr-o țară distrusă de război,

You walk the path of truth, which is made of science,

au venit în America,

iar pentru ei știința era parte din identitatea lor,

and you get to wonder.

Now, I love science, don't get me wrong.

și am moștenit acest lucru de la ei.

My parents emigrated from a war-torn country,

came to America,

Dar era ceva la această trecere simplă

and science for them was, like, more their identity than anything else,

de la știință la miracol,

care a început să mi se pare greșită.

and I inherited that from them.

E doar o singură cale pentru o poveste?

But there was something about that simple movement

În jurul anului 2012,

from science to wonder

am dat peste mai multe povești care m-au făcut să mă gândesc: „Nu.”

that just started to feel wrong to me.

Like, is that the only path a story can take?

În special o poveste

Around 2012,

în care am luat interviul unui tip care descria armele chimice,

I ran into a bunch of different stories that made me think, "No."

folosite împotriva lui și a consătenilor săi,

în munții Laos.

One story in particular,

where we interviewed a guy who described chemical weapons

Oameni de știință din vest au mers acolo,

au căutat arme chimice, dar n-au găsit nimic.

being used against him and his fellow villagers

L-am întrebat despre asta

și a zis că oamenii de știință au greșit.

in the mountains of Laos.

Western scientists went there,

Noi am zis: „Dar au făcut teste.”

measured for chemical weapons, didn't find any.

El a zis: „Nu-mi pasă, știu ce mi s-a întâmplat.”

Noi am continuat să punem întrebări

We interviewed the man about this,

he said the scientists were wrong.

și până la urmă

interviul s-a sfârșit în lacrimi.

We said, "But they tested."

He said, "I don't care, I know what happened to me."

M-am simțit...

And we went back and forth and back and forth,

M-am simțit îngrozitor.

and make a long story short,

Ca și cum mă agățam de un adevăr științific

the interview ended in tears.

când cineva chiar suferise.

I felt ...

N-avea să ajute la nimic.

I felt horrible.

Și poate că mă bazam prea mult pe știință ca să aflu adevărul.

Like, hammering at a scientific truth, when someone has suffered.

Și chiar am simțit în acel moment

că erau mai multe adevăruri în acea cameră,

That wasn't going to heal anything.

iar noi luam în considerare doar unul.

And maybe I was relying too much on science to find the truth.

Așa că m-am gândit: „Trebuie să mă perfecționez.”

And it really did feel, at that moment,

Așa că pentru următorii opt ani,

that there were a lot of truths in the room,

m-am angajat să fac povești în care adevărul are mai multe fețe.

and we were only looking at one of them.

So I thought, "I've got to get better at this."

Am făcut povești despre politica de consimțire,

And so for the next eight years,

în care ascultam perspectiva victimelor, a făptașilor,

I committed myself to doing stories where you heard truths collide.

iar variantele nu se potriveau.

Am făcut povești despre rase,

We did stories about the politics of consent,

despre oameni de culoare respinși din juriu,

where you heard the perspective of survivors and perpetrators

iar regulile ce ar preveni aceste lucruri

doar le înrăutățesc.

whose narratives clashed.

Povești cu deținuți de la Guantanamo,

We did stories about race,

how black men are systematically eliminated from juries,

unde totul e contestat

și trebuie să găsești un sens.

and yet, the rules that try and prevent that from happening

Iar acest efort e cel mai important.

only make things worse.

Stories about counter terrorism, Guantanamo detainees,

Am început să mă gândesc: „Poate că ăsta e scopul meu.”

stories where everything is disputed,

all you can do is struggle to try and make sense.

Să le creez oamenilor clipe de zbucium.

And this struggle kind of became the point.

Iată cum sunau:

(Voci diferite) „Da, înțeleg, adică...”

I began to think, "Maybe that's my job."

„Ah, eu...” (Oftat)

„Păi, deci, adică, ah...”

To lead people to moments of struggle.

„Asta, adică, eu...”

