Fight for Justice — Even if You Don’t Live To See It | Golriz Lucina | TED

Traducător: Andreea Mirică Corector: Claudia Pravat

It is not an unusual sight in Iran:

Nu e o priveliște neobișnuită în Iran:

a large conference attended only by men.

o mare adunare la care participă doar bărbați,

After all, women are to be hidden from public view,

pentru că femeile trebuie ascunse de ochii publicului,

kept uneducated, silent, powerless.

lipsite de educație, fără voce, fără putere.

It is within these strict confines that a young woman,

În aceste condiții stricte, o tânără femeie

eyes bright with possibility for a more just and equitable world,

cu speranța în ochi pentru o lume mai dreaptă și echitabilă,

bravely steps into this gathering of men with her veil removed.

pășește fără văl și cu curaj în această adunare de bărbați.

Her face is uncovered,

Fața ei este descoperită,

an act considered blasphemous.

un act considerat blasfemic.

Just the presence of this woman alone sends shock waves through the crowd.

Doar prezența acestei femei trimite unde de șoc prin mulțime.

She declares that the time has come to break away from antiquated traditions

Ea declară că a venit timpul să ne despărțim de tradițiile învechite

and step into a new era of human consciousness,

și să pășim într-o nouă eră a conștiinței umane,

in which every person is free to choose their own path.

în care fiecare persoană e liberă să-și aleagă propria cale.

Soon after, she is imprisoned,

Curând după aceea, este închisă,

charged with spreading corruption on Earth

acuzată de răspândirea depravării în lume

and sentenced to death.

și condamnată la moarte.

This woman was Táhirih.

Această femeie era Táhirih.

A poet, a mystic, a champion for human rights.

Poet, mistic, apărător al drepturilor omului.

Now, this story may sound like a recent headline from Iran,

Această poveste poate suna ca o știre recentă din Iran,

but it actually took place nearly 200 years ago, in 1848.

dar de fapt a avut loc în 1848, cu aproape 200 de ani în urmă.

When I look at my birthplace of Iran today, I have to ask,

Când mă uit astăzi la Iran, locul meu natal,

what's changed?

mă întreb ce s-a schimbat?

Have we made any progress?

Am făcut vreun progres?

I see Táhirih's fate being replayed in the lives of other courageous women

Văd cum soarta lui Táhirih se repetă în viețile altor femei curajoase

who at this very moment are choosing nonviolent means,

care chiar în acest moment, aleg mijloace nonviolente,

such as speaking out and removing their hijabs,

cum ar fi să vorbească și să-și scoată hijaburile,

to proclaim their freedoms.

pentru a-și proclama libertățile.

And tragically, just like Táhirih,

Și în mod tragic, la fel ca Táhirih,

their lives and the rights they are defending

viețile și drepturile pe care le apără

are being stamped out and suffocated.

sunt înăbușite și sufocate.

It's easy to feel hopeless.

E ușor să te simți fără speranță.

It's easy to feel defeated.

E uşor să te simţi învins.

Yet within their stories,

Cu toate acestea, în poveștile lor

and within hers,

și în a ei,

I do see progress.

văd progrese.

I see powerful lessons about what it means

Văd lecții puternice despre ce înseamnă

to believe so deeply in the transformation of society

să crezi atât de profund în transformarea societății,

that we dedicate our lives to laying down the building blocks of a better world.

încât să-ți dedici viața pentru a construi o lume mai bună.

A world we may not even live to see.

O lume pe care s-ar putea să nu trăiești să o vezi.

Táhirih's life is an example of being undeterred

Viața lui Táhirih e un exemplu despre cum să nu ne lăsăm descurajați

by our limitations and our constraints.

de limitările și constrângerile noastre.

In an arranged marriage since the age of 14,

Într-o căsătorie aranjată de la vârsta de 14 ani,

and with three children,

cu trei copii,

Táhirih still used whatever tools she had within her means --

Táhirih a folosit toate instrumentele pe care le avea la îndemână,

her words, her actions, her poetry --

cuvinte, acțiuni și poezie,

to encourage all of those around her to abandon the suffocating scripts

pentru a-i încuraja pe toți cei din jur să renunțe la scenariile sufocante

that they had inherited for their lives,

pe care le moșteniseră pentru viața lor

and to independently investigate the truth for themselves.

și să-și descopere propriul adevăr.

She was met with hostile opposition,

A fost întâmpinată cu opoziție ostilă,

abuse and imprisonment.

abuz și închisoare.

Yet Táhirih was unflinching in her efforts,

Cu toate acestea, Táhirih era de neclintit în eforturile sale,

fixing her eyes on a horizon line of justice and freedom for all.

cu ochii ațintiți spre un orizont cu dreptate și libertăți pentru toți.

Through Táhirih's actions, we understand the power that sacrifice has

Prin acțiunile lui Táhirih, vedem puterea pe care o are sacrificiul

in awakening a collective consciousness.

în trezirea conștiinței colective.

