Golan Levin makes art that looks back at you

Traducător: Karina Herman Corector: Ana M

Hello! My name is Golan Levin.

Bună! Numele meu este Golan Levin.

I'm an artist and an engineer,

Sunt artist şi inginer.

which is, increasingly, a more common kind of hybrid.

Ceea ce e un fel de hibrid din ce în ce mai comun.

But I still fall into this weird crack

Dar încă fac parte din acea nişă ciudată

where people don't seem to understand me.

în care oamenii par să nu mă înţeleagă.

And I was looking around and I found this wonderful picture.

Căutam la întâmplare, când am găsit această imagine minunată.

It's a letter from "Artforum" in 1967

E o scrisoare de la "Forumul de artă" din 1967

saying "We can't imagine ever doing a special issue

care spune "Nu ne putem imagina să scoatem vreodată un număr special

on electronics or computers in art." And they still haven't.

despre electronică sau computere în artă". Şi încă nu au făcut-o.

And lest you think that you all, as the digerati, are more enlightened,

Şi ca nu cumva să vă gândiţi că voi, ca specialişti în ale computerelor şi comunităţilor online, sunteţi mai luminaţi,

I went to the Apple iPhone app store the other day.

am fost în magazinul de applicaţii al Apple iPhone alaltăieri.

Where's art? I got productivity. I got sports.

Unde e arta? Am găsit productivitate. Am găsit sporturi.

And somehow the idea that one would want to make art for the iPhone,

Şi cumva, ideea că cineva ar vrea să facă artă pentru iPhone,

which my friends and I are doing now,

ceea ce prietenii mei şi cu mine facem acum,

is still not reflected in our understanding

nu se reflectă încă în felul nostru de a înţelege

of what computers are for.

pentru ce sunt făcute computerele.

So, from both directions, there is kind of, I think, a lack of understanding

Din ambele direcţii e deci, cred eu, o lipsă de înţelegere

about what it could mean to be an artist who uses the materials

a ce ar putea însemna să fii un artist care foloseşte materialele

of his own day, or her own day,

epocii lui, sau ale ei.

which I think artists are obliged to do,

Ce cred eu că artiştii sunt obligaţi să facă,

is to really explore the expressive potential of the new tools that we have.

este să exploreze cu adevărat potenţialul de expresie al noilor unelte pe care le avem.

In my own case, I'm an artist,

În cazul meu, sunt artist,

and I'm really interested in

şi sunt foarte interesat

expanding the vocabulary of human action,

să extind vocabularul acţiunii umane,

and basically empowering people through interactivity.

şi practic să le dau putere oamenilor prin interactivitate.

I want people to discover themselves as actors,

Vreau ca oamenii să se descopere pe ei înşişi ca actori,

as creative actors, by having interactive experiences.

ca actori creativi, prin experienţe interactive.

A lot of my work is about trying to get away from this.

O parte mare din munca mea se referă la încercarea de a scăpa de asta.

This a photograph of the desktop of a student of mine.

Aceasta e o fotografie a biroului unui student de-al meu.

And when I say desktop, I don't just mean

Şi când spun birou, nu mă refer doar

the actual desk where his mouse has worn away the surface of the desk.

la biroul efectiv unde mouse-ul lui a şters suprafaţa biroului.

If you look carefully, you can even see

Dacă te uiţi cu atenţie, poţi să vezi chiar şi

a hint of the Apple menu, up here in the upper left,

o urmă a meniului Apple, aici sus in colţul din stânga,

where the virtual world has literally

unde lumea virtuală şi-a pus efectiv amprenta

punched through to the physical.

asupra lumii fizice.

So this is, as Joy Mountford once said,

Aceasta e, aşa cum spunea cândva Joy Mountford,

"The mouse is probably the narrowest straw

"Mouse-ul este probabil cel mai subţire pai

you could try to suck all of human expression through."

prin care poţi încerca să sugi toate expresiile oamenilor."

(Laughter)

(Râsete)

And the thing I'm really trying to do is enabling people to have more rich

Ceea ce încerc de fapt să fac este să le dau oamenilor posibilitatea

kinds of interactive experiences.

să aibă experienţe interactive mai bogate.