„Știi, eu...” (Oftat)

Here's what that sounded like:

(Various voices) "But I see -- I, like --"

"Uh, I --" (Sighs)

"Well, so, like, huh --"

JA: Și oftatul acela,

"That, I mean, I --"

voiam să aud acel sunet în fiecare poveste,

"You know -- golly -- I --" (Sighs)

pentru că acel sunet e foarte prezent în viața noastră, nu?

JA: And that sigh right there,

Trăim într-o lume în care adevărul nu mai e o simplă înlănțuire de fapte

I wanted to hear that sound in every single story,

care să poată fi înțelese.

because that sound is kind of our current moment, right?

A devenit un proces.

S-a schimbat din substantiv în verb.

We live in a world where truth is no longer just a set of facts

Dar care e finalul acestor povești?

Noi spuneam o poveste în care ne învârteam

to be captured.

It's become a process.

It's gone from being a noun to being a verb.

în jurul a două perspective ale conflictului,

But how do you end that story?

iar ajunși la final nu prea mai știam

Like, what literally kept happening is we'd be, you know, telling a story,

ce să facem.

Ce să spun la final?

O, Doamne.

cruising along, two viewpoints in conflict,

Cum închei povestea asta?

you get to the end and it's just like --

Nu poți să-i faci un final fericit,

pentru că n-ar părea real.

No, let me see.

În același timp,

What do I say at the end?

dacă îi lași pe oameni în încurcătură,

Oh, my God.

What do you -- how do you end that story?

se vor gândi: „De ce am ascultat asta?”

You can't just happily-ever-after it,

Așadar, se simțea nevoia de o schimbare.

because that doesn't feel real.

Trebuia să fie ceva mai presus de zbucium.

At the same time,

if you just leave people in that stuck place,

Și aici intervine Dolly.

like, "Why did I just listen to that?"

Like, it felt like there had to be another move there.

Sau Sfânta Dolly, așa cum ne place să o numim în sud.

Had to be a way beyond the struggle.

Vreau să vă povestesc despre o revelație pe care am avut-o anul trecut,

And this is what brings me to Dolly.

în timp ce lucram la o serie numită „America lui Dolly Parton”.

Or Saint Dolly, as we like to call her in the South.

Era ceva nou pentru mine,

I want to tell you about one little glimmer of an epiphany that I had,

dar am avut această intuiție că Dolly m-ar putea ajuta

doing a nine-part series called "Dolly Parton's America" last year.

să rezolv această ultimă problemă.

Iată care a fost intuiția:

It was a bit of a departure for me,

Mergi la un concert al lui Dolly,

but I just had this intuition that Dolly could help me

vezi bărbați cu șepci care stau lângă bărbați travestiți,

figure out this ending problem.

democrați lângă republicani,

femei care se țin de mână,

And here was the basic intuition:

o mulțime de oameni diferiți adunați la un loc.

You go to a Dolly concert,

you see men in trucker hats standing next to men in drag,

Toți acești oameni despre care credem că ar trebui să se urască

Democrats standing next to Republicans,

cântă împreună.

Ea a reușit să construiască acest loc unic în America

women holding hands,

every different kind of person smashed together.

All of these people that we are told should hate each other

și voiam să aflu cum a reușit.

Așa că am intervievat-o pe Dolly de 12 ori pe două continente separate.

are there singing together.

She somehow carved out this unique space in America,

Fiecare interviu îl începea așa:

and I wanted to know, how did she do that?

(Audio) Dolly Parton: Întreabă-mă orice

So I interviewed Dolly 12 times, two separate continents.

și îți voi spune ce vreau eu să auzi.

(Râsete)

JA: E o forță de necontestat a naturii.

She started every interview this way:

(Audio) Dolly Parton: Ask me whatever you ask me,

Dar problema cu care m-am confruntat

and I'm going to tell you what I want you to hear.

era faptul că mă stăpânea o vanitate

(Laughter)

JA: She is undeniably a force of nature.

pe care sufletul meu nu o putea accepta.

