Why I photograph the quiet moments of grief and loss | Caroline Catlin

Transcriber:

Traducător: Claudia Pravat

Știți jocurile acelea de spart gheața într-o conversație,

când fiecăruia îi vine rândul să răspundă la o întrebare,

„Care e superputerea ta?”

You know those awkward icebreaker games,

Îmi plăceau aceste jocuri când eram mică.

when everyone goes around and answers something

like, "What's your favorite superpower?"

Credeam că am răspunsul perfect.

Fiecare începea să spună, iar eu îmi așteptam rândul,

When I was a kid, I loved those games.

plină de nerăbdare.

Când era rândul meu,

răspundeam foarte încântată: „Superputerea pe care mi-o doresc

I believed I had the perfect answer.

People would start sharing and I would wait,

e să văd emoțiile oamenilor în culori, plutind în aer în jurul lor.”

bouncing in my seat with excitement.

And when it was my turn,

I would proudly tell everyone, "The superpower I want most of all

N-ar fi fost frumos să poți vedea ce fericit e un prieten când te vede,

is to see people's emotions in color, hovering in the air around them."

cum se umple aerul de galben când vă întâlniți?

Sau să poți spune când cineva are nevoie de ajutor.

Wouldn't it be cool if you could see how happy a friend was to see you,

Treci pe lângă cineva pe stradă

like they'd walk in and it would just fill with the color yellow.

și vezi o urmă albastră în spatele lui.

Ăsta era momentul

Or you could tell when a stranger needed help.

când vedeam fețe mirate în jurul meu

You'd pass them on the street

and you'd see this long trail of blue behind them.

și-mi dădeam seama

că superputerea mea nu era bine privită de colegii mei de-a patra.

This was usually the moment

where I would look around at the many blank faces

telling me yet again,

Eram un copil ciudat.

my cool superpower, it hadn't landed well with my fellow fourth graders.

Nu s-au schimbat prea multe de atunci.

Și nici acum nu înțeleg lumea emoțiilor din jurul meu

I was an awkward child.

sau dorința mea de a observa și a captura subtilitatea emoțiilor.

That hasn't really changed.

And neither has my deep appreciation for the emotional world around me

Când am mai crescut,

am început să fiu mai atentă la oameni și poveștile lor

or my desire to both witness and capture the elusiveness of feelings.

și îmi notam ce observam.

Când scrisul nu era de ajuns, am învățat fotografia

As I grew older,

I started paying attention to the people and the stories I came across

și am început să documentez momentele cele mai importante.

and I wrote down what I saw.

Cu camera în mână,

When writing didn't feel like enough, I learned photography

am învățat arta de a decide ce să includ într-un cadru

and I began documenting the moments that felt most precious to me.

și ce să las pe fundal.

With a camera in hand,

Am terminat liceul, am plecat la facultate.

I learned the art of deciding what to include in the frame

Am studiat o combinație de psihologie și artă.

and what to let blur into the background.

N-au lipsit sentimentele, vă asigur.

I graduated high school. I went to college.

Și apoi...

I studied a combination of psychology and art.

m-am îmbolnăvit.

No shortage of feelings there, I can assure you.

Nu ceva foarte grav.

N-am început să mă plâng

And then ...

sau să ma trezesc imobilizată și să nu mai pot vorbi.

I got sick.

Mai târziu, s-au întâmplat și acestea,

Not in a dramatic way.

I didn't start screaming in agony

dar drumul meu de la un om sănătos la unul bolnav

or wake up unable to move or suddenly forget how to speak.

a fost foarte lent și a sfârșit printr-o boală gravă.

Eventually, all those things would happen to some degree,

but my path from wellness to illness

Am petrecut trei ani încercând să identificăm cauza.

was a slow, persistent movement towards deep sickness.

Am văzut mulți doctori și răspunsul era mereu același.

I spent three years trying to identify the cause.

Nu era nimic în neregulă cu mine.

Tot timpul același răspuns.

I met with numerous doctors and the answer was always the same.

Deși făceam febră scăzută, aveam dureri articulare și musculare,

There was nothing wrong with me.

mi s-a spus să merg la terapie

Over and over.

Despite my persistent low-grade fever and joint pain and muscle aches,

și să am mai multă grijă de mine.

Începusem să cred că au dreptate.

I was told, "Go see a therapist,

Poate că nu era nimic cu mine.

practice more self-care."

Toate analizele erau bune

și mă aruncau și mai mult într-un abis de neîncredere.

I started to believe they were right.

Maybe nothing was wrong.

Am început un doctorat,

Every test that came back normal

cu speranța că voi învinge această boală misterioasă

had me falling further into a hole of self-doubt.

și mă voi putea întoarce la viața mea de dinainte.