How can we get away from the mouse and use our full bodies

Cum putem să scăpăm de mouse şi să ne folosim întregul corp

as a way of exploring aesthetic experiences,

ca un mod de a explora experienţe estetice,

not necessarily utilitarian ones.

şi nu neapărat experienţe utilitare.

So I write software. And that's how I do it.

Aşa că eu scriu programe. Şi acesta e felul în care o fac.

And a lot of my experiences

Multe din experienţele mele

resemble mirrors in some way.

seamănă cu oglinzile într-un fel.

Because this is, in some sense, the first way,

Pentru că acesta este, într-un fel, primul mod

that people discover their own potential as actors,

în care oamenii îşi descoperă propriul potenţial actoricesc,

and discover their own agency.

şi îşi descoperă propriile acţiuni.

By saying "Who is that person in the mirror? Oh it's actually me."

Prin faptul că spun: "Cine e persoana din oglindă? Oh, sunt chiar eu."

And so, to give an example,

Şi astfel, ca să dau un exemplu,

this is a project from last year,

acesta e un proiect de anul trecut.

which is called the Interstitial Fragment Processor.

Care e numit Procesorul de Fragmente Interstiţiale.

And it allows people to explore the negative shapes that they create

Le permite oamenilor să exploreze formele negative pe care le creează

when they're just going about their everyday business.

atunci când îşi văd pur şi simplu de treburile zilnice.

So as people make shapes with their hands or their heads

Pe măsură ce oamenii creează forme cu mâinile sau capetele

and so forth, or with each other,

şi aşa mai departe, sau unii cu alţii,

these shapes literally produce sounds and drop out of thin air --

aceste forme produc sunete şi cad în gol.

basically taking what's often this, kind of, unseen space,

E practic vorba de a lua ceea ce e de multe ori un spaţiu cumva nevăzut,

or this undetected space, and making it something real,

sau acest spaţiu nedetectat, şi a-l transforma în ceva real,

that people then can appreciate and become creative with.

pe care oamenii îl pot aprecia şi cu care pot deveni creativi.

So again, people discover their creative agency in this way.

Din nou, oamenii îşi descoperă potenţialul creativ în acest fel.

And their own personalities come out

Iar personalităţile lor ies la iveală

in totally unique ways.

în feluri complet unice.

So in addition to using full-body input,

În plus faţă de folosirea întregului corp ca informaţii de intrare,

something that I've explored now, for a while,

ceea ce am explorat de ceva vreme,

has been the use of the voice,

e folosirea vocii.

which is an immensely expressive system for us, vocalizing.

Care e un sistem extrem de expresiv pentru noi, vocalizarea.

Song is one of our oldest ways

Cântecul e unul din cele mai vechi moduri

of making ourselves heard and understood.

prin care ne facem auziţi şi înţeleşi.

And I came across this fantastic research by Wolfgang Köhler,

Am dat peste acest studiu fantastic al lui Wolfgang Köhler,

the so-called father of gestalt psychology, from 1927,

aşa-numitul părinte al gestaltismului, din 1927,

who submitted to an audience like yourselves

care a arătat unui public precum dumneavoastră

the following two shapes.

următoarele două forme.

And he said one of them is called Maluma.

Şi le-a spus că una din ele se numeşte Maluma.

And one of them is called Taketa. Which is which?

Şi cealaltă se numeşte Taketa. Care e care?

Anyone want to hazard a guess?

Riscă cineva să ghicească?

Maluma is on top. Yeah. So.

Maluma e cea de sus. Da.

As he says here, most people answer without any hesitation.

Aşa cum spune el, majoritatea oamenilor răspund fără ezitare.

So what we're really seeing here is a phenomenon

Ceea ce vedem de fapt aici este un fenomen

called phonaesthesia,

numit fonestezie,

which is a kind of synesthesia that all of you have.

care e un fel de sinestezie pe care toţi o aveţi.

