The mood-boosting power of crying | Kathy Mendias

Transcriber: Ivana Korom Reviewer: Krystian Aparta

Traducător: Ivana Korom Corector: Mirel-Gabriel Alexa

According to the American Academy of Ophthalmology,

Potrivit Academiei Americane de Oftalmologie,

we create 15 to 30 gallons of tears a year.

producem 70 până la 130 de litri de lacrimi pe an.

I am what you would call a high-volume producer.

Pe mine m-ați putea numi un producător masiv.

Now even though we do create less tears as we age,

Deși pe măsură ce îmbătrânim, producem mai puține lacrimi,

I figure by the time I'm 80,

estimez că până la 80 de ani,

I will have filled up 40 average-sized bath tubs.

voi fi umplut 40 de căzi de volum mediu.

Now crying in my early years?

Plânsul în copilăria mea?

Not something I would brag about.

Nu e ceva cu care m-aș lăuda.

When I was five,

Când aveam 5 ani,

I thought it was a good idea to practice writing my name

credeam că e o idee bună să practic scriindu-mi numele

on the side of the house.

pe o latură a casei.

Outside the house.

În exteriorul casei.

Momma didn't agree with me much.

Mama nu era chiar de acord cu mine.

She handed me a toothbrush and said,

Mi-a dat o periuță de dinți și a zis:

"Here, scrub."

„Ia aici, freacă.”

So I did.

Așa am făcut.

I'd sit at the dining room table for what seemed like an eternity.

Stăteam la masa din bucătărie pentru ceea ce părea o eternitate.

I didn't want to eat my vegetables.

Nu voiam să îmi mănânc legumele.

You probably know the feeling.

Probabil cunoașteți sentimentul.

I'd miss all my favorite shows and cry like crazy.

Pierdeam toate emisiunile favorite și plângeam nebunește.

Crying was always associated with something bad.

Plânsul a fost mereu asociat cu ceva rău.

Fortunately, I grew up.

Din fericire, am crescut.

I stopped writing on the walls, started eating my vegetables,

Nu am mai scris pe pereți, am început să îmi mănânc legumele,

and I entered the wonderful world of motherhood.

și am pătruns în minunata lume a maternității.

And let me tell you, crying takes on a whole new meaning.

Și lăsați-mă să vă spun, plânsul capătă un cu totul nou înțeles.

I was nine months pregnant and I was sitting on the couch,

Eram însărcinată în 9 luni și stăteam pe canapea,

uitându-mă la ușa de la intrare,

looking at the front door where my bags were packed,

unde aveam bagajele făcute,

waiting for me,

așteptându-mă,

because I was hopeful that today would be the day.

pentru că speram că aceea va fi ziua.

I settle in a little bit more,

M-am mai obișnuit puțin cu ideea,

și m-am gândit: „Știi, putem duce oamenii în spațiu,

and I think to myself, "You know, we can put humans into space,

but we can't seem to figure out when a baby will be born."

dar se pare că nu știm când se va naște un bebeluș.”

And then I feel this pressure build up in my chest,

Și apoi simt o presiune crescând în piept,

my throat get really tight,

gâtul strâmtându-se foarte mult,

and I just burst into tears.

și pur și simplu izbucnesc în lacrimi.

And you know what?

Și știți ce?

I had no idea why.

Habar nu aveam de ce.

And not knowing why at the time,

Și neștiind de ce atunci,

well, that just got me more upset,

ei bine, m-a supărat și mai tare,

so I eventually was just upset for being upset.

așa că, în cele din urmă, eram supărată că mă supărasem.

I took a deep breath -- (Inhales)

Am tras aer adânc... (inspiră)

and I let it out -- (Exhales)

și am expirat... (expiră)

Thought that would help, but no, it didn't.

Am crezut că va ajuta, dar nu, nu a ajutat.

Then my brother walks in with his smirky grin and he says to me,

Apoi, fratele meu intră cu zâmbetul lui rânjit și îmi spune:

"What's wrong with you?"

„Ce-i cu tine?”

I said, "Nothing, just leave me alone."

„Nimic, doar lasă-mă-n pace!“, i-am spus.

And he did, he ran as fast as he could.

Și așa a făcut, a fugit cât de repede a putut.

And you know what I did when he left.

Și știți ce am făcut când a plecat.

I cried even harder.

Am plâns și mai tare.

I was ashamed and embarrassed, just like when I was a kid.

Eram rușinată și jenată, exact ca atunci când eram copil.

Now lucky for me,

Din fericire pentru mine,

I only had to look at that bag sitting by the front door

a trebuit să mă uit la bagajele de lângă ușă

for another nine days,

pentru încă nouă zile,

right before my expected date of delivery.

chiar înainte de data nașterii estimate.

And finally, my body said it was time.