But the problem that I ran into

Dolly cântă foarte mult despre sud.

is that I had chosen a conceit for this series

Dacă te uiți prin discografia ei,

vei vedea un cântec după altul despre Tennessee.

that my soul had trouble with.

(Muzică) DP: (Cântând diferite cântece) Tennessee, Tennessee...

Dolly sings a lot about the South.

Dor de orașul natal, Tennessee...

If you go through her discography,

you will hear song after song about Tennessee.

Îmi trec prin minte aceste melodii despre dorul de Tennessee, orașul natal.

(Music) DP: (Singing, various songs) Tennessee, Tennessee...

Tennessee.

Tennessee homesick ...

JA: „Tennessee Mountain Home”, „Tennessee Mountain Memories”.

I've got those Tennessee homesick blues runnin' through my head.

Eu am crescut în Tennessee

și nu mi-a fost niciodată dor de el.

Tennessee.

Eram copilul slăbuț arab

JA: "Tennessee Mountain Home," "Tennessee Mountain Memories."

care venea din locul care inventase atentatele sinucigașe.

Now I grew up in Tennessee,

and I felt no nostalgia for that place.

Am petrecut mult timp în camera mea.

I was the scrawny Arab kid

Când am plecat din Nashville,

l-am părăsit.

who came from the place that invented suicide bombing.

Îmi aduc aminte când eram la Dollywood

I spent a lot of time in my room.

și stăteam în fața unei replici a cabanei sale din Tennessee.

When I left Nashville,

Oamenii din jurul meu plângeau.

I left.

E o replică.

I remember being at Dollywood,

De ce plângeți?

standing in front of a replica, replica of her Tennessee Mountain Home.

Nu înțelegeam de ce erau așa sentimentali,

având în vedere relația mea cu sudul.

People all around me were crying.

This is a set.

Și am început să am atacuri de panică din această cauză.

Why are you crying?

I couldn't understand why they were so emotional,

„Oare nu sunt persoana potrivită pentru acest proiect?”

especially given my relationship to the South.

Dar apoi...

o răsturnare de situație.

And I started to honestly have panic attacks about this.

Ne-am întâlnit cu Bryan Seaver,

"Am I not the right person for this project?"

nepotul și bodyguard-ul lui Dolly.

Pe nepusă masă, ne ia pe mine și pe producătorul Shima Oliaee

But then ...

twist of fate.

și ne duce din Dollywood,

We meet this guy, Bryan Seaver,

dincolo de munți,

Dolly's nephew and bodyguard.

urcăm 20 de minute,

And on a whim, he drives producer Shima Oliaee and I

coborâm pe un drum îngust și noroios,

trecem prin niște porți de lemn imense ce par a fi din „Urzeala tronurilor”,

out of Dollywood,

round the back side of the mountains,

și ajungem în adevărata cabană din Tennessee.

up the mountains 20 minutes,

down a narrow dirt road,

through giant wooden gates that look right out of "Game of Thrones,"

Locul real.

Adevărata casă de la munte, din Tennessee.

and into the actual Tennessee Mountain Home.

Am să descriu această parte cu ajutorul lui Wagner,

pentru că trebuie să înțelegeți,

But the real place.

în mitologia din Tennessee,

Valhalla.

această casă e un tărâm sfânt.

The real Tennessee Mountain Home.

Stăteam acolo, pe iarbă,

And I'm going to score this part with Wagner,

because you've got to understand,

lângă râul Pigeon,

in Tennessee lore,

unde fluturii se roteau prin aer,

this is like hallowed ground, the Tennessee Mountain Home.

iar eu am trăit un moment magic.

So I remember standing there, on the grass,

Casa lui Dolly din Tennesse

next to the Pigeon River,

butterflies doing loopty loops in the air,

arată exact ca cea a tatălui meu, în munții Libanului.

and I had my own moment of wonder.

Casa ei arată exact ca locul pe care tatăl meu l-a părăsit.

Dolly's Tennessee Mountain Home

looks exactly like my dad's home in the mountains of Lebanon.