And so, whereas Dr. Oliver Sacks has talked about

Şi asa, în timp ce Dr. Oliver Sacks a vorbit despre cum

how perhaps one person in a million

poate o persoană într-un milion

actually has true synesthesia,

e cu adevărat sinestezică

where they hear colors or taste shapes, and things like this,

şi poate să audă culori sau să guste forme, şi altele de acest fel.

phonaesthesia is something we can all experience to some extent.

Fonestezia e ceva ce toţi putem experimenta într-o anumită măsură.

It's about mappings between different perceptual domains,

Se referă la asocierea între diferite domenii perceptuale,

like hardness, sharpness, brightness and darkness,

cum ar fi duritatea, ascuţimea, luminozitatea sau întunericul,

and the phonemes that we're able to speak with.

şi fonemele cu ajutorul cărora putem vorbi.

So 70 years on, there's been some research where

În cei 70 de ani de atunci, s-au făcut unele studii prin care

cognitive psychologists have actually sussed out

psihologii cognitivi au ajuns să înţeleagă

the extent to which, you know,

măsura în care, ştiţi,

L, M and B are more associated with shapes that look like this,

L, M şi B sunt asociate mai mult cu forme care arată aşa,

and P, T and K are perhaps more associated with shapes like this.

în vreme ce P, T şi K sunt mai degrabă asociate cu forme ca aceasta.

And here we suddenly begin to have a mapping between curvature

Şi aşa începem să avem deodată o asociere între curbură,

that we can exploit numerically,

pe care o putem exploata numeric,

a relative mapping between curvature and shape.

o asociere relativă între curbură şi formă.

So it occurred to me, what happens if we could run these backwards?

Aşa că mi-a venit ideea, ce se întâmplă dacă am putea rula asta invers?

And thus was born the project called Remark,

Şi aşa s-a născut proiectul numit Remark.

which is a collaboration with Zachary Lieberman

Care e o colaborare cu Zachary Lieberman

and the Ars Electronica Futurelab.

şi Ars Electronica Futurelab.

And this is an interactive installation which presents

Aceasta e o instalaţie interactivă care prezintă

the fiction that speech casts visible shadows.

fantezia în care vorbirea aruncă umbre vizibile.

So the idea is you step into a kind of a magic light.

Ideea e că păşeşti într-un fel de lumină magică.

And as you do, you see the shadows of your own speech.

Şi, pe măsură ce faci asta, vezi umbrele cuvintelor tale.

And they sort of fly away, out of your head.

Şi parcă zboară liber, decolând din capul tău.

If a computer speech recognition system

Dacă un sistem computerizat de recunoaştere a vorbirii

is able to recognize what you're saying, then it spells it out.

îşi dă seama ce spui, atunci scrie cuvântul.

And if it isn't then it produces a shape which is very phonaesthetically

Dacă nu, atunci produce o formă care e foarte legată,

tightly coupled to the sounds you made.

din punct de vedere fonestezic, de sunetele pe care le scoţi.

So let's bring up a video of that.

Haideţi să vedem un filmuleţ cu asta.

(Applause)

(Aplauze)

Thanks. So. And this project here,

Mulţumesc. La acest proiect

I was working with the great abstract vocalist, Jaap Blonk.

lucram cu marele vocalist abstract Jaap Blonk.

And he is a world expert in performing "The Ursonate,"

El e expert mondial în recitarea "Ursonatei",

which is a half-an-hour nonsense poem

care e un poem fără sens, de jumătate de oră,

by Kurt Schwitters, written in the 1920s,

scris de Kurt Schwitters în anii '20.

which is half an hour of very highly patterned nonsense.

Jumătate de oră de nonsens cu multe modele care se repetă.

And it's almost impossible to perform.

Şi e aproape imposibil de recitat.

But Jaap is one of the world experts in performing it.

Dar Jaap e unul din experţii mondiali în recitarea lui.

And in this project we've developed

În cadrul acestui proiect am dezvoltat

a form of intelligent real-time subtitles.

o formă de subtitrare inteligentă, în timp real.

So these are our live subtitles,

Aceasta este subtitrarea noastră în direct,

that are being produced by a computer that knows the text of "The Ursonate" --

care e produsă de un computer care cunoaşte textul Ursonatei,

fortunately Jaap does too, very well --

din fericire şi Jaap îl ştie foarte bine.

and it is delivering that text at the same time as Jaap is.