Și, în sfârșit, corpul meu a zis că venise momentul.

And after 18 hours of feeling my body try to expel this little human

După 18 ore simțindu-mi corpul cum încearcă se expulzeze acest mic omuleț

that weighed about the size of a bowling ball,

ce cântărea cam cât o minge de popice,

and hours of pushing so hard

și ore de împins din greu

that I thought for sure this baby was stuck,

încât am crezut că bebelușul era cu siguranță înțepenit,

within a heartbeat,

într-o clipită,

my beautiful baby girl Jennifer

frumoasa mea fetiță Jennifer,

entered the world.

a venit pe lume.

And I looked at her, and she cried

Și m-am uitat la ea, și a plâns

and then I just cried.

și apoi am plâns și eu.

All of that emotion and pressure that I had inside just seconds before

Toată acea emoție și presiune

pe care le simțisem cu câteva secunde mai înainte

was immediately replaced with the most joyous sense of relief

au fost imediat înlocuite

cu cel mai fericit sentiment de eliberare

that I had ever felt.

pe care l-am simțit vreodată.

And after nine months of crying over these fears and anxieties

Și după nouă luni de plâns din cauza acestor temeri și anxietăți

and crazy out-of-control hormones,

și hormoni scăpați de sub control,

that was instantaneously transformed into the deepest,

s-au transformat instantaneu în cel mai profund,

most heartfelt, happiest cry of my life.

cel mai din suflet și fericit plâns din viața mea.

And I had no control.

Și nu mă puteam controla.

Those really hard tears,

Acele lacrimi dure,

those happy tears,

acele lacrimi de bucurie,

those overwhelming joyful tears,

acele lacrimi de fericire copleșitoare,

they had nowhere to go but out.

nu aveau unde altundeva se duce decât afară.

And it was those tears,

Și au fost acele lacrimi,

that moment, that incredible high,

acel moment, acel incredibil vârf,

that inspired me to birth three more little miracles

au fost cei care m-au inspirat să mai nasc trei mici miracole

and start to help others have their own.

și să încep să-i ajut pe alții să le aibă pe ale lor.

I became a childbirth educator,

Am devenit educator de nașteri,

and I started a whole new relationship with tears.

și am început o relație cu totul nouă cu lacrimile.

Era la începutul celor 30 de ani de predare,

It was early in my 30 years of teaching,

I had a class touch my heart like no other.

aveam o grupă ce mi-a atins inima mai mult ca oricare.

The topic for the night --

Subiectul pentru acea seară:

emotions of pregnancy, go figure.

emoțiile în timpul sarcinii.

And it was important for the class

Și era important pentru grupă

to first learn about the emotional changes and responses during pregnancy,

să învețe întâi despre schimbările emoționale

și reacțiile din timpul sarcinii,

and how when we cry, it can feel like the body's trying to push out

și cum, atunci când plângem, putem simți

cum corpul încearcă să împingă afară acea emoția în plus,

that extra emotion,

almost like it's processing what it can't hold inside.

aproape ca și când ar prelucra ceea ce nu poate reține.

Like an exhaust port for extreme feelings of sadness,

Ca o valvă de evacuare pentru sentimente extreme de tristețe,

joy or even relief after days,

bucurie sau chiar ușurare după zile,

years of anticipation of that one magical moment.

ani de așteptare a acelui unic moment magic.

It can literally feel like your body is squeezing out all that emotion

Poți simți la propriu, cum corpul tău scoate cu forța toată acea emoție

in the form of water coming from our eyes.

sub formă de apă ce curge din ochii tăi.

Our tears.

Lacrimile noastre.

Now tears were always expected during my classes.

În timpul orelor mele, lacrimile erau ceva normal.

Not mine this time, the new moms'.

De data aceasta, nu erau ale mele, ci ale noilor mămici.

And this night in this class,

Și în noaptea aceea, în grupa aceea,

it was way different.

a fost cu totul diferit.

I had just finished talking about the emotional changes of pregnancy

Abia terminasem de vorbit despre schimbările emoționale din sarcină

and I went in to talk about the couvade syndrome.

și începusem să vorbesc despre sindromul couvade.

Now the word "couvade" comes from a French term, "couver,"

Vuvântul „couvade” vinde din termenul franțuzesc „couver”,

which means "to brood,"

care înseamnă „a cloci”,

similar to birds protecting a nest.

asemănător păsărilor ce protejează un cuib.

Well, who better to protect this nest than the expecting mother's partner?

Ei bine, cine ar putea proteja acest cuib

mai bine decât partenerul viitoarei mămici?