I started grad school

hoping that I would somehow get over this mysterious illness

Dar o parte din mine știa.

and I could return to life as it was before.

În ciuda simptomelor mele, care nu aveau nicio logică,

Still there was a small, unwavering part of me that knew.

știam că ceva se întâmplă.

Despite my symptoms not lining up with anything that made sense,

În timp, manifestările cognitive s-au înrăutățit.

Confuzie și pierderi de memorie, greutatea de a-mi găsi cuvintele.

I knew something was wrong.

În sfârșit un doctor a recomandat un RMN.

Eventually my cognitive symptoms worsened.

M-a asigurat că nu așteaptă să găsească ceva grav.

Brain fog and memory loss and word-finding,

În schimb...

and a doctor agreed to order an MRI.

în lobul parietal au găsit o tumoră de mărimea unei mingi de golf.

Assuring me they didn't think they'd find anything concerning.

Din acel moment, totul s-a schimbat.

Instead ...

they found a golf ball-sized mass in my right parietal lobe.

Mi-am sunat părinții

și am stabilit o dată pentru operația pe creier.

Am întrerupt doctoratul.

Mi s-a spus că tumora e probabil benignă

And just like that, everything changed.

I called my parents

și că mă voi recupera complet după înlăturarea ei.

and I scheduled a date for brain surgery,

and I dropped out of my grad program.

They told me the tumor is probably benign

Am sperat din tot sufletul.

and with its removal that I'd likely make a full recovery.

Și au avut dreptate.

Mi-aș dori ca asta să fie toată povestea.

I wish with all of my heart

Șase zile după operație, au sosit rezultatele de la patologie,

I could tell you they were right.

care spuneau că tumora nu era benignă.

I wish the story ended here.

Era ceva ce se numește astrocitom anaplazic,

Six days after surgery, the pathology report came back

și deși operația reușise și tumora fusese înlăturată,

telling us the tumor was not benign.

It was something called an anaplastic astrocytoma

celulele canceroase microscopice pe care le lăsase în urmă

and while the surgery had been successful and the tumor was gone,

rămăseseră și erau imposibil de înlăturat.

Cu alte cuvinte, sufeream de un cancer de creier rar,

the microscopic cancerous cells it left behind remained,

agresiv și incurabil.

impossible to remove.

In other words, I was officially diagnosed with a rare,

N-a fost ceva plăcut.

Cancerul de care sufăr e tratabil, dar foarte recurent.

aggressive, incurable brain cancer.

Iar când revine, tinde să fie terminal.

Not my best day.

My cancer is treatable, but it's highly recurrent.

E imposibil de spus când va reapărea.

La unii oameni revine în 15 ani.

And when it does recur, it tends to return as terminal.

La alții într-un an.

The timeline of when, it's unpredictable.

Doctorii mi-au explicat

că deși chimioterapia și radiațiile reduc probabilitatea de reapariție,

Some people get 15 years.

Some people just get one.

la fiecare trei luni, pentru tot restul vieții,

My doctors explained to me

that while chemo and radiation would reduce the likelihood of recurrence,

va trebui să mă întorc la spital pentru o reevaluare a tumorii.

every three months for the rest of my life,

În timp ce ascultam, m-am întâlnit pentru prima oară cu durerea.

I would need to return to the hospital to check for new tumor growth.

M-am gândit la acea superputere pe care mi-o doream cândva

și mi-am imaginat cum camera se umplea de un intens mov închis.

As I listened, I met real grief for the first time.

I thought of that superpower I'd once wanted

O mantie de culoare care știam că nu mă va părăsi.

and I imagined a deep dark purple filling the room around us.

Aveam 27 de ani.

M-am întrebat cum se poate întâmpla așa ceva.

A cloak of color that I knew was going to stay with me.

Pe cât eram de hotărâtă, pe atât eram de devastată.

I'm 27.

I thought to myself, how can this be happening?

Voiam să lupt să mă fac bine

și voiam să trăiesc cât mai mult.

I was as determined as I was devastated.

Când mi-am recăpătat puterile,

I wanted to fight and recover

am început să fiu atentă la oamenii din jur și la poveștile lor.

and I wanted as many years of life as possible.

Pe holul spitalului, cu cadrul pentru mers,

As I once again began to regain my strength,

priveam pe furiș în camerele pe lângă care treceam

I started to pay attention to the people and the stories around me.

și vedeam lumile în miniatură din interiorul lor.

In the hospital, I would push my walker down the hallway

Uneori, simțeam o bucurie așa de mare,

and I would steal glances into the rooms I'd passed

încât voiam să mă opresc și să intru.

and I would see these tiny worlds contained within them.

Alteori, îmi venea să fug de disperare și tristețe.

Sometimes I could feel joy so big,

I just wanted to stop and stand in it.