Ce-am făcut noi e să afişăm textul în acelaşi timp cu Jaap.

So all the text you're going to see

Tot textul pe care îl veţi vedea

is real-time generated by the computer,

este generat în timp real de computer,

visualizing what he's doing with his voice.

pentru a vizualiza ce face el cu vocea.

Here you can see the set-up where there is a screen with the subtitles behind him.

Puteţi vedea aici aranjamentul în care, în spatele lui, se află un ecran cu subtitrarea.

Okay. So ...

Bine. Deci...

(Applause)

(Aplauze)

The full videos are online if you are interested.

Puteţi găsi online filmele complete, dacă vă interesează.

I got a split reaction to that during the live performance,

Am avut parte de două feluri de reacţii în timpul demonstraţiei.

because there is some people who understand

Pentru că sunt oameni care înţeleg

live subtitles are a kind of an oxymoron,

că subtitrarea în direct e un fel de oximoron.

because usually there is someone making them afterwards.

Pentru că de obicei există cineva care o face pe urmă.

And then a bunch of people who were like, "What's the big deal?

Iar apoi sunt oameni care spuneau "Ce-i aşa de special?

I see subtitles all the time on television."

Văd subtitrări tot timpul la televizor."

You know? They don't imagine the person in the booth, typing it all.

Înţelegeţi? Nu-şi imaginau persoana din cabină, tastând totul.

So in addition to the full body, and in addition to the voice,

În plus faţă de folosirea întregului corp şi în plus faţă de voce,

another thing that I've been really interested in,

un alt lucru de care am fost foarte interesat,

most recently, is the use of the eyes,

mai recent, este folosirea ochilor,

or the gaze, in terms of how people relate to each other.

a privirii, în ceea ce priveşte felul în care oamenii relaţionează unii cu alţii.

It's a really profound amount of nonverbal information

O foarte mare cantitate de informaţie nonverbală

that's communicated with the eyes.

este comunicată prin intermediul ochilor.

And it's one of the most interesting technical challenges

Şi e una din cele mai interesante provocări tehnice,

that's very currently active in the computer sciences:

care e activă în acest moment în ştiinţele calculatorului.

being able to have a camera that can understand,

E vorba de a avea o cameră de luat vederi care poate înţelege,

from a fairly big distance away,

de la o distanţă destul de mare,

how these little tiny balls are actually pointing in one way or another

felul în care aceste mici bile arată într-o parte sau în alta,

to reveal what you're interested in,

pentru a dezvălui ce te interesează

and where your attention is directed.

şi unde e direcţionată atenţia ta.

So there is a lot of emotional communication that happens there.

Deci are loc foarte multă comunicare emoţională acolo.

And so I've been beginning, with a variety of different projects,

Aşa că am început, cu o varietate de proiecte diferite,

to understand how people can relate to machines with their eyes.

să înţeleg felul în care oamenii pot să relaţioneze cu maşinile folosindu-şi ochii.

And basically to ask the questions:

Şi, practic, să ridic o serie de întrebări.

What if art was aware that we were looking at it?

Ce-ar fi dacă arta şi-ar da seama că o privim?

How could it respond, in a way,

Cum ar putea să răspundă, într-un fel,

to acknowledge or subvert the fact that we're looking at it?

să accepte sau să refuze faptul că o privim?

And what could it do if it could look back at us?

Şi ce-ar putea face dacă s-ar putea uita înapoi la noi?

And so those are the questions that are happening in the next projects.

Acestea sunt întrebările la care vom lucra în proiectele următoare.

In the first one which I'm going to show you, called Eyecode,

În primul pe care vi-l voi arăta, numit Codul Ochilor,

it's a piece of interactive software

e un program interactiv

in which, if we read this little circle,

care face ce scrie în acest cerc,

"the trace left by the looking of the previous observer

"urma lăsată de privirea observatorului precedent

looks at the trace left by the looking of previous observer."

se uită la urma lăsată de privirea observatorului precedent."