Și acest lucru m-a făcut să am o conversație cu el,

ceea ce nu s-a mai întâmplat,

Her house looks just like the place that he left.

legată de durerea simțită când a plecat de acasă

și cum găsește asta în muzica lui Dolly.

And that simple bit of layering led me to have a conversation with him

Apoi am avut o conversație cu Dolly, în care și-a descris cântecele

that I'd never had before,

about the pain he felt leaving his home.

ca fiind muzică despre migrare.

Chiar și cântecul acela clasic,

And how he hears that in Dolly's music.

„Casa din Tennessee”, dacă îl asculți,

Then I had a conversation with Dolly where she described her songs

(Dolly Parton „Casa din Tennessee”)

“Stau pe verandă într-o după-amiază de vară

as migration music.

Even that classic song,

"Tennessee Mountain Home," if you listen to it --

Într-un scaun cu spate drept, pe două picioare,

(Dolly Parton "Tennessee Mountain Home")

"Sittin' on the front porch on a summer afternoon

sprijinit de perete.”

In a straight-backed chair on two legs,

E despre încercarea de a captura un moment

despre care știi că a trecut deja.

leaned against the wall."

Dar dacă îl poți descrie, veridic,

poate că îl poți suspenda cumva, ca într-un tipar,

It's about trying to capture a moment that you know is already gone.

blocat între trecut și prezent.

But if you can paint it, vividly,

Asta e experiența unui imigrant.

maybe you can freeze it in place, almost like in resin,

Iar acest gând simplu a stârnit un milion de conversații.

trapped between past and present.

Am început să vorbesc cu muzicieni despre muzica country în ansamblu.

That is the immigrant experience.

Acest gen despre care am simțit mereu

And that simple thought led me to a million conversations.

că nu are deloc de a face cu locul din care am venit eu

I started talking to musicologists about country music as a whole.

e realizat cu instrumente și stiluri muzicale

care vin direct din Orientul Mijlociu.

This genre that I've always felt so

De fapt existau drumuri comerciale care duceau din Libanul de azi

having nothing to do with where I came from

is actually made up of instruments and musical styles

până în munții din estul statului Tennessee.

that came directly from the Middle East.

Stăteam acolo și mă uitam la casa ei

In fact, there were trade routes that ran from what is now Lebanon

și a fost prima dată când am simțit că sunt din Tennesse.

right up into the mountains of East Tennessee.

E foarte adevărat.

I can honestly say, standing there, looking at her home,

Și n-a fost singura dată când s-a întâmplat,

was the first time I felt like I'm a Tennessean.

ci de multe ori

mă ducea mai presus de aceste tipare simple

That is honestly true.

pe care le construisem pentru lume.

And this wasn't a one-time thing,

Îmi amintesc că am vorbit despre parteneriatul de șapte ani

I mean, over and over again,

she would force me beyond the simple categories

cu Porter Wagoner.

În 1967, s-a alăturat trupei lui, cel mai mare star al muzicii country.

I had constructed for the world.

I remember talking with her about her seven-year partnership

Ea era doar acompaniament, un nimeni.

with Porter Wagoner.

În scurt timp, ea devine celebră,

1967, she joins his band, he is the biggest thing in country music,

el gelos,

el o dă în judecată pentru trei milioane de dolari

she is a backup singer, a nobody.

atunci când ea vrea să plece.

Ați putea foarte ușor să-l încadrați pe Porter Wagoner

Within a short time, she gets huge,

he gets jealous,

în tipul: clasic, ticălos venerabil

he then sues her for three million dollars

care încearcă să o saboteze.

when she tries to leave.

Now it would be really easy to see Porter Wagoner

Dar de fiecare dată când încercam să sugerez,

evita să comenteze.

as, like, a type: classic, patriarchal jackass,

(Sunet) E un tip, așa cum vezi și în clipurile lui,

care te îmbrățișează.

trying to hold her back.

But any time I would suggest that to her,

E o chimie între voi, cu siguranță.

like, come on.

(Audio) This is a guy, I mean, you see it in the videos too,

DP: Ei bine, e mai complicat de atât.

he's got his arm around you.