La trei luni după ce am plecat din spital,

Other times, the despair and the sadness made me want to run.

am descoperit o organizație

care oferă sesiuni foto gratuite

pentru copiii foarte bolnavi și familiile lor.

About three months after I left the hospital

I-am sunat imediat.

I found out about an organization

Am stabilit o întâlnire și m-am oferit voluntar.

that offers free photo sessions

to critically ill children and their families.

În ciuda oboselii de la radiații și a durerii mele persistente,

Right away I called them.

I set up a meeting and I signed up to volunteer.

ideea de a da ceva înapoi în acest fel

a aprins o scânteie în mine care fusese stinsă de curând.

Despite my radiation-induced fatigue and my persistent grief,

Pentru prima oară după mult timp,

the idea of giving back in that way,

am simțit speranță.

it lit a spark within me that had been recently extinguished.

Era ca și cum un fir subțire de aur

For the first time in a while,

începea să-și țeasă drum prin haina mea de durere.

I felt hope.

Iar culoarea lui se îmbina în ceva nou.

It was as if a thin strand of gold

had begun to weave its way through my coat of grief.

Această organizație își oferă serviciile

And the color was blending slowly into something new.

tuturor copiilor indiferent de stadiul bolii.

Îi umple de bucurie când sunt sărbătoriți.

This organization offers their services

to children at any stage of serious illness.

De multe ori, părinții doresc un fotograf pentru copilul lor,

And often they are joy-filled and they're celebratory.

ca să documenteze timpul care a mai rămas.

Câteodată, sunt singurele fotografii

Other times a family asks for a photographer

pe care o familie le are cu copilul lor.

to document a child at the end of their life.

De multe ori, sunt ultimele fotografii.

Sometimes these are the only professional photos

a family will ever have of their child.

Primul telefon primit

a fost pentru o fetiță de trei ani,

Often they're the last ones ever taken.

care era foarte bolnavă.

„S-ar putea să se stingă chiar în timpul ăsta.”

The first call I got

M-au avertizat:

was for an end-of-life session for a three-year-old girl

„Crezi că poți să faci asta?”

who'd been very sick for a long time.

Le-am spus că pot, chiar dacă nu eram sigură de asta.

"She might pass while you're there,"

they warned me.

"Are you sure you're up for it?"

Aș putea să vă povestesc despre moartea acestei fetițe,

"Yes," I told them, completely unsure if I was.

care s-a întâmplat câteva zile după ce am fotografiat-o.

Now, I could tell you about this little girl's death,

Aș putea, dar n-o voi face.

which happened a few days after I photographed her.

În schimb, vreau să v-o arăt pe mama ei.

I could, but I'm not going to.

Cum i-a sărutat și mângâiat părul

în timp ce se afla în acel pat de spital.

Instead, I want to show you the little girl's mother.

How she kissed and stroked the hair of her daughter

Chiar dacă lumea pe care o cunoscuse se încheia pentru totdeauna,

ea era acolo să-i ofere dragoste fiicei sale.

as she lay in that too big hospital bed.

Vreau să-l vedeți acum pe fratele ei mai mare.

Even as the world as she knew it ended forever,

Cum plângea

și cum și-a luat avionul galben

she was there to give love to her daughter.

și l-a zburat pe deasupra capului ei.

I want you to see the dying girl's older brother.

Am perceput asta ca un gest de speranță,

How he cried,

but also how he took his yellow airplane

and he flew it above her head.

emoție plină de culoare, portocaliu și auriu.

How I saw then a gesture of hope,

Aș vrea să vă aduc cu mine în camerele

colorful emotion, orange and gold.

unde mamele își îmbrățișează copiii și familia își ia rămas bun.

I want to bring you with me into the rooms

Aș vrea să puteți să vedeți aceste imagini în diverse cadre,

where the mothers hold their babies and the families say goodbye.

să alegeți punctul de focalizare și să estompați fundalul,

pentru a observa detaliile pe care le trecem cu vederea,

And I want to offer you the chance to see in frames,

momentele de grație și de frumusețe

to choose the point of focus and blur the background,

pe care nu credem că le găsim în aceste locuri pline de deznădejde.

to see the details we so often miss, the moments of grace and beauty

În cele mai grele momente,

acești oameni

we assume don't exist in those desperate places.

aleg să iubească,

în ciuda și din cauza a ceea ce se întâmplă.

In the hardest moments imaginable,

N-am fost crescută într-o anumită religie

those families,

și cu toate acestea pot să spun că orice credință ați avea,

they choose to love,

despite and because of it all.

aceste camere sunt pământ sfânt.

I was not raised in religion

and yet I can tell you, whatever you believe,

Când am primit diagnosticul,

those rooms are holy ground.

credeam că durerea mă va înghiți cu totul

și în unele zile chiar cred că se va întâmpla.