The idea is that it's an image wholly constructed

Ideea e că e o imagine construită integral

from its own history of being viewed

din propria ei istorie de a fi privită

by different people in an installation.

de către diferite persoane.

So let me just switch over so we can do the live demo.

Aşa că daţi-mi voie să trec dincolo, să putem face demonstraţia pe viu.

So let's run this and see if it works.

Să-i dăm drumul şi să vedem dacă merge.

Okay. Ah, there is lots of nice bright video.

OK.

There is just a little test screen that shows that it's working.

Acesta e doar un mic ecran de probă să vedem că funcţionează.

And what I'm just going to do is -- I'm going to hide that.

Iar ceea ce voi face imediat e să ascund acest ecran.

And you can see here that what it's doing

Aici puteţi vedea că ceea ce face

is it's recording my eyes every time I blink.

e să înregistreze ochii mei de fiecare dată când clipesc.

Hello? And I can ... hello ... okay.

Alo? Şi pot să... alo... OK.

And no matter where I am, what's really going on here

Indiferent unde sunt, ce se întâmplă aici de fapt

is that it's an eye-tracking system that tries to locate my eyes.

e că un sistem de detectare a ochilor încearcă să îmi localizeze ochii.

And if I get really far away I'm blurry.

Dacă mă îndepărtez mult, se vede în ceaţă.

You know, you're going to have these kind of blurry spots like this

Ştiţi, veţi avea nişte pete ceţoase ca acestea

that maybe only resemble eyes in a very very abstract way.

care poate doar seamănă cu ochii într-un fel foarte abstract.

But if I come up really close and stare directly at the camera

Dar dacă mă apropii foarte mult şi mă uit direct la camera

on this laptop then you'll see these nice crisp eyes.

de pe acest laptop, atunci veţi vedea clar aceşti ochi.

You can think of it as a way of, sort of, typing, with your eyes.

Puteţi să vă gândiţi că e cumva un fel de a tasta cu ochii.

And what you're typing are recordings of your eyes

Ceea ce tastezi sunt înregistrări ale ochilor tăi

as you're looking at other peoples' eyes.

pe măsură ce te uiţi la ochii altora.

So each person is looking at the looking

Astfel, fiecare persoană se uită la privirile

of everyone else before them.

tuturor celor dinaintea ei.

And this exists in larger installations

Există echipamente mult mai mari

where there are thousands and thousands of eyes

în care sunt mii şi mii de ochi

that people could be staring at,

la care oamenii se pot uita,

as you see who's looking at the people looking

să vadă cine se uită la oamenii care se uită

at the people looking before them.

la oamenii care s-au uitat înaintea lor.

So I'll just add a couple more. Blink. Blink.

Voi mai adăuga câteva. Clipit. Clipit.

And you can see, just once again, how it's sort of finding my eyes

Şi puteţi vedea, încă o dată, cum îmi găseşte ochii

and doing its best to estimate when it's blinking.

şi face tot ce poate pentru a estima când clipesc.

Alright. Let's leave that.

În regulă. Să lăsăm asta acum.

So that's this kind of recursive observation system.

Acesta este un fel de sistem de observaţie recursiv.

(Applause)

(Aplauze)

Thank you.

Vă mulţumesc.

The last couple pieces I'm going to show

Ultimele lucruri pe care vi le voi arăta

are basically in the new realm of robotics -- for me, new for me.

fac parte din noul tărâm al roboticii, nou pentru mine.

It's called Opto-Isolator.

Este numit Opto-izolatorul.

And I'm going to show a video of the older version of it,

Vă voi arăta un film cu o versiune mai veche a lui.

which is just a minute long. Okay.

Care durează doar un minut. OK.

In this case, the Opto-Isolator is blinking

În acest caz, Opto-izolatorul clipeşte

in response to one's own blinks.

ca răspuns la clipitul persoanei din faţa lui.

So it blinks one second after you do.

Clipeşte la o secundă după tine.

This is a device which is intended to reduce

Acesta e un dispozitiv menit să reducă

the phenomenon of gaze down to the simplest possible materials.

fenomenul privirii, folosind cele mai simple materiale.

