Animation basics: The optical illusion of motion - TED-Ed

Bazele animaţiei: Iluzia optică de mişcare - TED-Ed

Traducător: Delia Bogdan Corector: Ariana Bleau Lugo

Iată o serie de imagini statice.

Take a series of still, sequential images.

Let's look at them one by one.

Să le privim pe rând.

Faster.

Mai repede.

Now, let's remove the gaps,

Ia să scoatem pauzele...

go faster still.

... şi mai repede.

Wait for it ...

Staţi aşa...

Bam!

... bam!

Motion!

Mişcare!

Why is that?

Ce e asta?

Intellectually, we know we're just looking at a series of still images,

Intelectual ştim că privim doar

o serie de imagini statice,

but when we see them change fast enough,

dar când se succed suficient de repede

they produce the optical illusion of appearing as a single, persistent image

produc o iluzie optică

şi apar ca o singură imagine persistentă

care işi schimbă treptat forma şi poziţia.

that's gradually changing form and position.

Efectul stă la baza tuturor tehnologiilor de film,

This effect is the basis for all motion picture technology,

from our LED screens of today

de la ecrane cu leduri

to their 20th-century cathode ray forebearers,

la predecesorii lor cu catozi,

de la proiecţia cinematică

from cinematic film projection to the novelty toy,

la jucăria nouă,

S-a sugerat chiar

even, it's been suggested, all the way back to the Stone Age

că până şi-n Epoca de piatră

când oamenii desenau peşterile.

when humans began painting on cave walls.

This phenomenon of perceiving apparent motion in successive images

Acest fenomen de percepţie a mişcării aparente

din imagini sugestive

is due to a characteristic of human perception

se datorează unei caracteristici umane de percepţie

historically referred to as "persistence of vision."

numită istoric "persistenţa imaginii".

The term is attributed

Termenul e atribuit

to the English-Swiss physicist Peter Mark Roget,

fizicianului anglo-elveţian Peter Mark Roget,

who, in the early 19th century,

care la începutul secolului XIX,

used it to describe a particular defect of the eye

a folosit-o în descrierea unui anumit defect al ochiului

that resulted in a moving object

la privirea unui obiect în mişcare,

care părea că stă pe loc, peste o anumită viteză.

appearing to be still when it reached a certain speed.

Not long after, the term was applied to describe the opposite,

Nu mult după asta,

termenul a fost aplicat să descrie opusul:

the apparent motion of still images,

mişcarea aparentă a imaginilor statice,

by Belgian physicist Joseph Plateau, inventor of the phenakistoscope.

de către fizicianul Joseph Plateau,

inventator al fenakistoscopului.

El a definit persistenţa imaginii

He defined persistence of vision as the result of successive afterimages,

ca rezultat al imaginilor remanente succesive,

which were retained and then combined in the retina,

reţinute şi apoi combinate în retină,

care ne fac să credem că vedem

making us believe that what we were seeing is a single object in motion.

un singur obiect în mişcare.

This explanation was widely accepted in the decades to follow

Această explicaţie a fost larg acceptată

în deceniile următoare

and up through the turn of the 20th century,

şi până la sfârşitul secolului XX,

când unii au început să se întrebe

when some began to question what was physiologically going on.

ce se petrecea fiziologic acolo.

In 1912, German psychologist Max Wertheimer

În 1912, psihologul german Max Wertheimer

outlined the basic primary stages of apparent motion

a definit stadiile primare ale mişcării aparente

folosind iluzii optice simple.

using simple optical illusions.

These experiments led him to conclude

Aceste experimente l-au dus la concluzia

că fenomenul se datora proceselor

the phenomenon was due to processes which lie behind the retina.

din spatele retinei.

In 1915, Hugo Münsterberg,

În 1915, Hugo Musterberg,

a German-American pioneer in applied psychology,

un pionier germano-american în psihologie aplicată,

a sugerat şi el că mişcarea aparentă

also suggested that the apparent motion of successive images

dată de imagini succesive

is not due to their being retained in the eye,

nu se datorează reţinerii lor în ochi,

but is superadded by the action of the mind.

ci la ele se adaugă acţiunea minţii.

In the century to follow, experiments by physiologists

În secolul următor,

experimentele psihologilor

au confirmat această teorie.

have pretty much confirmed their conclusions.