Gândește-te puțin.

There's a power thing happening, for sure.

Avea acest spectacol de ani buni,

nu avea nevoie de mine pentru succesul spectacolului.

DP: Well, it's more complicated than that.

Și nu se aștepta să ajung ce am ajuns.

I mean, just think about it.

He had had this show for years,

Nu știa că sunt un artist serios.

he didn't need me to have his hit show.

Nu știa câte visuri aveam.

He wasn't expecting me to be all that I was, either.

JA: De fapt, îmi spunea:

„Nu aduce în povestea mea modul tău prostesc de a vedea lumea,

I was a serious entertainer, he didn't know that.

pentru că nu așa stau lucrurile.

He didn't know how many dreams I had.

Da, era o chimie, dar nu a fost doar atât.

JA: In effect, she kept telling me,

Nu o poți reduce la atât.”

"Don't bring your stupid way of seeing the world into my story,

Să ne uităm la imaginea de ansamblu.

because that's not what it was.

Yeah, there was power, but that's not all there was.

Ce înțeleg de aici?

Cred că e ceva aici, un indiciu, o portiță deschisă.

You can't summarize this."

Ca jurnaliști, ne plac diferențele.

Alright, just to zoom out.

Ne obsedează aceste diferențe.

What do I make of this?

Well, I think there's something in here that's a clue, a way forward.

Însă în această lume confuză

avem tot mai mult nevoie să creăm o punte de legătură între ele.

As journalists, we love difference.

Dar cum faci asta?

We love to fetishize difference.

But increasingly, in this confusing world,

Cred că pentru mine răspunsul e clar acum.

we need to be the bridge between those differences.

Examinezi aceste diferențe,

le păstrezi cât poți,

But how do you do that?

până când, așa cum s-a întâmplat acolo sus pe munte,

I think for me, now, the answer is simple.

ceva se petrece,

You interrogate those differences,

ceva se dezvăluie.

you hold them for as long as you can,

Poveștile nu se pot termina cu o controversă.

until, like up on that mountain,

Trebuie să se încheie cu o revelație.

something happens,

Iar când m-am întors din acea excursie de pe munte,

something reveals itself.

un prieten mi-a dat o carte care a dat un nume acestei idei.

Story cannot end in difference.

It's got to end in revelation.

În psihoterapie, există conceptul numit al treilea,

And coming back from that trip on the mountain,

care e în esență astfel:

De obicei ne considerăm entități autonome.

a friend of mine gave me a book that gave this whole idea a name.

In psychotherapy, there's this idea called the third,

Fac ceva pentru tine, faci ceva pentru mine.

Însă conform acestei teorii, când oamenii se apropie

which essentially goes like this.

Typically, we think of ourselves as these autonomous units.

și își iau angajamentul de a se întâlni,

I do something to you, you do something to me.

în acel act de recunoaștere mutuală

But according to this theory, when two people come together

ei creează de fapt un lucru nou.

O nouă entitate, adică relația lor.

and really commit to seeing each other,

in that mutual act of recognition,

Te poți gândi la concertele lui Dolly ca la un al treilea loc, cultural.

they actually make something new.

Felul în care vede diversitatea audienței sale,

A new entity that is their relationship.

modul în care ei o văd,

creează arhitectura spirituală a locului.

You can think of Dolly's concerts as sort of a cultural third space.

Și cred că acum asta e menirea mea.

The way she sees all the different parts of her audience,

the way they see her,

Ca jurnalist,

creates the spiritual architecture of that space.

ca povestitor,

ca simplu american

And I think now that is my calling.

care trăiește într-o țară ce se străduiește să reziste,

That as a journalist,

fiecare poveste pe care o spun trebuie să-și găsească o a treia parte.

as a storyteller,

as just an American,

Locul acela în care vedem lucrurile altfel

living in a country struggling to hold,

duc la ceva nou.

that every story I tell has got to find the third.

Vă mulțumesc!

That place where the things we hold as different

resolve themselves into something new.

Thank you.