Just one eye,

Un singur ochi,

looking at you, and eliminating everything else about a face,

care te priveşte, şi elimină orice altceva legat de o faţă.

but just to consider gaze in an isolated way

Rămâne doar să consideri privirea într-un mod izolat,

as a kind of, as an element.

ca un fel de, ca un element.

And at the same time, it attempts to engage in what you might call

În acelaşi timp, încearcă să se angajeze în ceea ce s-ar putea numi

familiar psycho-social gaze behaviors.

comportamente obișnuite, psiho-sociale, de privire.

Like looking away if you look at it too long

Cum ar fi privitul în altă parte dacă îl priveşti prea mult,

because it gets shy,

pentru că devine timid.

or things like that.

Sau alte lucruri de genul acesta.

Okay. So the last project I'm going to show

OK. Ultimul proiect pe care vi-l arăt

is this new one called Snout.

este acesta nou, numit Bot.

(Laughter)

(Râsete)

It's an eight-foot snout,

Este un bot de doi metri şi jumătate

with a googly eye.

cu un ochi de plastic.

(Laughter)

(Râsete)

And inside it's got an 800-pound robot arm

Iar înăuntru are un braţ robotic de 360 de kg

that I borrowed,

pe care l-am împrumutat,

(Laughter)

(Râsete)

from a friend.

de la un prieten.

(Laughter)

(Râsete)

It helps to have good friends.

Ajută să ai prieteni buni.

I'm at Carnegie Mellon; we've got a great Robotics Institute there.

Lucrez la Carnegie Mellon. Avem un institut de robotică excelent aici.

I'd like to show you thing called Snout, which is --

Aş dori să vă arăt dispozitivul numit Bot, care e --

The idea behind this project is to

Ideea din spatele acestui proiect e să

make a robot that appears as if it's continually surprised to see you.

realizăm un robot care pare să fie permanent surprins să te vadă.

(Laughter)

(Râsete)

The idea is that basically --

Ideea e că practic --

if it's constantly like "Huh? ... Huh?"

parcă ar face: "Ce?... Ce?"

That's why its other name is Doubletaker, Taker of Doubles.

De-asta, celălalt nume al lui este Miratul.

It's always kind of doing a double take: "What?"

Parcă întotdeauna se miră: "Ce?"

And the idea is basically, can it look at you

Ideea e, practic, să se uite la tine

and make you feel as if like,

şi să te facă să te simţi ca,

"What? Is it my shoes?"

"Ce? E ceva cu pantofii mei?"

"Got something on my hair?" Here we go. Alright.

"Am ceva în păr?" Să îi dăm drumul. Bine.

Checking him out ...

Îl priveşte, îl verifică...

For you nerds, here's a little behind-the-scenes.

Pentru voi, specialiştii, câteva informaţii din culise.

It's got a computer vision system,

Are un sistem computerizat de vedere

and it tries to look at the people who are moving around the most.

şi încearcă să se uite la oamenii care se mişcă cel mai mult.

Those are its targets.

Acelea sunt ţintele lui.

Up there is the skeleton,

Aici aveţi scheletul

which is actually what it's trying to do.

care e de fapt ceea ce încearcă să facă.

It's really about trying to create a novel body language for a new creature.

E vorba de fapt de a crea un nou vocabular de mişcări pentru o creatură nouă.

Hollywood does this all the time, of course.

Hollywoodul face asta tot timpul, bineînţeles.

But also have the body language communicate something

Dar noi vrem ca acest limbaj al trupului să comunice ceva

to the person who is looking at it.

persoanei care îl priveşte.

This language is communicating that it is surprised to see you,

Acest limbaj îţi comunică faptul că e surprins să te vadă,

and it's interested in looking at you.

şi că e interesat să se uite la tine.

(Laughter)

(Râsete)

(Applause)

(Aplauze)

Thank you very much. That's all I've got for today.

Vă mulţumesc frumos. Asta e tot ce am pentru azi.

And I'm really happy to be here. Thank you so much.

Şi mă bucur foarte tare să fiu aici. Mulţumesc frumos.

(Applause)

(Aplauze)