Also called a sympathetic pregnancy,

Numit și sarcină simpatetică,

the couvade syndrome is a real-life phenomenon,

sindromul couvade e un fenomen cât se poate de real,

where the non-pregnant partner can take on pregnancy characteristics

în care partenerul persoanei însărcinate preia caracteristicile sarcinii

like mood swings, loss of sleep,

precum schimbările de dispoziție, lipsa somnului,

weight gain

creșterea în greutate

and for some, a really intense drive to do something new and unexpected,

și pentru unii, o pornire intensă de a face ceva nou și neașteptat,

like buy a new sports car

cum ar fi cumpărarea unei mașini sport

or start a new hobby like gourmet cooking.

sau începerea unui hobby nou precum gătitul „gourmet”.

The class usually laughs a little bit after that

De obicei, grupa râde puțin după asta

and that's it.

și asta e tot.

We end the night.

Terminăm cursul.

But it didn't end there.

Dar nu s-a terminat acolo.

When I finished my sentence,

Când am terminat propoziția,

this big, burly father-to-be stands up,

un viitor tată, mare și voinic, se ridică în picioare,

and I thought for sure he was leaving.

și am crezut, cu siguranță, că va pleca.

But instead, in a really gruff, commanding way, he says,

Dar, în schimb, într-o formă aspră, poruncitoare, spune:

"Alright, you guys,

„Bine, băieți,

how many of you have cried during this thing,

câți dintre voi ați plâns în perioada asta,

you know, her pregnancy?"

știți voi, a sarcinii?

I scan the class to make sure everybody was OK.

Am scrutat grupa ca să mă asigur că toți erau bine.

They were fine,

Erau bine,

they were just very intent on what was going to happen next.

doar foarte concentrați la ce urma să se întâmple.

And then, one gentleman raises his hand and says, "I have."

Și apoi, un domn ridică mâna și spune: „Eu”.

And then another,

Și apoi un altul,

and the stories just flowed.

și poveștile au început să curgă.

Even this really quiet gal --

Chiar și o tipă foarte tăcută...

she was the fiancee of one of the expecting moms --

era logodnica unei viitoare mame...

she looks at her and she says,

se uită la ea și spune:

"See? I told you my crying was normal too."

„Vezi? Ți-am spus că e normal să plâng și eu.”

The class connected,

Grupul s-a sudat,

they validated each other,

s-au aprobat unii pe alții,

and we all walked away with a new respect

și în seara aceea am plecat cu un nou respect

for the non-pregnant partners that night.

față de partenerii persoanelor însărcinate.

For me, that solidified my passion to embrace those tears.

Pentru mine, asta mi-a întărit pasiunea de a accepta acele lacrimi.

Then, it got better.

Apoi, a devenit și mai bine.

On the last night of that same six-week class,

În ultima seară a aceluiași curs de 6 săptămâni,

one of the expecting moms came up to me.

o viitoare mămică a venit la mine.

She asked to talk to me privately, and I said of course,

M-a rugat să vorbim în privat, am acceptat,

and we went into the corner.

și ne-am retras într-un colț.

And she says,

Și ea spune:

"I need to thank you for saving my relationship."

„Trebuie să vă mulțumesc pentru că mi-ați salvat relația.”

I let her go on, and she tells me

Am lăsat-o să continue, și îmi spune

that her husband was considering leaving her

că soțul ei se gândea să o părăsească

over her mood swings,

din cauza schimbărilor de dispoziție,

out-of-control crying,

plânsul necontrolat,

and his turmoil and anger over this pregnancy.

și frământările și furia lui față de sarcină.

But he didn't leave.

Dar nu a plecat.

She went on to tell me that they realized now it's OK to cry.

A continuat spunându-mi că și-au dat seama că e bine să plângi.

And he had told her that when he cries,

Și el i-a spus că, atunci când plânge,

he doesn't feel as angry.

nu se mai simte atât de furios.

Wow!

Oau!

Not only did crying bring my class together,

Nu doar că plânsul a unit grupul,

it kept that couple together.

ci a ținut și acel cuplul împreună.

And you know, his comment about anger was really, really intriguing to me,

Și știți, comentariul lui despre furie a fost foarte curios pentru mine,

so I looked around, did some research,

așa că, am căutat, am făcut câteva investigații,

and sure enough, Dr. Oren Hasson,

și cu siguranță, Dr. Oren Hasson,

an evolutionary psychologist,

un psiholog evoluționist,

he had some theories about when tears blur our vision,

avea niște teorii despre momentul în care lacrimile ne întunecă vederea,

it really has the ability to, sometimes, reduce our ability to react to that anger.

uneori, chiar are abilitatea de a reduce

puterea noastră de a reacționa la acea furie.

But the tears weren't the anger.

Dar lacrimile nu erau furia.

They were more like the release valve.

Erau mai mult ca o valvă de evacuare.

And though many of us, we try to keep those tears inside,

Și deși mulți dintre noi încercăm să ținem lacrimile alea în noi,

but letting them out really may be the better move.

de fapt, să le lăsăm să curgă ar putea fi o alegere mai bună.