Though much of her writing and her poetry was destroyed after her death,

Deși după moarte i-au fost distruse o mare parte din scrierile și poezia ei,

her legacy could not be extinguished.

moștenirea nu i-a putut fi stinsă.

So many hearts were transformed by the teachings that she spread,

Atât de multe inimi au fost transformate de învățăturile pe care le-a răspândit,

and the seeds of possibility that she planted for equality and freedom

iar semințele oportunităților pe care le-a plantat

pentru libertate și egalitate răsar acum în Iran,

are now bursting through the soil of Iran,

as evidenced in these brave, youthful, female-led protests

așa cum reiese din aceste proteste conduse de femei curajoase, tinere,

that erupted following the tragic death of Mahsa Jina Amini,

care au izbucnit după moartea tragică a lui Mahsa Jina Amini,

the 22-year-old Kurdish Iranian woman

femeia iraniană kurdă de 22 de ani

who died in police custody after being arrested

care a murit în custodia poliției după ce a fost arestată

for improperly wearing her hijab.

pentru că purta hijabul în mod necorespunzător.

Now today, when I hear that rallying cry, "woman, life, freedom,"

Astăzi, când aud strigătul mobilizator „Femeie, Viață, Libertate”,

I can't help but hear Táhirih's last words

aud ultimele cuvinte ale lui Táhirih

before she was executed,

înainte de a fi executată.

taken in the middle of the night and strangled with her own scarf.

Luată în miez de noapte și strangulată cu propria eșarfă,

She said,

ea a spus:

"You can kill me as soon as you like,

„Puteți să mă omorâți oricând doriți,

but you cannot stop the emancipation of women."

dar nu puteți opri emanciparea femeilor.”

"You can kill me as soon as you like,

„Puteți să mă omorâți oricând doriți,

but you cannot stop the emancipation of women."

dar nu puteți opri emanciparea femeilor.”

Táhirih's legacy invites each of us to consider

Moștenirea lăsată de Táhirih ne invită pe fiecare să vedem

what is fueling our own activism.

ce ne alimentează propriul activism.

Her words and actions, though radical and upending,

Cuvintele și acțiunile ei, deși radicale și tulburătoare,

were not born out of bitterness or hatred, or fueled by self-interest.

nu s-au născut din tristețe și ură, nu erau alimentate de interese personale.

It was Táhirih's deep love for humanity that propelled her forward.

Dragostea profundă a lui Táhirih pentru umanitate a împins-o înainte.

And therein lies our challenge.

Și în asta constă provocarea noastră.

Can we stand up against oppression and injustice

Putem să ne ridicăm împotriva opresiunii și nedreptății,

while deeply rooting our thoughts, our words, our actions

în timp ce ne înrădăcinăm profund gândurile, cuvintele și acțiunile

in compassion and love?

în compasiune și iubire?

Táhirih's life teaches us that we must act with urgency and conviction,

Viața lui Táhirih ne învață că trebuie să acționăm urgent și cu convingere,

while recognizing that we may not live to see the fruits of our efforts.

recunoscând în același timp că s-ar putea să nu trăim să vedem roadele eforturilor.

We cannot expect immediate gratification in our pursuit of justice,

Nu putem aștepta o satisfacție imediată când căutăm dreptatea,

because the transformation of society is a multigenerational endeavor.

deoarece transformarea societății e un efort multigenerațional.

So what can we do?

Așadar, ce putem face?

We can take to heart Táhirih's trailblazing example,

Putem lua aminte la exemplul deschizător de drumuri al lui Táhirih

and in every moment,

și, în fiecare moment,

we too can bravely choose to do the next right thing,

putem alege cu curaj să facem lucrurile corect,

knowing that we are planting seeds that will grow into trees

știind că plantăm semințe care vor crește în copaci,

under whose branches future generations will find justice and peace.

sub ramurile cărora generațiile viitoare vor găsi dreptate și pace.

I want to end with a poem of Táhirih's,

Vreau să închei cu o poezie a lui Táhirih,

translated from its original language of Farsi,

tradusă din limba sa originală, farsi,

not only because it feels like it could have been written today,

nu numai pentru că pare că ar fi putut fi scrisă astăzi,

in light of all the conflicts we are witnessing with broken hearts

în contextul conflictelor la care asistăm cu inimile frânte

all around the world,

în întreaga lume,

but also because she offers us a clear and poignant call to action

ci și pentru că ne oferă un îndemn clar și emoționant la acțiune,

at a time where we might be asking ourselves

într-un moment când ne-am putea întreba

what we want our legacy to be.

ce moștenire vrem să lăsăm.

"Let warring ways be banished from the world.

„Fie ca obiceiurile războinice să fie alungate din lume.

Let justice everywhere its carpet throw.

Fie ca peste tot dreptatea să-și aștearnă covorul.

May friendship reconcile ancient hatreds.

Fie ca prietenia să împace urile străvechi.

May love grow from the seed of love we sow."

Fie ca dragostea să crească din sămânța de iubire pe care o semănăm.”

Thank you.

Mulțumesc.

(Applause)

(Aplauze)