When I was first diagnosed,

Nu mă voi împăca niciodată cu ideea

I was certain grief would swallow me whole

că s-ar putea să nu ajung să fiu mamă.

and some days I still think it might.

Că s-ar putea să nu ajung să-mi văd fratele căsătorit,

I will never be at peace with the fact

că nu voi ajunge să fiu bătrână,

I might not get to be a mother.

bătrână cu adevărat,

cum se tem mulți că vor ajunge și fac orice să scape.

That I might not see my brothers get married,

Aș fi fost o bătrână fantastică.

that I probably won't become old,

like really old,

Durerea mea

the kind of old everyone else dreads and tries to fight against.

e mare.

I would've made a great old person.

Frica mea de moarte, de a-i părăsi pe cei dragi,

e enormă.

My grief --

it's big.

Faptul că am fotografiat moartea nu schimbă lucrurile.

My fear of dying, of leaving behind the people I love.

It's enormous.

Moartea în sine e rareori frumoasă

și imaginile pe care le surprind reflectă acest lucru.

And my work photographing death has not erased that.

Durerea la care am asistat, imensitatea pierderii...

Death itself is rarely beautiful

and the images I capture reflect that too.

sunt de neimaginat.

Dar când pășesc într-o astfel de cameră cu aparatul de fotografiat,

The grief I have seen, the immensity of the loss --

nu fac decât ce am vrut de când eram mică.

it's brutal.

Să surprind trăirile, legăturile și emoțiile

But when I walk into those rooms with that camera,

care se află chiar acolo, în fața mea.

my job is to do what I always wanted to do as a child.

Am învățat de la toate aceste familii

To capture the feeling and the connection and the emotion

și din propria mea întâlnire cu durerea,

right there in front of me.

că dacă sunt suficient de atentă,

And what I've learned from all these families

nu e nevoie să văd emoțiile în culori.

and from my own wild terrain of grief

Ele sunt acolo și răzbat prin toate detaliile.

is if I pay close enough attention,

Prin felul în care ne iubim unii pe alții prin toate problemele.

I don't need to see emotion in color after all.

It's there and it's visible in the details.

Cu ajutorul aparatului de fotografiat,

In the way our communities love each other through anything and everything.

pot să surprind dovada acestui lucru pentru totdeauna

și să le ofer înapoi spre păstrare.

And with my camera,

Momentan, cancerul meu e stabil.

I can capture the evidence of that forever,

Mă bucură mult acest lucru,

and I can give it back to them to keep.

că încă trăiesc.

Right now, my cancer is stable.

Pentru că mai există ceva.

I am so glad that for now,

Frica mea de moarte și durerea pierderii

I get to keep living.

sunt la fel de puternice ca dragostea mea de viață

Because that's the other side.

My fear of dying, the pain of loss,

și de oamenii pe care îi iubesc.

it's only as strong as how much I love this life

Niciunul dintre noi nu e pregătit să-și ia rămas bun de la cei dragi.

and the people in it with me.

Pierderea e devastatoare și oricât am încerca,

nu putem evita durerea zdrobitoare care vine odată cu ea.

None of us are ever ready to say goodbye to the ones we love.

Cred că oricine ați fi și prin oricâte ați fi trecut,

Loss is devastating and try as we might,

we can't avoid that shattering grief that follows in its wake.

știți bine acest lucru.

Cu siguranță ați suferit

My guess is no matter who you are or what you've experienced so far,

și cu toții vom mai suferi.

Vom avea tot dreptul să fim supărați când se va întâmpla.

you already knew this.

You too have grieved

Putem plânge oricât de tare dorim și chiar ar trebui s-o facem.

and all of us will grieve again.

And when that happens, we will have a right to be angry.

Dar când se întâmplă ceva grav, putem să alegem.

We can mourn as loudly as we want, and we should.

Nu trebuie să cădem adânc în tristețea pierderii

But when the worst happens, we have a choice.

și ăsta să fie singurul lucru pe care-l simțim sau vedem.

You don't have to stay deep in the dark bitterness of loss

Singurul lucru la fel de puternic precum durerea noastră

and let that be the only thing that we see or feel.

e dragostea pentru cei pe care i-am pierdut.

Because the one thing that's as strong and as powerful as our grief

Iar această dragoste va dăinui

ca mii de șiraguri colorate,

is our love for those who we have lost.

țesute pentru totdeauna în mantia durerii noastre,

And that love will remain

like thousands of bright, colorful strands,

frumoase și grele, unul lângă altul,

woven forever through our cloak of grief,

pe care le păstrăm pentru totdeauna.

beautiful and awful, side by side,

Vă mulțumesc!

and ours to keep.

Thank you.