Keeping them inside

Să le reținem

can amplify our feelings of anger or sadness.

poate amplifica sentimentele noastre de furie și tristețe.

And while we're releasing those tears,

Și în timp ce lăsăm să curgă acele lacrimi,

our hormones inside, they're on high alert,

în noi, hormonii sunt în alertă maximă.

and we know this

Și știm asta datorită doctorului William Frey, un biochimist.

because of Dr. William Frey, a biochemist.

He found that inside of our emotional tears --

El a descoperit că în lacrimile noastre de emoție,

not our everyday, like, yawning tears,

nu cele zilnice precum cele de căscat,

but our emotional tears --

ci cele de emoție,

there's high concentrations of stress hormones

există concentrații mari de hormoni de stres

and leucine enkephalins,

și leu-encefaline care,

which, easier on my tongue, is endorphins.

mai explicit, sunt endorfine.

And while our stress hormones are helping our bodies out,

Și în timp ce hormonii de stres ne ajută corpul,

our endorphins, those feel-good chemicals,

endorfinele, acele substanțe chimice ce dau senzația de bine,

they're helping to act as a pain reliever

ajută să funcționeze ca un analgezic

to boost our mood.

să ne impulsioneze starea de spirit.

Now who wouldn't want that?

Și cine nu își dorește asta?

There are two triggers for the release of endorphins

Pentru cei mai mulți dintre noi,

există două mecanisme de declanșare pentru producerea de endorfine

for most of us.

Stress and pain.

Stresul și durerea.

And for a woman giving birth,

Și pentru o femeie care naște,

experiencing both stress and pain,

experimentând atât stres cât și durere,

endorphins, they are a gift.

endorfinele sunt un cadou.

As the labor progresses,

Pe măsură ce travaliul avansează,

those endorphins will rise to help her with a potentially long labor.

nivelul de endorfine va crește pentru a o ajuta

într-un travaliu care probabil va dura mult.

As a result,

Ca rezultat,

the mom is better able to cope,

mama e mai capabilă să facă față,

and she can feel more alert and almost euphoric after the birth.

se poate simți mai vigilentă și aproape euforică după naștere.

Crying

Plânsul e pur și simplu minunat.

is just awesome.

I wish there was a bigger word.

Aș vrea să existe un cuvânt mai puternic pentru a-l descrie.

Crying offers us an opportunity for physical relief,

Plânsul ne oferă ocazia eliberării fizice,

for intimacy between two individuals

a intimității între două persoane

and ultimately,

și în cele din urmă,

it promotes physical and mental well-being.

promovează bunăstarea fizică și mintală.

And as an expression

Și fiind o exprimare

a celor mai intense trăiri umane interioare,

of our most intense interior human experiences,

there is no need to be embarrassed,

nu trebuie să ne simțim stânjeniți,

no need to be ashamed

rușinați

and no need to run away.

și nu e nevoie să fugim de ele.

We need to have a healthy relationship with crying

Trebuie să avem o conexiune sănătoasă cu plânsul

and change the way we view tears.

și să schimbăm felul în care vedem lacrimile.

We see them as overwhelming and scary and confusing,

Le vedem ca fiind copleșitoare și înfricoșătoare și derutante,

when they're really beautiful,

când de fapt ele sunt frumoase,

soothing and reassuring.

liniștitoare și calmante.

They're not to be seen as some screeching alarm bell

Nu trebuie văzute ca un țipător semnal de alarmă

that something is wrong

ce anunță că ceva nu e în regulă,

but rather a natural functionality

ci mai degrabă ca pe o funcție naturală

of our amazing bodies.

a uimitoarelor noastre corpuri.

Crying is as essential to me as breathing.

Pentru mine, plânsul e la fel de esențial ca respirația.

And now, if I'm caught crying on that couch by my wonderful husband,

Și acum, dacă sunt surprinsă plângând pe acea canapea, de minunatul meu soț,

who has had to learn way more about crying than he ever wanted to,

care a trebuit să învețe despre plâns

mult mai multe decât și-ar fi dorit vreodată,

he doesn't run away.

nu fuge.

He'll ask me why I'm crying,

Mă va întreba de ce plâng,

and I'll let him know I just need my release.

și eu îi voi spune că doar am nevoie să mă descarc.

He'll take my hand,

Îmi va lua mâna

and you know what I'll do?

și știți ce voi face?

I will let it all out.

Voi lăsa totul să iasă.

And then I'm going to sink into that deep sense of intimacy

Și apoi, mă voi scufunda în acel adânc sentiment de intimitate

and extraordinary sense of relief

și acel sentiment extraordinar de eliberare

that only my tears can bring.

pe care doar lacrimile mele le pot aduce.

Thank you.

Vă mulțumesc!