As it relates to the illusion of motion pictures,

După legătura cu mişcarea din film,

persistence of vision has less to do with vision itself

persistenţa imaginii se datorează nu atât vederii în sine

than how it's interpreted in the brain.

cât modului de interpretare din creier.

Research has shown that different aspects of what the eye sees,

Cercetările au arătat că diferite aspecte

percepute de ochi,

like form, color, depth, and motion,

precum forma,

culoarea,

depărtarea,

şi mişcarea

are transmitted to different areas of the visual cortex

sunt transmise pornind de la retină, pe diferite căi,

via different pathways from the retina.

spre arii din cortexul vizual.

It's the continuous interaction

Continua interacţiune

of various computations in the visual cortex

a intergrării informaţiilor în cortexul vizual,

that stitch those different aspects together

unde se îmbină toate acele aspecte,

culminează cu percepţia.

and culminate in the perception.

Our brains are constantly working,

Creierul nostru lucrează constant

synchronizing what we see, hear, smell, and touch

sincronizând ce vedem,

auzim,

mirosim,

into meaningful experience

şi atingem

în senzaţii conştiente

în curgerea moment cu moment a prezentului.

in the moment-to-moment flow of the present.

So, in order to create the illusion of motion in successive images,

Ca să creem iluzia mişcării

cu imagini succesive,

we need to get the timing of our intervals

intervalele la care se schimbă imaginea

close to the speed at which our brains process the present.

trebuie să fie apropiate de viteza cu care creierul procesează prezentul.

So, how fast is the present happening according to our brains?

Cât de repede are loc prezentul conform creierelor noastre?

Well, we can get an idea

Ne facem o idee,

măsurând cât de repede trebuie să schimbăm imaginea

by measuring how fast the images need to be changing

pentru ca iluzia să funcţioneze.

for the illusion to work.

Let's see if we can figure it out by repeating our experiment.

Să vedem dacă aflăm

repetând experimentul.

Here's the sequence presented at a rate of one frame per two seconds

Iată imaginile prezentate

cu frecvenţa de 1 imagine la 2 secunde

cu o secundă de pauză între ele.

with one second of black in between.

At this rate of change,

La frecvenţa aceasta

with the blank space separating the images,

cu spaţiu între imagini,

there's no real motion perceptible.

nu se percepe mişcare.

As we lessen the duration of blank space,

Dacă micşorăm durata spaţiului,

a slight change in position becomes more apparent,

se observă o uşoară schimbare de poziţie,

şi parcă percepi o mişcare

and you start to get an inkling of a sense of motion

între imaginile disparate.

between the disparate frames.

1 imagine/secundă,

One frame per second.

Two frames per second.

2 imagini/secundă,

Four frames per second.

4 imagini /secundă.

Now we're starting to get a feeling of motion,

Acum începem să percepem mişcare,

but it's really not very smooth.

dar e nu e foarte cursivă.

We're still aware of the fact that we're looking at separate images.

Încă ne dăm seama

că privim imagini separate.

Let's speed up. Eight frames per second.

Dacă mărim viteza,

8 imagini/secundă,

12 imagini /secundă.

12 frames per second.

It looks like we're about there.

Suntem aproape.

At 24 frames per second, the motion looks even smoother.

La 24 de imagini /secundă

mişcarea pare şi mai cursivă.

This is standard full speed.

Asta e viteza maximă standard.

So, the point at which we lose awareness of the intervals

Punctul în care nu mai observăm intervale

and begin to see apparent motion

şi începem să percepem mişcarea aparentă

pare să fie între 8-12 imagini/secundă.

seems to kick in at around eight to 12 frames per second.

E aproape de ceea ce

This is in the neighborhood of what science has determined

ştiinţa a descoperit

că e pragul general al atenţiei noastre

to be the general threshold of our awareness

în perceperea imaginilor separate.

of seeing separate images.

În general, pierdem atenţia la intervale

Generally speaking, we being to lose that awareness

de aproape 100 milisecunde/imagine,

at intervals of around 100 milliseconds per image,

adică la o frecvenţă de

which is equal to a frame rate of around ten frames per second.

10 imagini/secundă.

As the frame rate increases,

Dacă frecvenţa creşte,

we lose awareness of the intervals completely

pierdem de tot şirul intervalelor

and are all the more convinced of the reality of the illusion.

şi suntem din ce în ce mai convinşi

de realitatea iluziei.